„Imagine going through a door, this great barrier. When you get in and look back from the other side, you find out there is no door.” Alan Watts
Imagineaza-ti ca treci printr-o usa, aceasta mare bariera. Dupa ce intri si te uiti inapoi din cealalta parte, realizezi ca nu era nici o usa acolo.
In mitologia greaca, marul de aur era fructul vietii si al nemuririi. Copacul vietii, la fel ca cel al cunoasterii era infasurat de un sarpe, care avea insa rol de gardian. El a fost darul Geei pentru Hera, la nunta sa cu Zeus si plantat in gradina hesperidelor, la capatul de apus pamantului, acolo unde titanul Atlas fusese pedepsit sa tina bolta cereasca pe umerii sai. Tatal lui Atlas era titanul Iapetus, fiul cerului si al pamantului, cel care penetreaza si raneste, fratele Timpului (Cronos) care a condus lumea in timpul epocii de aur. Iar mama sa era Clymene, oceanida nascuta din titanii marilor, Okeanos si Tethis. Fiii lui Iapetus au fost uneori blamati pentru soarta nefericita a omenirii din cauza ca intruchipau cateva trasaturi morale ce ar fi dus la caderea sufletului: Prometheu pentru inteligenta vicleana folosita la hotie, Epimetheu pentru prostia si nebunia care dus la deschiderea cutiei Pandorei, Atlas pentru indrazneala de a se razboi cu zeii, platita cu suferinta, Menoetiu pentru aroganta pripita si violenta. Insusi Iapetus era descris ca un zeu al mortalitatii. Numele lui Atlas insemna „cel dur, rabdator”.
In mitologia crestina, Iapetus a fost asociat cu Japheth, fiul lui Noah, tatal umanitatii de dupa potop.
Mitul merelor de aur are rezonante si in multe culturi populare, inclusiv la romani: Prislea cel voinic se lupta cu zmeii ce fura merele de aur si le duc pe taramul celalalt.
Prin urmare, in gradina zeilor cresteau 2 copaci magnifici:
– Copacul cunoasterii binelui si raului, smochinul, care simboliza sexualitatea, mortalitatea, masculinitatea (Adam, spirit) iar sarpele care-l infasura era ispititorul si a fost ascultat de femeia inocenta (Eva), determinand caderea in pacat, uitare si moarte.
– Copacul vietii, marul de aur, care simboliza viata, nemurirea, feminitatea (Hera, suflet) iar sarpele care-l infasura era gardianul si a fost pacalit de barbatul salvator puternic si inteligent (Heracles), determinand redobandirea gloriei nemuritoare a sufletului.
Prin intermediul sexualitatii, sufletul inocent a fost furat si a putut fi regasit numai datorita curajului, perseverentei si ingeniozitatii. Furat de dumne-zeus (foc, spirit) care a luat-o pe Hera (aer, suflet) de sotie. Marul de aur reprezinta soarele intelept de la apus iar soarele este sediul vointei. Dobandirea marului de aur reprezinta asumarea vointei omului, pentru ca in acest fel sa-si poata recupera sufletul nemuritor ascuns in gradina zeilor.
Culegerea merelor de aur (recastigarea sufletului) a fost a 11-a munca a lui Heracles din al 11-lea an, intr-a 11-a zodie. 11 reprezinta numarul maestru al gemenilor divini, simbolizati in zodia varsatorului de cele 2 cupe cu apa vietii care se varsa dintr-una intr-alta (suflet si spirit). Traseul lui Heracles in aceasta incercare, marcheaza lungul drum de intoarcere in paradis, dupa ce toate celelalte munci de purificare au fost indeplinite.
Postul tacerii
AER. In aceasta prima incercare, Heracles a trebuit sa afle cum sa ajunga la gradina hesperidelor. Si numai batrinul marii ii cunostea locul iar el se ascundea sub tot felul de masti schimbatoare si sub o multime de nume pentru a nu fi recunoscut. Batrinul profet era pastorul turmelor marii, ale bestiilor lui Poseidon. Primul sau nume ar fi fost Proteus, cu intelesul de „primul” (protos, primordial) si „cel capabil sa-si schimbe forma” (protean, versatil); locuia pe o insula de nisip, uneori identificata cu Pharos (far) alteori cu Carpathos (stanca). Homer spune despre el in Odiseea ca putea raspunde la orice intrebare daca era capturat, tinut si observat in timp ce isi schimba formele. Toate vietuitoarele s-au nascut din ocean iar Proteus era batrinul vrajitor al marii si forta primordiala a vietii. El reprezenta sursa originara, scanteia ascunsa in toate formele vii schimbatoare, constituia suportul si reflecta lumina (stanca si farul) constiintei universale. Apa produce sunet si se manifesta in om (70% apa) prin gand, cuvant, emotie. In arta hermetica a alchimiei, batrinul marii era considerat „anima mundi”, sufletul lumii, volatilul mercur. Capturarea schimbatorului Proteus, simboliza disciplinarea gandirii si dobandirea claritatii mentale pentru a putea auzi soapta intuitiei. Prin urmare, orice adevar poate fi gasit chiar in interiorul nostru si confirmat de emotie. Numai intuitia stie sa deosebeasca adevarul de minciuna dar acest proces solicita focusarea atentiei pe tacerea interioara.
Postul hranei
PAMANT.In continuare, Heracles a fost oprit din drum de Antaeus, fiul urias nascut din pamant (Geea) si apa (Poseidon). Simbolizeaza chiar trupul uman atras si sustinut de puterea pamantului. Antaeus insemna „oponentul, antagonistul” si nu putea fi infrint decat tinindu-l ridicat deasupra pamantului. De la numele lui provine sufixul „anti” (impotriva). In acest test Heracles a trebui sa-si infringa limitele corpului fizic cu puterea de urs a spiritului (aer). Adica sa-si foloseasca ursita in avantajul lui! Ursa mica sau carul mic, infasurata in coada constelatiei Draco, gazduieste Steaua polara in jurul careia se invarte toata emisfera de nord, care in astrologie ghideaza drumul destinului. Daca ai sta noaptea sa privesti lumina stelelor ai putea contempla aceasta miscare lenta. Dincolo de Polaris se intind universuri infinite de posibilitati. Dar trupul se opune realizarii spirituale pentru ca este alimentat de materialitate de cate ori consuma din roadele pamantului.
Postul sexualitatii
APA. Ajuns in Egipt, Heracles este capturat de regele Busiris si pus in lanturi pentru a fi sacrificat lui Poseidon. In greaca, Aegyptos provine din expresia egipteana „Hwt-Ka-Ptah” care insemna „palatul spiritului lui Ptah” (sau Pitah), demiurgul care a existat inaintea tuturor lucrurilor si care prin vointa sa a adus lumea in manifestare: domnul adevarului, al dreptatii, al eternitatii, cel cu fata frumoasa. In romana pita este un regionalism pentru paine iar in rugaciunea crestina se spune „painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi” si este evident o metafora pentru spirit.Iar Busiris era fiul lui Poseidon si al nereidei Lysianassa, una dintre cele 50 de fiice ale lui Nereus, ipostaza a aceluiasi batrin al marii. Busiris intrupa templul lui Osiris, zeul egiptean al lumii de dincolo, „cel puternic” sau „purtatorul ochiului”; in egipteana numele lui Osiris era format dintr-un sir de consoane si indica principiul masculin al actiunii ca simbol al sexualitatii masculine (penisul de aur). In astrologie era asociat constelatiei Orion, corpul astral al celui mai mare vanator.
Poseidon pe de alta parte sta la radacina verbului „a poseda”. Semnificatia numelui sau este plurivalenta, uneori apare ca „sotul” sau „domnul” pamantului, stapanul apelor, zeul cailor (puterea energiei astrale), „cel care cunoaste multe lucruri” dar si „cel care cutremura pamantul”. In casa spiritualitatii, Poseidon si Osiris reprezentau aspecte ale puterii masculine generatoare sacrificate pe altarul zeilor. Pentru a putea pleca mai departe in cautarea nemuririi sufletului, Heracles a trebuit sa rupa lanturile lui Poseidon si sa-l ucida pe fiul sau Busiris, simbol al dorintei de posesiune sexuala.
Postul emotiilor
FOC. Asa a ajuns pe muntele Caucaz, deasupra Marii Negre. Numele este de origine scita si semnifica „stralucirea ghetii” sau „alba ca zapada”! Iar acolo l-a gasit pe titanul Prometeu, purtatorul focului sacru, inlantuit pe o stanca, in timp ce vulturul lui Zeus, care era chiar spiritul lui, ii manca ficatul in fiecare zi dupa care noaptea se regenera. La greci, ficatul era considerat sediul emotiilor prin urmare suferinta lui Prometeu era destinata sa hraneasca zilnic spiritul flamand al zeului. Dar Heracles a ucis vulturul si l-a eliberat pe titan de suferinta.
Constiinta nemuririi
In sfirsit, la capatul calatoriei, la marginea de apus a pamantului, Heracles mai avea de infruntat o ultima dilema. Cum sa-l evite pe paznicul fioros al gradinii, dragonul cu 100 de capete. In Astronomia lui Hyginus, Ladon era asociat constelatiei Draco care incolaceste Ursa mica sau carul condus de Polaris. Numele lui insemna „flux puternic” si simboliza pericolul unor curenti astrali distrugatori. Preoteasa lui Apollo l-a asigurat pe Heracles ca atunci cand cele 12 munci vor fi fost indeplinite, va deveni unul dintre nemuritori. Instruit de Prometeu, eroul l-a trimis pe Atlas sa-i aduca merele de aur in timp ce el a preluat greutatea cerului pe umerii sai. Dar Atlas insemna „cel rabdator”. Ar indica Ladon puterea distrugatoare a soarelui daca ar fi confruntat inainte de vreme, inainte de timpul potrivit? Hesperidele, fiicele lui Atlas, personificau nuantele apusului, de la „lumina orbitoare” la „ochiul boului”, violet. Iar marul de aur din gradina lor era chiar soarele la apus. Preluand rolul titanului de sustinator al boltei, ingenuncheat in pamant, cu palmele ridicate spre cer, Heracles a primit in ochii sai focul marului solar si constiinta nemuririi i-a iluminat cele 2 emisfere ale creierului (lana de aur). Mai trebuia sa se poata retrage la timp pentru a nu ramane impietrit pe vecie.
Hesperidele mai erau numite si atlantide. Sa fi fost atlantida (Atlantis) miticul pamant al nemuritorilor dinainte de potop care a decazut ca urmare a razboiului dintre zei si titani? Alexander Stuart Murray (arheolog scotian, 8 ian 1841, varsator) spune in manualul sau de mitologie ca acolo se afla taramul celor binecuvantati, unde locuiau Okeanos cu sotia sa Tethys iar locuitorii lui, la fel ca zeii din Olimp, se hraneau cu ambrozie si nectar, painea si bautura care-i faceau nemuritori. Atlas era rege al acestui tinut si in MIJLOCUL gradinii lui crestea copacul vietii (soarele). Pamantul era incercuit de ape ca de un urias torent si minuni de toate felurile puteau fi vazute acolo.
Vechile legende celtice vorbesc despre un loc secret, o fantana, un fruct sau o planta care puteau rascumpara moartea. Zeita Idunn („cea care reda tineretea”) traia langa un izvor sacru si isi tinea merele magice, numite elixirul zeilor, intr-un sipet. Cei care mancau din ele redeveneau tineri din nou.
De ce a fost substituit fructul cunoasterii binelui si raului cu fructul vietii? Din marul de aur al nemuririi a devenit fructul otravit al pacatului. Si daca marul reprezinta soarele batrin si intelept (la apus) iar soarele canalizeaza vointa, atunci puterea care ne-a fost furata, otravita, corupta de zei este puterea vointei; a vointei sufletului de a alege sa nu mai traiasca experienta mortii, ci sa ramana in constiinta universala nemuritoare.
Thelema sau Legea Vointei
„Cum te porti este dictat de vointa. Sa pui insa o eticheta pe fiecare dorinta nu duce nicaieri. Thelema ne invata sa privim dincolo de aceste categorisiri restrictive. Fiecare persoana pe care o iubim constituie o cheie de o forma diferita. Si fiecare cheie descuie o alta parte din noi insine dar numai una ne elibereaza. Toate suferintele provin din marea schisma dintre cele 2 forte primare ale vietii: masculina si feminina, intuneric si lumina. Numai prin unirea opozitiilor noastre suntem eliberati de aceasta durere si reintregiti.
Iubirea este partenera esentiala a vointei. In timp ce veneratia reflecta frica! Urmeaza-ti nestingherita vointa. Ajuta-ti prietenii sa si-o descopere pe-a lor dar nu interfera niciodata cu vointa altuia. Coliziunea este singura crima din cosmos.” Serialul Un inger straniu (Strange angel)
Thelema este o filozofie spirituala si sociala derivata din ezoterismul vestic. Cuvantul provine din greaca si inseamna vointa. A fost de multe ori inteleasa ca o miscare religioasa sau ca un matrix religios. Axioma fundamentala, cunoscuta ca „Legea lui Thelema”, este „Fa ce vrei sa-ti fie singura Lege” si corespunde cu „Iubirea este legea, iubirea subordonata vointei” astfel ca natura interactiunii unui om cu lumea este perceputa ca o forma de iubire sau armonizare. „Fiecare barbat si femeie – se spune in Thelema – intruchipeaza o stea” si coliziunile dintre ei pot fi evitate atunci cand devin constienti de adevaratul scop al vietii lor.
Stamus contra malus (Stam impotriva raului)
Principalul simbol al thelemei, hexagrama mistica definita de Blaise Pascal in 1639, echivalenta cu anticul Ankh egiptean sau roza-cruce, descrie un hexagon inscris intr-un cerc in care cele 3 perechi de opozitii de pe laturile hexagonului intersecteaza 3 puncte situate pe o linie dreapta. Aceasta forma poate fi desenata dintr-o singura linie continua. Figura geometrica se mai numeste si „Steaua varsatorului” (a 11-a zodie) sau steaua cu 6 colturi a lui Solomon opusa pentagramei lui David; unele miscari ezoterice secrete o considera un semn de mare putere care deschide portile catre Atlantis.
In anii 1900, Aleister Crowley (12 oct 1875, balanta), care se considera profetul noii ere (new age) si intrupare a lui Horos, a folosit principiile thelemei pentru a fundamenta o noua religie, adoptata de Ordo Templis Orientis (O.T.O.)
Natura nu cunoaste rusinea, vina sau frica. Dar nici iubirea si de aceea pare cruda. Acestea sunt doar interpretari omenesti. Natura isi foloseste forta in 2 directii, de atractie (feminina) sau respingere (masculina), prin care creeaza sau distruge. Natura este actionata de vointa de a exista, impulsul creator prin care genereaza continuu forme frumoase cu care umple spatiul iar atunci cand sunt degradate de timp le descompune si le recompune din nou, armonizandu-le. Si prin acest proces natura traieste. Inspira si expira.