,,Tu esti visul tuturor stramosilor tai.” Bert Hellinger (psihoterapeut, 16 dec 1925, sagetator)
In Stalpii lui Tubal-Cain, Nigel Jackson si Michael Howard il identifica pe Lucifer cu Isus si, de asemenea, cu Sfintul Graal. Pentru crestini aceste interpretari suna a sacrilegiu. Dar, luand distanta fata de dogmele crestine, conexiunile logice castiga credibilitate. Pana la urma miturile spun aceleasi eterne povesti in diferite variante. Tubal-Cain, „cel care drege breasla lui Cain”, este un personaj biblic, descendent al lui Cain si frate cu Nammah, Jabal si Jubal.
In traditiile ezoterice, Graalul nu este un artefact, un simplu obiect in continuumul spatiu-timp, ci trebuie inteles ca un proces in care Lucifer joaca rolul regelui sacrificat. El este condamnat sa se intrupeze intr-o „haina de carne”, ca avatar al rasei umane si sa plateasca pretul ca „tap ispasitor” in numele ei. Pentru a dobandi iluminarea, intelepciunea cunoasterii si focul primordial al creatiei, pentru a salva umanitatea de sine insusi, el moare si renaste etern. Dar pe masura ce rasa umana progreseaza, Lucifer urca incet pe Scara de Lumina si se poate intoarce in tinuturile zeilor, dincolo de Steaua Polara. Este Domnul Stelei Diminetii (Morning Star) si Lumina Lumii (Lux Mundi), a carui renastere din intuneric se celebreaza anual la vremea solstitiului de iarna.
In mitologia greaca, un rol similar a fost jucat de titanul Prometeu, prietenul si binefacatorul oamenilor, care a adus focul sacru pe pamant. Numele lui semnifica „cel chibzuit, care gindeste inainte de a infaptui”. Se spune ca a urcat la ceruri si s-a intors de acolo purtand o torta cu focul solar, pe care a folosit-o pentru a face oamenii superiori animalelor. Zeus l-a inlantuit pentru asta pe o stanca in Muntii Caucaz pana a fost eliberat de Heracles.
In poemul “Paradisul pierdut”, John Milton (9 dec 1608, sagetator) il descrie pe Satan ca pe un erou tragic, un caracter combinat intre Lucifer si Prometeu. Desi Lucifer este de multe ori identificat cu Satan, cei doi sunt personaje mitologice distincte.
Numele Lucifer provine din latina si inseamna “purtatorul luminii”. Este greu sa reconciliem aceasta semnificatie cu tipica descriere a demonicului. El era cel mai frumos si mai iubit fiu al lui Dumnezeu, care a cazut pe pamant din cauza ca a vrut sa fie ca tatal sau. La fel ca Adam care a mancat din pomul cunoasterii si a fost izgonit din Paradis si, mai tarziu, Isus, crucificat pe Muntele Craniului (Golgota) pentru pacatele omenirii. Iar Satan apare in Biblie sub forma sarpelui care ii ispiteste pe primii oameni cu fructul cunoasterii binelui si raului, pretinzand ca astfel vor deveni asemenea lui Dumnezeu. Este evident ca nu erau pregatiti pentru un asemenea dar si, desi au fost avertizati de dumnezeu, acceptandu-l, au fost alungati din Paradis si pedepsiti prin moarte si suferinta. Lucifer rezoneaza cu Jupiter, Satan cu Saturn. Jupiter-Zeus era fiul titanului Saturn-Cronos si l-a detronat pe tatal sau pentru ca isi devora copiii. Dar mai inainte Saturn-Cronos isi uzurpase si castrase tatal. Toate aceste povesti se invart in jurul puterii cunoasterii la care se pare ca fiii zeilor nu aveau dezlegarea tatalui. Milenii de istorie umana au demonstrat ca puterea corupe daca nu esti pregatit pentru ea.
In relatarile despre experientele de moarte clinica, subiectii descriu ca sunt atrasi printr-un tunel catre o lumina puternica, unde ii asteapta o entitate luminoasa pe care de obicei o asociaza unei figuri religioase in functie de credinta sau unui apropiat din familie. Aduce a Lucifer, “purtatorul luminii”? La fel cum fluturii atrasi de flacara lumanarii isi ard aripile, sufletele atrase de lumina sunt capturate, purificate si aruncate intr-o noua incarnare. E ca si cum ar fi prinse intr-o bucla temporala in care se invart continuu in jurul soarelui, intr-un circuit infinit de nasteri, rataciri labirintice si morti. Pentru ca o gaura alba nu lasa nimic sa patrunda in ea, spre deosebire de o gaura neagra care deschide un pasaj catre alt univers. Insa teribila frica de abisul intunecat o tine departe. Pentru ca desi a dorit cunoasterea, omului ii este prea teama sa se avante in necunoscut; s-a agatat intotdeauna de zei, protectori, ghizi, fie ei si demoni, ca sa il invete ceea ce ar fi trebuit sa descopere singur. A vrut lumina dinafara pentru a nu se confrunta cu intunericul din interior.
Proclus, unul dintre ultimii filozofi clasici, neoplatonic, se referea la zei ca la niste supraveghetori ai diferitelor aspecte ale lumii si existentei umane. Spre exemplu, Neptun (Poseidon) si Athena sunt considerati gardienii vietii filozofice. In termeni astrologici, ei sunt asociati planetelor si sunt insotiti de demoni, ca de niste asistenti, la fel cum in Gnosticism arhontii sunt portretizati ca administratori ai eonilor pe care-i locuiesc. Sunt energii, frecvente care moduleaza realitatea din taramurile inferioare si conduc sufletele oamenilor, animalelor, plantelor sau pietrelor.
Cand eonii au cazut din Pleroma, ei si-au creat numerosi slujitori, ingeri si demoni ca sa-i serveasca iar acestia au instruit oamenii, furnizandu-le cunostinte din cele mai diverse, de la mestesuguri la magie si arme. I-au invatat sa ridice temple si altare, sa faca sacrificii pentru a-i multumi atat pe zeii dreptatii cat si pe cei ai nedreptatii.
In Corpus Hermeticum (tratatele traditiei lui Hermes Trismegistus, de origine egipteana), Soarele este identificat cu Demiurgul iar corpurile astrale care-l insotesc sunt instrumentele prin care lumea-matrix a fost creata. Guvernatorii planetari (daimones sau arhonti in gnosticism) administreaza soarta omenirii si modeleaza natura umana ca un microcosmos, si se pretinde ca fac aceste lucruri din iubire.
Creatorul care este Soarele uneste cerul cu pamantul, isi trimite energia in jos, pana in abisurile marii si ridica materia in sus iar din corpul lui emana substanta spirituala sub forma luminii ce curge spre noi. Nu-l putem privi dar il putem simti si intelege.
Pe de alta parte, daimones controleaza ciclurile reincarnarii si sortii: „Cand fiecare dintre noi s-a nascut si a fost insufletit, demonii responsabili pentru administrarea nasterii sale preiau in acel moment controlul asupra sa – si fiecare planeta are demonii sai in subordine” se spune in CH. Ei sunt fortele care cauzeaza caderea sufletelor in lumea materiala iar aceasta tema este comuna tuturor religiilor si miturilor. Petru spune foarte clar „Si astfel avem cuvantul profetic confirmat, la care e bine sa luati aminte ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecat, pana cand ziua se va lumina si steaua diminetii va rasari in inimile voastre. Si mai presus de toate, trebuie sa intelegeti ca nici o profetie din Scriptura nu provine de la insusi profetul. Originea profetiei nu a depins niciodata de vointa umana, ci prin vocea profetului purtat in Spiritul Sfant a vorbit chiar Dumnezeu.” (Petru 1:19-21)
Deci, daca Venus si Jupiter sunt planete, atunci Lucifer a fost probabil unul dintre acei administratori spirituali coborati din cer impreuna cu ele. Dar nu numai Lucifer a purtat numele de „luceafarul diminetii”, ci si Isus. De altfel, in mitologii apare mereu un personaj salvator care se spune ca ar fi adus lumina/focul cunoasterii pe pamant, fie ca se numeste Prometeu, Hermes sau Isus. Si toti acestia, dintotdeauna, nu e nici urma de indoiala, au vorbit in numele zeilor! Si de asemenea e evident ca soarele si planetele reprezinta corpurile lor fizice, dupa cum ingerii si demonii sunt spiritele care le conduc. Ceea ce nu detin insa aceste gigantice corpuri astrale sunt suflete si pentru asta au nevoie de pamanteni. Geea vie, cu tot ce cuprinde, e singura planeta insufletita din micul nostru Uni-vers. Si atat de pretioasa!
HELIX
Pentru ca se leaga oarecum de subiectul luciferic, va semnalez un serial interesant, Helix, un fel de alegorie cu iz de mitologie moderna. La prima vedere pare horror, dar pana la urma asa e si lumea in care traim. Helix este o nebuloasa din zodia Varsatorului, supranumita „ochiul lui Dumneazeu” dar si „ochiul lui Sauron”, pentru ca in pozele realizate in infrarosu ochiul apare de culoare rosie. Sauron este, evident, alte-egoul lui Saturn.
Despre sezonul 1 nu zic nimic… il las surpriza!
Sezonul 2 se petrece pe o insula izolata numita St. Germain; se stie ca acesta a fost si numele unui alchimist celebru, un conte originar din Transilvania, detinator al secretului nemuririi. Dupa Shakespeare in „Timon of Athens” (circa 1607), Germain provine din latinescul „germen”, samanta, care sta si la radacina verbului „a germina” si semnifica „inrudit indeaproape”. Insula este CASA unei secte izolate de civilizatie dezvoltate timp de sute de ani, in jurul unui nemuritor, fratele Michael (big brother), pasionat de incrucisarea diferitelor soiuri de plante pentru a produce modificari genetice asupra oamenilor si alterarea starii de constiinta. In Noul Testament, arhangelul Mihail conduce armatele zeilor impotriva fortelor lui Satan. De altfel, in film, Michael face parte dintre cei 500 de nemuritori care detineau monopolul puterii pe planeta. El crease aceasta manastire in scopul de a experimenta un sistem de control asupra „fratilor si surorilor sale”. Toti membrii comunitatii erau propriii lui copii, intrucat merele din livada erau altoite de Michael cu o ciuperca inhibatoare a capacitatii de procreare din samanta masculina, extrasa din radacinile „Marii mame”. „Marea mama”, de fapt copacul ancestral al cunoasterii, de altfel si emblema manastirii in film, era un mar gigantic, batrin de zeci de mii de ani, asezat sub Steaua Polara si fusese taiat la inceputurile comunitatii pentru ca din lemnul lui sa fie construita deasupra manastirea. Ordinele lui Michael erau transmise si executate prin intermediul a 3 femei/sotii aflate mereu alaturi de el: batrina, mama si fecioara iar aceste roluri erau transmise din generatie in generatie. Ele reprezentau cele 3 aspecte sacre ale feminitatii. O data la cateva sute de ani, Michael facea o purificare a comunitatii, atunci cand membrii ei incepeau sa se revolte. Adica ii ucidea pe toti, inafara de o singura femeie pastrata pentru reproducere, mama urmatoarei generatii de frati si surori. In cabinetul lui, avea pe un perete portretele tuturor acestor mame. Actiunea serialului se intampla tocmai intr-un asemenea moment de rascruce, in pragul celei de a cincea purificari, care se intampla sa se suprapuna peste proiectul nemuritorilor de a provoca o extinctie in masa a umanitatii, cu ajutorul unui virus mortal produs in laborator. Nu o sa povestesc acum tot filmul, ca poate veti vrea sa-l urmariti si stric suspansul; am vrut numai sa va atrag atentia ca are un simbolism ascuns dincolo de firul naratiunii, de numele de locuri si personaje; este inca o viziune asupra Matrixului, apocaliptica si foarte dura.