“Mind, which is really body and body which really exists in the mind, do not wish to allow us to treat them as separate entities… The man who uses his body to enclose his mind and his mind to lift up his body lives this timeless moment, this heavenly reality, in order to stride free through space, this man has paradise within him.” Otto Piene (artist german avangardist, 18 apr 1928, berbec)
Mintea, care este cu adevarat trup si trupul care exista in minte, nu doresc sa ne permita sa le tratam ca entitati separate… Omul care isi utilizeaza corpul pentru a-si intrupa mintea si mintea pentru a-si ridica trupul, traieste intr-un moment dinafara timpului, intr-o realitate cereasca, si poate sa treaca liber prin spatiu; acest om poarta paradisul in interiorul lui.
Nebunia lui Heracles
Numele lui inseamna „Gloria Herei”, desi Hera i-a fost cel mai de temut dusman, din cauza geloziei provocate de iubirea sotului ei pentru o muritoare. Iar numele Herei, sora si sotia lui Zeus, este interpretat de Plutarch ca o anagrama provenita din aēr; regina zeilor olimpieni poate fi considerata asadar o personificare a sufletului. Heracles este fiul ilegitim al lui Zeus si al Alcmenei, nepoata lui Perseu (distrugatorul) si a Andromedei (regina oamenilor). Hesiod o descrie pe Alcmene drept “cea mai inalta si frumoasa femeie, a carei intelepciune o depasea pe a oricarui alt pamantean nascut din parinti muritori”.
Incercarile lui Heracles incep in mod dramatic dupa ce, intr-o criza de nebunie indusa de Hera, isi ucide sotia si copiii. Coplesit de remuscari, ii cere lui Apollo, la oracolul din Delfi, sa-l indrume. Acesta ii raspunde ca, pentru a-si ispasi crima, trebuie sa-l slujeasca timp de 12 ani pe regele Eurystheus, unchiul sau, care fusese favoritul Herei la tronul Tirintului si al Micenei. Eurystheus era fiul regelui micenian Sthenelus si al “calaretei victorioase” Nicippe, si nepot al eroului Perseus, la fel ca Heracles. Numele lui semnifica „cel cu putere mare” si este clar ca reprezinta un alter-ego al eroului, la fel ca greierasul din Pinocchio, intruchipeaza lumina constiintei.
Si pentru ca Heracles era si fiul lui Zeus, planeta Jupiter l-a insotit in cei 12 ani de penitenta prin cele 12 zodii, timp in care s-a intalni si cu Soarele in fiecare an intr-una dintre ele. Ciclul solar este de 12 luni iar cel jupiterian de 12 ani. Aceasta este povestea nemuritoarei aventuri de cucerire a gloriei sufletului.
Cele 12 munci
„By mastery of the binding comes radiance.” #40 Yoga Sutras Of Patangali
Din stapanirea asteptarilor vine stralucirea.
Se vede ca ordinea muncilor nu este deloc intamplatoare. Prima incercare se adreseaza violentei instinctuale irationale care se cere vindecata. Dificultatea muncilor este, in mod evident, crescatoare si, pana la final, ilustreaza transformarea ireversibila a eroului, devenit el insusi o intrupare a perfectiunii nemuritoare. Cele 12 munci au fost interpretate ca un simbol al caii spirituale, in care Heracles reprezinta sufletul in calatoria sa pe lungul drum al uceniciei in procesul de constientizare. Experientele lui in diferite semne zodiacale, trecerea treptata prin teste si incercari duce sufletul spre iluminare.
Numele original al eroului fusese Alkeides, „cel puternic”, dar a fost schimbat de preoteasa Oracolului din Delfi in Heracles, „gloria Herei (sufletului)”, ca recunoastere a predestinarii sale de a consacra tiparul ascensiunii spirituale pentru vesnica amintire.
Cele 12 munci ale lui Heracles sunt personale, fiecare dintre noi le poate indeplini in decursul unei vieti, timp de 12 ani consecutivi in care Jupiter parcurge in mod repetat cercul zodiacal. Avem multiple sanse de a ne asuma puterea de invingatori.
Instinctul de a distruge
Prima incercare are loc cu Jupiter in zodia Berbecului, unde munca lui Heracles a fost sa il ucida pe Leul din Nemeea si sa-i ia pielea. Soarele este in exaltare in Berbec iar leul mitologic, cu blana sa de aur impenetrabila armelor si ghearele sale mai ascutite decat o sabie care puteau sfisia orice armura, era invincibil. Era considerat progenitura monstrilor Typhon si Echidna sau, intr-o alta versiune, al lui Zeus si al Selenei si ar fi cazut din luna pentru a-i inspaimanta pe pamanteni. Simbolizeaza natura salbatica si distructiva a fortei vitale, animalul egoist si infatuat din personalitatea umana care necesita sa fie supus si transformat pentru ca sufletul sa-si poata incepe calatoria iluminatorie. Heracles il sugruma cu mainile goale, il jupoaie folosindu-se de ghearele leului si dupa aceea se imbraca in pielea lui. Cu falcile leului deasupra capului, pielea lui stralucitoare i-a devenit un fel de mantie protectoare, demonstrind ca stapaneste aceasta puternica energie instinctuala care acum nu mai ameninta sa-l copleseasca.
Incercarea din Berbec: transformarea cruzimii instinctive prin constientizare si utilizarea naturii protective a puterii vitale.
Dorinta de a avea
In al 2-lea an, cu Jupiter in Taur, Heracles a fost trimis sa se confrunte cu hidra din Lerna, balaurul monstruos sub forma unui sarpe de apa cu 9 capete, dintre care unul era nemuritor, cu sangele si rasuflarea otravitoare – alta dintre progeniturile inspaimantatoare ale lui Typhon si Echidnei. De fiecare data cand un cap ii era taiat, alte 2 cresteau in locul lui. Fiind vorba de zodia taurului, capetele reprezentau dorinta de a avea, care creste exponential, cu cat mai multe dobandesti, cu atat mai multe doresti. Pentru a putea indeplini aceasta sarcina, eroul a fost ajutat de nepotul sau Iolaus, care ardea carnea in locul fiecarui cap taiat pentru a-l impiedica sa se regenereze.
Simbolizeaza purificare dorintelor prin focul iubirii. La sfirsit, a ingropat capul nemuritor in pamant si a pus peste el o stanca uriasa iar apoi si-a inmuiat sagetile in sangele otravitor al hidrei. Desi victorios in aceasta etapa, otrava posesiunii ramane cea care il va distruge pe pana la urma. Capul nemuritor al hidrei se va insinua sub forma dorintei sotiei de a-si pastra sotul, atunci cand se temea ca va fi abandonata pentru o alta femeie, iar sangele otravit de propriile sale sageti ii vor aduce moartea.
Incercarea din Taur: inhibarea proliferarii lacomiei, a dorintelor de posesiune, prin focul purificator al iubirii eliberatoare.
Imblinzirea mintii
In al 3-lea an, cu Jupiter in Gemeni, Hercules a fugarit caprioara sacra a lui Artemis, prin padurile din Ceryneia. La fel de iute ca gandul, se spunea ca putea alerga mai repede decat o sageata. Cu copitele si coarnele de aur, insemne ale masculinitatii si puterii dintr-un trup feminin, capturarea ei simboliza imblinzirea gandirii, redobandirea inocentei si a blindetii din natura umana originara. Intregul an i-a luat lui Hercules sa ajunga sperioasa si agila caprioara si nu a putut-o prinde decat ranind-o usor. Desi initial suparata, Artemis a fost induplecata de argumentele eroului, a vindecat-o si i-a permis in final sa-si indeplineasca misiunea.
Incercarea din Gemeni: iesirea din haosul gandirii prin controlul si disciplinarea mintii.
Stapanirea emotiilor
Cu Jupiter in anul Racului, Hercules a trebuit sa captureze mistretul de pe muntele Erymanthus. Se stie ca porcii sunt cei mai emotivi dintre animale. Acest mistret urias, salbatic si violent, cu coltii sai ascutiti, inspaimanta si ataca oameni si animale si distrugea tot ce-i iesea in cale. Aceasta creatura l-a ucis pe Adonis, iubitul Afroditei si, de asemenea, pe Attis, fiul si iubitul marii mame, Cybele. Mistretul poate fi considerat drept un simbol al puterii brute a Marii Mame, care controleaza psihicul uman prin emotii. Eroul trebuia sa invete sa foloseasca aceasta forta feminina primordiala care altfel il putea distruge. Strategia lui Heracles a fost sa fugareasca mistretul pe crestele inzapezite si abrupte ale muntelui pana l-a inspaimantat si obosit peste masura. Apoi l-a condus intr-o groapa plina de zapada unde l-a prins intr-o plasa.
Numai ca pana sa ajunga mistretul, pe care l-a gasit destul de usor datorita urmelor si scurmaturilor sale, Heracles a cauzat ireparabile pagube din cauza propriei sale impulsivitati. Lectia stapanirii emotivitatii a fost printre cele mai scump platite. Infometat si insetat in cautarile lui, s-a oprit la prietenul sau, centaurul Pholus, care l-a servit cu mancare dar a refuzat sa-l serveasca si cu vin, ca sa nu-si supere confratii cu care avea intelegerea ca vinul se bea doar cand sunt toti prezenti. Atunci Heracles, fara sa tina seama de avertismentele prietenului sau, a desfacut o sticla cu vin iar mirosul i-a atras pe centaurii infuriati de indrazneala de a le fi fost incalcate obiceiurile. In disputa, Heracles a ranit cu sagetile sale otravite pe mai multi dintre ei, inclusiv pe marele centaur vindecator Chiron si pe prietenul sau Pholus, in timp ce o alta parte a scapat prin fuga. Abia dupa aceasta tragica intamplare, Hercules s-a intors pe drumul sau si a reusit sa captureze mistretul. E de mentionat totusi ca centaurii sunt fiinte mitologice puternice si impulsive, jumatate om, jumatate cal iar in mania lor pot distruge tot ce le iese in cale, cu copitele celor 4 picioare.
Incercarea din Rac: imblinzirea emotiilor violente ale maniei si razbunarii si trecerea lor prin filtrul rece al gandirii pure.
Inteligenta vointei
In al 5-lea an, cu Jupiter in Leu, Heracles a fost insarcinat sa curete grajdurile lui Augeas, regele din Elis, intr-o singura zi. Turmele sunt un simbol asociat soarelui. Cu totii facem parte din turmele soarelui. Cand Hermes a vrut sa-si dovedeasca maiestria si ingeniozitatea, a furat turmele lui Apollo, apoi le-a platit cu o lira cu 3 corzi si de atunci le pastoreste in locul lui. Numele lui Augeas inseamna „cel stralucitor”. Se spune ca ar fi fost unul dintre argonauti. In grajdurile sale vietuiau peste 3000 de bovine divine, nemuritoare, care produsesera o mare cantitate de balegar in cei peste 30 de ani in care nu fusesera curatate. Parea o munca imposibila pentru o singura zi! Heracles a reusit totusi s-o indeplineasca deviind cursurile riurilor Alpheus si Peneus, simboluri ale dualitatii, ale apelor vietii sustinute de energia iubirii. Alpheus ar fi fost un urmas al lui Helios care s-a aruncat in rau pentru a scapa de Erinii, zeitele razbunarii care-l urmareau din cauza ca si-ar fi omorat fratele. Pe de alta parte, gunoiul simbolizeaza mizeria si deseurile mentale si emotionale care se acumuleaza in omul inconstient de sine pe parcursul vietii. Lectia subtila a acestei experiente arata ca prin ruperea barierelor mentale, curatarea si eliminarea credintelor limitative orice lucru aparent imposibil devine posibil. Este o alegorie a procesului de constientizare, de iluminare a sufletului „spalat” de impuritati. „Daca vrei, poti” spune un vechi proverb, in formula sa explicita „Daca vrei cu adevarat vei gasi o cale, daca nu, vei gasi o scuza”.
Incercarea din Leu: activarea vointei de curatare a reziduurilor subconstientului prin puterea purificatoare a apei.
Alungarea demonilor
In al 6-lea an, cu Jupiter in Fecioara, Heracles este trimis in Arcadia sa distruga pasarile simfalide. Ele aveau ciocuri de bronz si pene metalice ascutite si se hraneau cu carne de om. Erau animalele de companie ale zeitei fecioare Artemis, crescute de Ares, zeul razboiului, si pe unde treceau distrugeau culturile, pomii fructiferi si vietuitoarele. In Descrierea Greciei, Pausanias spune despre aceste pasari ca „erau uriase ca niste scripeti, zburau impotriva oricui incerca sa le vaneze, strapungandu-le armurile si ucigandu-i cu ciocurile lor puternice.”
Dupa istoricul grec Mnaseas, ele nu ar fi fost pasari ci fecioare reprezentate ca pasari, fiicele lui Stymphalus si ale lui Ornis („pasare”). In templul zeitei Artemis din Stymphalos erau asezate statui de marmura reprezentand fecioare cu picioare de pasare. Stymphalus era el insusi fiul lui Ares, si a dat numele regiunii din Arcadia, precum si izvorului raului care mai tarziu a devenit Alpheus, in amintirea urmasului lui Helios. Interesant este ca acest rau a purtat mai inainte inca un alt nume, Nyctimus, apoi a fost rebotezat Stymphalus dupa ce si acesta s-ar fi aruncat in apele sale, neconsolat de moartea fratelui sau Alcmaeon. Si nu intamplator a fost menit din vointa lui Heracles sa curete grajdurile stralucitorului Augeas.
Heracles a reusit sa ucida aceste pasari inspaimantatoare cu ajutorul Atenei, care i-a dat o pereche de clapete de bronz facute de Hefaistos, ce faceau un zgomot asurzitor asemanator castanietelor. Asa a reusit sa le sperie si sa le dezorienteze si le-a putut omora cu sagetile sale otravite in sangele hidrei. Cele care au reusit sa scape, s-au ascuns pe tarmurile Marii Negre si au fost mai tarziu intalnite de argonautii plecati in cautarea lanii de aur.
Ajutat de Atena, zeita razboinica a intelepciunii si Hefaistos zeul maestru al focului Heracles reuseste sa invinga simfalidele. Intreaga confruntare cu demonii din mintea colectiva, alungati prin puterea sunetului, are loc intr-o dimensiune spirituala. Iar serviciul este realizat in beneficiul intregii comunitati vindecate si eliberate de enormele pasari de metal zburatoare.
Incercarea din Fecioara: infringerea si dizolvarea duritatii mentale prin puterea purificatoare a sunetului aprins si conservat in materie prin maiestria focului iubirii.
Armonizarea sinelui
In al 7-lea an, cu Jupiter in Balanta, il gasim pe Heracles in Creta urmarind sa prinda splendidul taur alb ca zapada al regelui Minos, destinat sa fie sacrificat pe altarul lui Poseidon dar crutat datorita frumusetii sale exceptionale. Refuzul acestui sacrificiu a atras insa razbunarea zeului marii. Prin urmare, taurul intaratat de Poseidon a devastat intreaga insula si, ca si cum nu ar fi fost de ajuns, regina Pasiphea, a fost ea insasi vrajita cu ajutorul Afroditei-Venus sa se indragosteasca si sa se cupleze cu el, dand nastere unei monstruozitati cu corp de om si cap de taur, Minotaurul, care se hranea cu carne de om. Puternicul Heracles a fost asadar chemat sa prinda taurul furios si sa restabileasca linistea insulei.
Taurul simbolizeaza puterea masculina si impune necesitatea de control a pasiunilor, in special a celor de natura sexuala. Balanta este un semn al armoniei intre rational si emotional, al nevoii de frumusete dar si al parteneriatelor responsabile. Pe de o parte pasiunile nu trebuie reprimate pentru ca detin cheia creativitatii, dar pe de alta parte cele distructive se cer rezolvate si transformate in energii folositoare. Solutia caii de mijloc este intotdeauna de preferat si atunci balanta va fi bine echilibrata.
Prin urmare, Heracles „a luat taurul de coarne”, prin surprindere, l-a pus la pamant, apoi l-a calarit si l-a condus, afirmandu-si puterea asupra lui. Odata ajuns cu el la Euristheu a fost din nou eliberat, continuand sa terorizeze oamenii pana cand a fost prins si sacrificat de Theseus la Marathon, pe altarul Athenei (intelepciunii) sau a lui Apollo (soarelui). Acelasi Theseus care a ucis si Minotaurul, progenitura lui, reusind sa se intoarca din labirint cu ajutorul firului Ariadnei.
Incercarea din Balanta: calmarea, echilibrarea si stapanirea pasiunilor distructive prin impamantare.
Amurgul zeilor. Rasaritul luminii constiintei
In al 8-lea an, cu Jupiter in Scorpion, Heracles reuseste sa fure si sa imblinzeasca iepele salbatice ale lui Diomedes, regele Traciei, fiul lui Ares si al Cyrenei care traia pe tarmul Marii Negre. Se spune ca Bucephalus, vestitul cal al lui Alexandru cel Mare, ar fi descins dintr-un una din ele. In mitologie, caii sunt simboluri ale sorilor/stelelor iar cele 4 magnifice dar incontrolabile iepe trace reprezinta cele 4 stele regale ale punctelor cardinale. Sunt sinonime si cu cei 4 cai ai apocalipsei biblice, energii ambivalente folosite pentru a institui stapanirea asupra omului: alb-Aldebaran-steaua iluminarii-stapanirea mintii, negru-Regulus-steaua puterii-stapanirea prin legi, rosu-Antares-steaua iubirii-stapanirea prin sexualitate, galbui-Formalhaut-steaua alchimiei-stapanirea prin credinta. Scorpionul gazduieste in inima lui pe Antares, steaua razbunarii dar si a uniunii extatice a iubirii, pe drumul trezirii sufletului in constiinta universala; este cel mai mistic si mai ocult dintre semnele zodiacale. Aceasta munca reprezinta o granita dincolo de care Heracles poate incepe urcusul pe culmile greu de atins ale cunoasterii universale, finalizat in Pesti de Formalhaut, steaua alchimiei capabila sa infringa moartea. Ultimele 4 munci se situeaza intr-o dimensiune spirituala rezervata divinitatii, in teritorii tot mai indepartate.
Se spunea ca iepele erau hranite de Diomedes cu carne de om si ca scoteau foc pe nari cand respirau. Numele acestui rege este un hibrid curios alcatuit: Dio insemnand zeu, in timp ce sufixul me(de) o indica de obicei pe marea mama/zeita (deea) (si in sensul geografic de mare), la fel ca in Andro-meda sau Me-deea. De asemenea bizara pare solutia lui Heracles de a imblinzi iepele dandu-le sa manance insasi carnea stapanului lor. Interpretata insa din punct de vedere ezoteric, uniunea luminii astrale (iepele) cu materia care o stapaneste (omul-zeificat, pamantul spiritual) reprezinta impacarea dualitatii si dizolvarea ei in constiinta universala.
Incercarea din Scorpion: uciderea zeului abuziv, transformarea lui in hrana pentru impacarea si imblinzirea energiilor astrale corupte de putere, sexualitate si manie consumatoare si reunirea dualitatii in energia iubirii.
Vindecarea feminitatii. Magia inimii
In al 9-lea an, cu Jupiter in Sagetator, Heracles este trimis sa ia cingatoarea magica a Hippolytei, regina amazoanelor, pentru a i-o duce fiicei lui Eurysteu, Admete (preoteasa Herei, „cea nestricata”, in contrast cu Hyppolita care avea un san amputat). Cingatoarea ii fusese daruita Hippolytei de tatal sau Ares, ca insemn al autoritatii regale si al vitejiei in lupta. O purta incrucisata peste piept, avea si rol de armura si de suport pentru sabie. Un accesoriu asemanator insa format dintr-o pereche de serpi apare, in unele reprezentari, in imbracamintea Atenei, zeita intelepciunii. Mai tarziu, acest tip de centura a fost inclus in vesmantul preotilor crestini, simbolizand devotiunea in serviciul religios.
Amazoanele erau femei razboinice, temute pentru ferocitatea lor, care-si ucisesera toti barbatii si isi amputasera un san pentru a putea manipula mai usor arcul. Este evident ca cingatoarea incrucisata peste piept semnifica inchiderea sursei energiei feminine pure (virgine), iar prin functia de scut si arma reflecta amputarea intelepciunii inimii si a hranei iubirii, singurele in masura sa aduca compasiune, dreptate si autenticitate in relatia cu semenii.
Se spune ca Hippolyta ar fi acceptat sa i-o dea lui Heracles de buna voie, datorita respectului pe care i-l purta, dar Hera s-a infiltrat intre amazoane instigandu-le la lupta, asa ca eroul a trebuit in cele din urma sa o ucida pe regina. Dobandirea cingatorii magice a impus sacrificarea amazoanelor.
Incercarea din Sagetator: vindecarea inimii, recastigarea si reintregirea puterii si sensibilitatii feminine nealterate, iubitoare si hranitoare.
Vindecarea masculinitatii. Sfirsitul suferintei
In al 10-lea an, cu Jupiter in Capricorn, drumul l-a dus pe Heracles pana la granita Gradinii Hesperidelor, de la capatul pamantului, pentru a-i lua boii lui Geryon. Geryon era fiul lui Chrysaor, iesit din gatul Gorgonei Medusa, dupa ce a fost decapitata de Perseu si Callirrhoe, fiica titanilor Oceanus si Tethys. Era un urias monstruos, cu 3 capete de om si 3 seturi de picioare, toate imbinate la talie. Locuia pe indepartata insula Erytheia si avea o turma de boi rosii, la fel cu cei ai lui Hades, pazita de uriasul Eurytion si de Orthus, cainele cu 2 capete frate cu Cerberus. Dupa Hesiod, acest caine ar fi fost deopotriva tatal Sfinxului si al Leului din Nemeea, pe care Heracles il ucisese in primul sau an de penitenta. Erytheia este insa si una dintre surorile hesperide, numite si atlantide, nimfele inserarii, si anume „cea rosie”. Sunt uneori considerate fiicele lui Atlas si Hesperis, alteori ale lui Nyx (noptii) singura, sau impreuna cu Erebus.
Pentru aceasta munca, eroul a trebui sa traverseze desertul si obosit de caldura a trimis o sageata de amenintare catre soare. Atunci Helios, impresionat de curajul lui, i-a daruit un car de aur cu care Heracles plutea deasupra marii, de la est spre vest, in fiecare noapte. Se spune ca pana sa ajunga la destinatie, Heracles ar fi rupt un munte in doua formand strimtoarea Gibraltar intre Marea Mediterana si Oceanul Atlantic, iar masivele care o strajuiau au fost numite „portile sau stalpii lui Heracles”. Stalpii sau coloanele gemene au o conotatie ezoterica speciala, apar ca simboluri in majoritatea religiilor, semnificand poarta de intrare intr-un spatiu sacru ocultat muritorilor de rand (ascuns de Maya sau valul lui Isis). Vindecarea inimii din incercarea precedenta i-a permis lui Heracles sa intre in teritorii altminteri interzise.
Dupa ce i-a omorat cu sagetile otravite atat pe Geryon, Eurytion cat si pe caine, Heracles a trebuit sa mane boii inapoi la Eurystheus dar drumul a fost anevoios, greu si plin de peripetii. Mai intai, traversand dealul Aventine, unde se afla astazi Roma, o parte din cireada i-a fost furata de uriasul Cacus. Pe locul in care l-a ucis pe urias, ca sa-si recupereze boii, Heracles a infiintat un altar, iar astazi se afla Forumul Boarium din Roma (piata bovinelor).
Apoi, Hera a trimis muste sa-i irite si sa-i imprastie boii iar Heracles a trebuit sa umble tot anul ca sa-i adune din nou. Cand aproape ar fi ajuns, tot Hera a umflat apele raului pe care urma sa-l traverseze iar Heracles a trebui sa cladeasca din pietre un pasaj ca sa-l poata trece. Iar la sfirsit, Eurystheus a sacrificat boii chiar pe altarul Herei care incercase sa-i puna atatea piedici.
Trecut prin multiple suferinte, luptand impotriva monstrilor, zeilor, a naturii ostile si necrutatoare, Heracles a reusit in ciuda tuturor sa ajunga la destinatie. Incercarile lui Jupiter in Capricorn au fost printre cele mai dure. Boii sunt animale castrate devenite docile, menite celor mai grele munci iar cei ai lui Geryon aveau aceeasi origine ca si cei a lui Hades, stapanul regatului mortii. Ei reprezinta obligatiile karmice asumate, derivate la origine din castrarea tatalui primordial (Uranus) de catre fiu (Saturn), si despartirea lui de mama primordiala (Geea). Acestea ne impietresc sufletul si ne fac sa tragem din greu la jugul vietii indreptandu-ne inevitabil spre moarte… si intre timp au devenit o intreaga turma, atat de dificil de gestionat. Iar treimea lui Geryon care ii stapaneste simbolizeaza tripla impovarare, a mintii, sufletului si spiritului. Dar au fost in cele din urma sacrificati pe altarul sufletului.
Incercarea din Capricorn: pentru vindecarea masculinitatii si indepartarea poverii vinovatiei si a lantului de suferinte ancestrale cauzate de castrarea tatalui primordial si indepartarea mamei, a trebuit ca nici unul dintre boi (cauze) sa nu fie ratacit sau pierdut pe drum si toti impreuna sa fie adunati, adusi in templul inimii si sacrificati pe altarul sufletului odata pentru totdeauna.
Aurul cunoasterii
In al 11-lea an, cu Jupiter in Varsator, Heracles a fost trimis sa culeaga merele de aur ale Herei, din Gradina Hesperidelor, de la capatul pamantului, unde titanul Atlas tinea pe umeri bolta cereasca.
Hesperidele erau niste creaturi enigmatice. Hesiod le numea „fiicele noptii cu voci clare”, caci le placea sa cinte: Aigle (“lumina orbitoare”), Erytheia („cea rosie”), Hesperia (“stralucirea amurgului”) si Arethusa, ultimele 2 aparand si sub o singura identitate „Hesperethusa, ochiul boului”. Exista o floare de toamna cu nume asemanator, asper, ochiul boului sau ruj de toamna, considerata simbol al fidelitatii care, desi destul de putin folosita in scopuri medicinale, are numeroase proprietati vindecatoare pentru cap (depresie), inima, plamani si ficat.
Evelyn B. Harrison in “Hesperides and Heroes: A Note on the Three-Figure Reliefs” spune ca: “De vreme ce Hesperidele insele intrupeaza de fapt darurile merelor de aur, ele nu pot aparea ca personaje ale dramei umane. Sunt abstracte, iar numele lor interschimbabile sunt un simptom al impersonalitatii.” Si intr-adevar, nimfele inserarii sau fecioarele apusului, desi ingrijesc gradina cu mere de aur, nu indeplinesc roluri active in nici o povestire. Pentru asta exista paznicul gradinii, Ladon, monstrul urias cu 100 de capete care nu dormea niciodata.
Ca Heracles sa aduca merele de aur dintr-un tinut indepartat necunoscut parea o sarcina imposibil de indeplinit. Si totusi… mai intai el a trecut pe la „Batrinul Marii”, o fiinta primordiala cu multe identitati (Nereus, Proteus, Pontus, Triton, Phorcys) care a incercat sa se ascunda sub tot felul de forme schimbatoare pentru a nu fi recunoscut dar pana la urma a fost prins si silit de Heracles sa dezvaluie calea spre Gradina Hesperidelor.
Anteus, giganticul fiu invincibil, al Gaiei si al lui Poseidon a incercat apoi sa-l opreasca din drum provocandu-l la lupta. De cate ori era pus la pamant, atingerea mamei lui il facea tot mai puternic asa ca Heracles n-a putut sa-l invinga decat tinandu-l in aer, intr-o imbratisare de urs.
Ajuns in Egipt, regele Busiris, un alt fiu al lui Poseidon l-a prins si a vrut sa-l ofere ca sacrificiu tatalui sau dar Heracles a reusit sa-si rupa lanturile si l-a ucis, plecand mai departe in calatoria sa.
Traversand Muntii Caucaz, eroul a ajuns la stanca pe care era inlantuit titanul Prometeu. Acolo, a ucis vulturul care-i manca ficatul in fiecare zi, ca pedeapsa pentru furtul focului sacru si l-a eliberat pe titan. In semn de recunostinta, acesta l-a invatat cum sa dobandeasca merele de aur. Si intr-adevar, cand Heracles, urmand sfaturile lui Prometeu, l-a rugat pe Atlas sa i le aduca, acesta si-a lasat bucuros povara cerului pe umerii eroului. Dar dupa ce s-a intors cu merele, n-a mai vrut sa preia inapoi greutatea lumii si a pretins ca el insusi le va duce regelui Eurystheus. Atunci Heracles a apelat la un truc, rugandu-l pe Atlas sa mai tina cerul pentru putina vreme, pana isi va gasi o panza moale sa-i protejeze umerii care-l dureau. Si asa a reusit sa scape si sa se intoarca victorios la Eurystheus. Doar ca merele apartineau zeilor si in final au trebuit returnate Atenei care le-a dus inapoi in gradina lor de la capatul lumii.
Incercarea din Varsator: Pentru a dobandi, fie si vremelnic, merele de aur ale intelepciunii si nemuririi, Heracles a trebuit sa preia pe umerii sai, la marginea de apus a pamantului, toata greutatea cerului! Se spune insa ca el (la fel ca Adam?) ar fi muscat dintr-unul. Sa fie merele? Sa fie nimfele?
Infringerea fricii de moarte
Cine crede ca nu se poate merge mai departe de marginea pamantului se inseala. In al 12-lea an, si ultimul de servitute, cu Jupiter in Pesti, Heracles a ajuns in infern. Cand Eurystheus l-a cerut pe Cerberus, cainele iadului cu 3 capete (sau 50 dupa Hesiod), chiar nu si-a imaginat ca ar fi posibil sa-l primeasca.
Pentru ca Heracles sa poata ajunge in lumea de dincolo a fost initiat in Misterele Eleusine de preotul Eumolpus („marele cantaret”), fiul trac al lui Poseidon. El a fost ghidat la intrare si la iesire de Hermes si Atena si de Hestia la traversarea Styxului cu Charon. Dupa ce a intrat in regatul umbrelor, Heracles i-a intalnit pe Theseus si Pirithous, pedepsiti de Hades sa fie tintuiti pentru eternitate pe scaunele uitarii din cauza ca au incercat sa o rapeasca pe regina sa Persefona. A reusit sa-l elibereze pe Theseus dar Pirithous a ramas blocat pentru ca-i ofensase pe zei dorind-o pe regina pentru el. Dupa aceea s-a intalnit cu umbra lui Meleager, caruia i-a promis ca o va lua de sotie pe sora lui, Deianeira (al carei nume insemna „distrugatoarea sotului sau” si chiar si-a indeplinit rolul predestinat).
Intr-un sfirsit, Heracles a ajuns la Hades si l-a rugat sa i-l dea pe Cerberus sa-l duca pe pamant, in lumea celor vii. Suprinzator, Hades a acceptat cererea cu conditia sa-l prinda fara sa foloseasca vreo arma si fara sa-l raneasca. Heracles a reusit sa-l domine pe Cerberus cu mainile goale si sa-l tarasca dupa el la suprafata, iesind printr-o pestera din Peloponez. Dar Eurystheus a fost atat de inspaimantat la vederea cainelui, incat s-a ascuns intr-o amfora si i-a cerut lui Heracles sa-l duca inapoi de unde l-a luat. Adica pe malul raului subteran al durerii care tine sufletele captive, Acheron.
Incercarea lui Heracles cu Jupiter in Pesti a fost sa deschida portile lumii intunecate ascunse, sa patrunda in profunzimile ei si sa o aduca in lumina constiintei, ca un caine fioros domesticit si supus. Si in acest fel sa dezvaluie si sa transforme ultima si cea mai teribila dintre frici cauzata de credinta in inexorabilitatea mortii: frica de necunoasterea ce se intinde dincolo de ea. Daca a putut sa coboare in regatul subteran, sa invinga inspaimantatorul cerber si sa se intoarca viu intre vii, inseamna ca nimic din univers nu sta cu adevarat in calea vointei omului curajos.
“Viata este scurta iar puterea de a raspunde exigentelor ei nu ni s-a dat decat o singura data… Acestea sunt realitati, copilul meu. Legi. Neinduplecate.” Thomas Mann (6 iun. 1875, geaman), Muntele vrajit
In incheiere: Camasa destinului
Pentru a o lua in casatorie pe nimfa apelor Deianeira, asa cum promisese in lumea de dincolo, Heracles a trebuit sa-l infrunte pe Achelous, zeul raurilor care si el o vroia de sotie. In timpul luptei, acesta s-a transformat in sarpe apoi in taur dar Heracles i-a rupt un corn si l-a fortat sa se declare invins.
Pe drumul de intoarcere la Tyrint, cei doi proaspat casatoriti, au trebuit sa traverseze un rau. Heracles l-a trecut inotand iar centaurul Nessus s-a oferit sa o duca pe Deianeira in spate. Incercand sa o fure in timpul traversarii, Heracles l-a omorat cu o sageata otravita in sangele hidrei. Dar inainte de a muri, Nessus i-a dat Deianeirei camasa sa insingerata spunindu-i sa o foloseasca daca va dori sa reaprinda dragostea sotului ei pentru ea.
Multi ani mai tarziu, cand Deianeira a crezut ca Heracles era indragostit de alta femeie, i-a dat camasa otravita sa o imbrace, sperand ca asa ii va recastiga iubirea. Chinuit de dureri, eroul a pus sa i se ridice un rug funerar pe Muntele Oeta unde trupul sau pamantesc a fost ars iar spiritul sau s-a ridicat la cer.
Dupa Herodot, inainte de a fi otravit, Heracles ar fi trait totusi 900 de ani!
Constelatia Heracles, din emisfera stelelor Nordului, arata ca un om ingenuncheat, unde steaua multipla Rasalgethi inseamna literalmente “capul celui ingenuncheat”. Mana stanga se indreapta spre Lyra de pe umarul sau in timp ce piciorul stang se aseaza pe Draco, sarpele pe care l-a invins si continua sa-l invinga pentru vesnicie.
“Exista o conditie impusa vietii si povestirii, ca totul sa nu se intample dintr-odata si se cuvine oricum sa respectam, ca pe niste daruri divine, formele cunoasterii omenesti!
… Un varf mic de ac ne masoara timpul si se invarteste ca si cum ar masura secundele, pe cand, in realitate si de fiecare data, el trece indiferent si fara sa se opreasca la punctul culminant, indicand numai Dumnezeu stie ce.” Thomas Mann, Muntele vrajit
Pe 8 noiembrie 2018, Jupiter a intrat in Sagetator, in anul vindecarii feminitatii si revendicarii magiei inimii dintr-un ciclu care a inceput la sfirsitul anului 2009. Este evident ca femeile contemporane au devenit tot mai mult ca niste amazoane moderne, dedicate carierei, ascensiunii sociale si acumularii materiale; prin pretentia de egalitate si-au asumat roluri masculine, lupta pe fronturi straine naturii lor si au uitat sa foloseasca energia iubirii curate si hranitoare. Este un interval astral care ne da sansa sa vindecam toate aceste aberatii, sa redescoperim valoarea feminitatii si puterea inimii. Este timpul pentru a 9-a munca din calatoria lui Heracles pe drumul atingerii gloriei sufletului!