Category: Istorii uitate

Water finds its greatest power by seeking its lowest point.
Apa isi descopera cea mai mare putere cautandu-si punctul cel mai de jos. (proverb Zen)

Cunoaste adevarul si adevarul te va elibera si de asemenea cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul univers cu tainele sale. Dar care este adevarul? Cine simte emotiile, iubirea sau suferinta? Sufletul, spiritul, corpul material? Lumina (focul) e energie pura, aerul e mediul pe care-l strabate. Publicistul italian Alberto Casiraghy spunea ca “apa e o emotie care curge”. Sa fie posibila simtirea emotiilor numai in aceasta realitate materiala in care apa in stare lichida le permite curgerea? Apele primordiale inghetate in haul cosmic s-au topit sub lumina arzatoare la trecerea Sofiei si au inregistrat pentru prima data in materie durerea caderii din iubire.

Ce e iubirea? In traditia gnostica, Eonul Sofia (Ayn Sof in kaballa semnifica „cel fara sfirsit”, in egipteana Ayn semnifica ochi) a cazut din inalt din cauza iubirii sale irezistibile pentru creatorul lumii pe care a dorit sa-l cunoasca unindu-se cu el. Prezentul este inteles de oamenii care observa si invata din trecut. Inima nu e un ceas. Dragostea nu e ceva premeditat sau ceva ce poate fi controlat. E ca arta… o forta care vine in vietile noastre fara reguli, asteptari sau limitari. Trebuie sa fie mereu libera. Dar in povestea mitica a Sofiei iubirea interzisa pentru parintele sau i-a cauzat intemnitarea in materie. Poate ca iubirea in sens universal nu are prea mult de-a face cu ce intelegem noi prin acest concept. Poate ca este pur si simplu o forta colosala de atractie care la nivel macrocosmic provoaca ciocnirea elementelor intr-o explozie din care poate cadea un univers, ca un copil din pantecul mamei. Un orgasm astral.

Sofia este marea tema a gnosticismului, care sta la originea misterului creatiei lumii. Este un aspect feminin al lui dumnezeu, intelepciunea, analog sufletului omenesc si face parte din ultima generatie de eoni. In mitologia greaca Aion este zeul timpului nelimitat care inconjoara universul si zodiacul, eternitatea care, spre deosebire de Cronos, nu are trecut, prezent sau viitor. Eonii sunt emanatiile gemene (masculine si feminine) ale Monadei (absolutul), perechi numite syzygies („cei care se joaca impreuna”, la sumerieni igigi, supraveghetorii). Prima pereche a fost formata din Bythos (profunzimea) si Sige (tacerea) sau Ennoia (intentia, gandul) iar din ei prin separare au aparut Nous (mintea) si Aletheia (adevarul), care i-au creat pe Logos (cuvantul, universul) si Zoe (viata), iar din acestia au aparut Anthropos (barbatul) si Ekklesia (biserica, femeia), a caror ultime emanatii au fost Theletus (dorinta, perfectiunea) si Sofia (intelepciunea). In descendenta directa Sofia se trage deci din Ennoia (intentia), Aletheia (adevarul), Zoe (viata) si Ecclesia (biserica), toate fiind asociate liniei feminine de divizare a sufletului (anima, lumina, culorile), cealalta fiind linia masculina de divizare a spiritului (animus, sunetul, armonicele). In textele de la Nag Hammadi, sufletul este personificat de o femeie care a cazut din perfectiune in prostitutie.

In mitologia gnostica, vrand sa procreeze Sofia si-a inghitit perechea, pe Theletus si apoi cuprinsa de dorinta de a-si cunoaste originea a urcat pana in prima dimensiune pentru a se uni cu tatal sau, Bythos. Eonii infricosati de indrazneala ei, au decis sa o separe de sursa luminii originare si sa o arunce in haos, oceanul cosmic inghetat. Prinsa in agonia mintii prin puterea lui Nous, Horos / Stauros (copacul, stalpul) i-a intins o capcana si apoi a pacalit-o asumandu-si rolul de salvator, pretinzand ca altfel ar fi fost absorbita inapoi in sursa. A luat lumina Sofiei si din ea a creat un soare in abis cu care a atras-o in dimensiunile intunecate iar acolo a intemnitat-o in materie. In gnosticism taramurile eonilor sunt locuite de entitati numite arhonti (conducatori) asa ca Horos ar putea fi arhontele care locuieste in eonul Nous (mintea). Atributele puterii lui sunt pe de o parte de sustinere in ipostaza de Stauros, de cealalta parte de separare (Horos). Este simbolizat mai tarziu si divinizat sub forma crucii. De fapt temerea eonilor ar fi fost ca Sofia sa nu absoarba intreaga profunzime a lui Bythos, la fel cum l-a absorbit pe Theletus, devenind cea mai puternica dintre toti.

Coborata in haos, Sofia s-a retras in sine insasi, si-a separat corpul material intr-o parte deasupra, bolta cereasca, si una dedesubt, pamantul si l-a creat pe Demiurg, o entitate aroganta si auto-suficienta, cu cap de leu si trup de sarpe, care s-a auto-proclamat zeul acelui univers. Arhontii Demiurgului ar fi fost Yaldabaoth (creatorul), Saklas (nebunul) si Samael (seducatorul si distrugratorul). Demiurgul s-a facut cunoscut oamenilor ca “singurul dumnezeu caci nu exista alti dumnezei inafara de mine”. Pamantul a fost numit Geea de greci, Geb de egipteni, Ge, Gi sau Ki de sumerieni, simbolizat cu un simplu G la masoni, care il reprezinta inchis intre un compas si un echer (un triunghi cu ochiul solar in varful sau inscris intr-un cerc).

Si a fost despartit de cerul instelat intins ca un arc deasupra lui, numit Uranus de greci, Anu de sumerieni, Nut de egipteni.

Conform mitologiei gnostice, in acest UNI-VERS material alcatuit din fiinta Sofiei 8 eoni ar mai fi fost inchisi in corpurile materiale ale sistemului solar (planetele), condusi de Horos (Enlil, zeul furtunii si fulgerelor la sumerieni, Zeus la greci, Jupiter la romani), arhontele lui Nous (mintea) care si-a asumat rolul principal de temnicer, judecator si… salvator al Sofiei. Consiliul celor 7+1 arhonti (annunaki la sumerieni) ar detine tablitele destinului fiecarui om intrupat din Sofia care se naste pe pamant.

Dar daca pamantul ar fi plat si am trai sub o cupola, sub un dom stelar? Intre cele 2 jumatati materiale din corpul Sofiei cufundat in apele inghetate ale oceanului cosmic.
De ce e semnificativ modelul de realitate pe care-l acceptam? Daca pamantul ar fi o sfera care se roteste in jurul unui soare undeva la marginea unei galaxii, si nu o PLAN-eta de sine statatoare, rolul nostru de pamanteni ar fi ca al furnicilor care trudesc intr-un musuroi. Dar daca pamantul ar fi o entitate vie inchisa sub o cupola in care soarele si luna si intregul firmament al cerului se rotesc in jurul ei aceasta entitate ar deveni protagonistul central in jocul de lumini si umbre manipulat din culise de regizorul nevazut. Scena intregului univers s-ar muta pe pamant. Orice ierarhie ar fi artificiala. Soarele nu ar mai fi punctul central al lumii noastre ci ar fi doar luminatorul, reflectorul sub care se joaca piesa (scrisa de Horos, arhontele eonului Nous, mintea) si intregul esafodaj construit de religii s-ar prabusi. Actorii ar putea deveni constienti de rol si si-ar putea alege liberi scenariul pe care doresc sa-l joace si nu pe acela care li se impune. Greu de crezut?

In serialul atat de popular „Games of Thrones” ni se arata uriasul zid de gheata din tinutul nordic indepartat, de la „capatul lumii” cum se spune in film, dincolo de care se intinde regatul salbaticilor, uriasilor si al mortilor vii.

In unele harti antice indiene si japoneze pamantul plat era reprezentat impartit in mai multe cercuri concentrice, despartite de fisii de gheata, fiecare astfel de lume avand propriii luminatori (sori).

Modelul heliocentric care l-a inlocuit pe cel geocentric al lui Ptolemeu, a fost propus de Copernic pe la 1500 si este foarte tanar comparativ cu intreaga istorie a omenirii, abia daca are 500 de ani. Inainte de asta, pe la 1200 ultima reduta a gnosticismului a cazut odata cu decimarea catarilor de catre papa Innocentiu al III-lea in cruciada impotriva albigenezilor (se vede ironia sortii in aceste nume, inocentul contra albilor!). Invatatura Sofiei a fost uitata timp de secole de atunci inainte. Nu discut aici ipoteza pamantului plat din punct de vedere stiintific, ci doar mitologic. Multe reprezentari astrologice si alchimice stravechi prezinta pamantul in centru si astrele care se rotesc in jurul lui.

Intreaga cultura a umanitatii s-a schimbat odata cu adoptarea modelului heliocentric si de atunci materialitatea a proliferat in detrimentul spiritualitatii. Dar daca mare parte din stiinta „iluminista” a revolutiei intelectualiste s-ar dovedi o minciuna, si asta ar fi chiar una dintre cele mai gogonate, ar fi posibil ca miturile antice sa fie mai aproape de adevar decat ce ne invata scoala contemporana si decat ne-ar placea sa credem?

Universul mental si ochiul intelepciunii (Ayn Sof)
In spatele pupilelor negre ale ochilor se proiecteaza tot ce ni se pare ca vedem in exterior. Gaura neagra pereche este de fapt reversul intunecat al unei oglinzi care reflecta prin lentila cristalinului interiorul.

Fiecare viata e supusa unor forte care depasesc puterea noastra de intelegere. Suntem prinsi in spatiu si timp, simple fragmentari ale scenariului de viata in asa fel incat lumina constiintei cand trece prin tunelul timpului sa creeze senzatia de miscare; frame dupa frame se deruleaza filmul realitatii, matrixul. Iar scenariile alternative sunt multiple, constientul si, mai ales, subconstientul nu face decat sa aleaga din multitudinea de trasee prestabilite. Suntem adormiti si ne miscam ca si somnambulii cu ochii inchisi pe marginea prapastiei. Gardieni celesti pazesc portile universului: sunt stelele regale fixe, caii biblici din apocalipsa, ochii din trupul celest al Sofiei, puteri astrale care formeaza vortexuri energetice aproape imposibil patruns.

Gardianul portalului de la rasarit, Aldebaran din ochiul taurului, detine cheia iluminarii care ne incuie intr-o minte holografica. Daca mintea ar putea fi eliberata de programele restrictive si prejudecati ne-ar deschide poarta vederii supra-constiente.

Gardianul portalului de nord, regulus din inima leului, detine cheia legilor care ne incuie inima. Daca inima ar putea fi eliberata de conventii si reguli ne-ar deschide poarta energetica a iubirii transcendentale.

Gardianul portalului de vest, antares din inima scorpionului care se opune vietii (Ares), detine cheia mortalitatii care ne inchide in sclavia simturilor. Astronomia pretinde ca ar fi o gigantica rosie aflata spre sfirsitul vietii sale, apropiindu-se de momentul in care va exploda intr-o super-nova. Daca ne-am putea elibera de conditionarile senzorial-sexuale, ni s-ar deschide poarta nemuririi.

Gardianul portalului de sud, formalhaut din gura pestelui, detine cheia alchimiei, prin care energia este condensata in materie si se creeaza proiectia realitatii fizice. Daca ne-am putea elibera de falsele credinte, ni s-ar deschide poarta creatiei constiente, de tranfigurare a intregii realitati.

Acestea sunt cele 4 chei care moduleaza realitatea. Ordinea deschiderii portalurilor este: minte, inima, sexualitate (simturi), credinta. De fapt nu putem iesi din matrix, pentru ca matrixul suntem chiar noi. Ce putem face insa este sa schimbam structura realitatii schimbandu-ne punctul de vedere sau „punctul de asamblare” cum spune Castaneda.

Sofia si-a inregistrat povestea in astre pentru ca noi sa o putem reciti peste veacuri cand vom fi uitat-o. Astraea a fost ultima dintre zeii nemuritori care au parasit pamantul dupa Epoca de Aur si s-a retras in constelatia fecioarei.

(O fotografie cu expunere indelungata arata traiectoria stelelor care se invart in jurul lui Polaris. Taro Yamamoto – http://earthsky.org/brightest-stars/polaris-the-present-day-north-star)

Tot cerul se roteste in jurul stelei polului nord, Stela Maris, steaua marilor sau doamna noastra, steaua conducatoare a carului mic infasurat in constelatia Dragonului. Steaua calauzitoare a calatorilor pe mare se remarca astfel ca portal central al tuturor portalurilor sau sufletul sufletului (inima Sofiei) si detine cheia destinului. Acolo este ochiul din centrul furtunii si calea ultima de eliberare din zona conflictuala. In astrologie este conjuncta cu Betelgeuse din constelatia razboinica Orion, cea mai mare stea din univers, canalizata de Marte si Mercur, aflata la 28 gr. 45 min. in Gemeni; indica aroganta, rebeliune, putere, curaj si este aproape de a exploda intr-o super-nova. Polaris impartaseste natura combinata a lui Saturn si Venus. Este sufletul reginei albe din jocul de sah care are forta de a elibera regele alb de entitatile intunecate care-l ameninta in arena de lupta.

Jocul de sah, razboiul zeilor
Interpretare ezoterica neconventionala, in sensul ca nu corespunde cu interpretarile traditionale
Curtea regala = zeii, planetele personale

Regina, soarele, lumina Sofiei capturata in materie, emisfera dreapta a creierului, suflet (anima), alb constienta, negru inconstienta
Elemente: foc, lumina, vedere/clarviziune
Regele, luna, emisfera stanga a creierului, spirit (animus), ratiune, alb inger, negru demon
Elemente: apa, sunet, auz/clarauditie
(in interpretarile traditionale sunt inversate, rege-soare, regina-luna, unul dintre motivele pentru care am ales aceasta intepretare este ca regina alba sta pe alb, deci guverneaza ziua, in timp ce regele alb sta pe negru, guverneaza noaptea iar principiul magiei negre este sa inverseze simbolurile, in acest fel dand putere laturii intunecate)

In dreapta reginei
Nebunul Marte, forta vitala, se deplaseaza oblic, in cruce, crucificat, X
Calul Jupiter, legea, se deplaseaza in unghi, ocolit, si poate trece peste orice piesa, L (zeul El la sumerieni si evrei, Zeus la greci)
Turnul Saturn, cauzalitatea, se deplaseaza orizontal sau vertical, T, cubul

In stanga regelui
Nebunul Mercur, forta mentala
Calul Venus, forta emotionala
Turnul Geea (G-ul din emblema masonica prins intre echer si compas, triunghiul in cerc, simulare a traiectoriei soarelui deasupra unui pamant plat, plan-eta dar… G este si simbolul lui Google si mai este si… punctul G), corpul fizic

Pionii = soldatii zeilor

Pe tabla de sah, un mozaic de patrate albe si negre, sunt asezate in oglinda cele 2 tabere, alb si negru, fata in fata. Batalia se duce pentru victoria regelui alb sau negru, spiritul angelic sau cel demonic. Sacrificiul reginei, sacrificiul sufletului, constient sau inconstient este cea mai mare pierdere in acest joc, inafara de sah-mat la rege, care marcheaza inchiderea jocului si castigul albului sau al negrului.

Regina este cea mai libera si mai puternica dintre piesele de pe tabla, dar si cea mai ravnita si cea mai atacata de toate celelalte. Un pion poate deveni regina cu drepturi depline daca reuseste sa ajunga pe ultimul rand al taberei opuse celei din care face parte. Ceea ce e destul de dificil pentru ca de obicei pionii stau ca o protectie in fata curtii regale a zeilor, incep jocul in numele lor si tot ei cad primii in lupta.

Confruntarea in jocul de sah dintre cele 2 forte opuse care isi desfasoara armatele pe terenul format din patrate albe si negre este o metafora a universului Sofiei in care traim noi oamenii, trimisa peste vremuri de initiatul iranian Zarathustra. Numai cine e inconstient poate pretinde ca binele si raul nu exista, chiar daca sunt relative si ca dualitatea e o iluzie. In acest spatiu si timp in care ne percepem viata, sunt cat se poate de reale, ca ziua si noaptea, si lupta dintre ele e pe viata si pe moarte. Este dimensiunea care ne invata despre alegeri si consecintele lor. In partidele obisnuite de sah, numai unul dintre regi poate invinge la final, ori alb, ori negru. Si totusi exista o situatie exceptionala in care partida se incheie prin remiza (pat), cand partile accepta sa renunte la lupta.

Solutia pasnica a conflictului ar fi echilibrarea dualitatii si integrarea armonioasa a aspectelor opuse in complementaritate pentru a forma un intreg. Ar fi singura cale prin care toata lumea ar castiga. Si totusi, milenii la rand umanitatea nu a putut si inca nu poate sa declare remiza. Pentru ca segregarea porneste din sinele interior si pana nu va fi rezolvata acolo va continua sa se exteriorizeze.

Ai tendinta sa te implici in dispute politice, sociale, economice, familiale sau de alta natura care scindeaza comunitatea inconjuratoare in tabere adverse? E clar ca suferi de un conflict interior care cauta ocazia sa se exprime. Am vazut asta recent in confruntarile dintre jandarmi si demonstranti. Toti cei care au fost atrasi in acel joc politic sunt consumati de conflicte interioare neconstientizate. Cel mai frecvent sunt intre inima si minte. Statistic vorbind, cei mai multi oameni mor din cauza bolilor de inima. Cu cat grupurile de oameni se polarizeaza mai mult cu atat creste tensiunea interioara si exterioara iar pamantul (inima) se indeparteaza de cer (minte). Numai in starea de neutralitate, liniste, de observare detasata a lumii interioare, in absenta oricarei reactii, se poate produce armonizarea in oglinda exterioara. Ceea ce pare ca te provoaca din mediul exterior este doar ceea ce iti atragi prin identificare. Pacea incepe in tine insuti, prin deplina cunoastere si acceptare de sine redevii unitar. Opozitiile inceteaza lupta si se inteleg. Ce inima doreste, mintea ii daruieste. Pamantul reflecta cerul prin ochiul albastru de apa.

“There is no use trying,” Alice laughed, ”one can’t believe impossible things.” „I daresay you haven’t had much practice”, said the (White) Queen. “When I was your age I always did it for half an hour a day. Why, sometimes I’ve believed as many as six impossible things before breakfast.” Lewis Carrol, Alice in Wonderland.

„Nu are nici un rost sa incerci, a ras Alice, nimeni nu poate crede lucruri imposibile. Garantez ca nu ai prea multa practica, a spus Regina Alba. Cand eram de varsta ta, obisnuiam sa fac asta in fiecare zi, pentru jumatate de ora. De ce, cateodata credeam pana la 6 lucruri imposibile inainte de pranz.”

Am fost invatati sa credem ca diavolul este domnul mortii care intemniteaza si tortureaza sufletele oamenilor pe vecie. La origini insa era ceva cu totul diferit: era colectorul sau „gradinarul sufletelor”. El impartea cu sotia sa o lume subpamanteana magnifica, numita „pantecul abisal” sau tinutul mortii si detinea cheia cerului si a iadului, cunoscuta sub numele de „Cheia Vietii”. Acest pantec a fost considerat un loc de regenerare, un ”ou”, in care oamenii se transforma in fiinte superioare, de lumina, capabile sa treaca printr-o poarta stelara.

In cartea Apocalipsei, Isus apare la fel cu aceasta entitate:
„Eu sunt cel ce traieste si este mort; si iata ca traiesc pentru totdeauna, Amin; si am cheile iadului si ale raiului.”

Oul, Scoica si Mantia
William St Clair, constructorul enigmaticei capele Rosslyn, avea rangul de Cavaler al Scoicii si al Lanii de aur. Asta indica o conexiune intre Rennes-le-Chateau si capela Rosslyn, prin faptul ca Ioan este aratat botezandu-l pe Isus dintr-o scoica de argint in Biserica Mariei Magdalena.

In lucrarea sa Rosslyn, o istorie a breslelor masonice si rozicrucinene, Robert Brydon vorbeste despre Scoica Sfantului Iacob (“Coquille St. Jacques”) si ordinul Cavalerilor Santiago fondat in Spania, care avea puternice legaturi cu templierii si unde acestia s-au refugiat dupa masacrul din Franta din 1307.

Pe de alta parte, Flavia Anderson, o autoare de scrieri ezoterice (Ancient Secret: Fire from the Sun), vorbeste despre legenda druidica a oului sarpelui din care se naste pasarea Phoenix sau Heron, un talisman faimos al druizilor, a carei origine s-ar fi aflat in mitica Tula, centrul gradinii raiului la care sufletele ajung urcand pe o scara sacra. Oul sarpelui este cunoscut de alchimisti ca Piatra Filozofala , supranumita si „Marul de aur al Hesperidelor”, probabil similar ca simbol cu Lana de aur. Acesta ar apartine lui Apollo, zeul soare care se reintoarce la Tula, in gradina sau „via zeilor”, la fiecare 18,61 de ani. Ambele concepte fac referire la intelepciune.

Filozoful roman Plinius ofera o descriere uluitoare a modului in care este facut oul sarpelui sau marul de aur (zeul soarelui). Serpii (sufletele) se intalnesc intr-o anume zi a lunii, se rasucesc in convulsii, urcand si coborand iar din saliva lor formeaza un balon ca un inel deasupra capului unuia dintre serpi, asupra caruia sufla pana cand acesta se desprinde si aluneca spre coada sarpelui. Oul aurit de la coada sarpelui pluteste apoi prin aer si trebuie prins intr-o mantie.

Mantia, uneori numita PALA, facuta din lana de aur a berbecului soarelui, apare in multe mituri si se spune ca avea puteri magice extraordinare (mantia vrajitorilor); o purtau Innana/Mari, Isus pe drumul crucii, Iosif din Arimathea, unchiul sau cand a intrat in grota din Abaton si cei 3 intelepti aruncati de regele Babilonului, Nebuchadnezzar (Nabucodonosor), intr-un cazan incins din care au iesit teferi si nevatamati de foc.

Dna. Anderson spune ca oul sarpelui mai era numit in tinutul galilor „nestemata sarpelui” (simbol al sufletului) si era purtata de preotii druizi la gat, ca amuleta sub forma unui inel de sticla verde sau albastra. Este interesant ca aceste pietre albastre au fost supranumite „polenul lunii”, dar si „sfintul graal”. Sunt aceleasi „mere albastre” misterioase care apar in diferite povesti.

Scala Dei
Iosif din Arimathea, al carui nume ar proveni din AMOR-thea care inseamna „cel care apartine zeitei-mama Ari sau Mari”, ar fi fost unchiul si discipolul secret al lui Isus. Dupa crucificare, el ar fi calatorit in Anglia, ducand cu sine o ramura inflorita si pocalul sfintului graal cu sangele mantuitorului pe care le-ar fi ascuns la Glastonbury Tor, continuand astfel misiunea nepotului sau. Chiar si astazi exista obiceiul sa i se trimita reginei Angliei o ramura inflorita de mar din intinsele livezi ale locului asociat cu Insula Merilor sau Avalon, vechiul nume al tinutului. Se spune ca Sfintul Graal ar fi fost ascuns in Fantana Potirului, aflata in apropierea acestor livezi in care ar creste deopotriva mere obisnuite dar si merele de aur ale intelepciunii. Numai cei inzestrati cu clarvedere ar putea sa faca diferenta intre ele. Daca un mar de aur ar fi zdrobit in cupa graalului, elixirul rezultat ar oferi cunoastere si nemurire celui care l-ar bea si l-ar transforma in zeu intrupat.

La romani, un refren comun al colindelor ancestrale este „florile dalbe de maru” iar la originea sorcovei sta o ramura inflorita de mar. Cand sarbatoarea Anului Nou a fost mutata din primavara in iarna, de sfintul Andrei se punea o ramura de mar care, pana in ianuarie, inflorea. Sorcovitul consta in 40 de batai pe umar insotite de urari de viata lunga si belsug.

In legendele franceze ale Graalului, se spune ca, la batrinete, Iosif ar fi avut un fiu, Galahad, ultimul cavaler pur, care in povestile mesei rotunde ar fi fost destinat sa atinga Graalul. In mitologia arthuriana Galahad era fiul misteriosului Rege Pescar si al Pastratoarei Graalului. Sa fi trait Iosif din Arimathea sute de ani ascuns sub identitatea Regelui Pescar?

O alta istorie legata de numele lui Iosif este coborarea in grota din Abaton, pe cand nu era cu apa, imbracat intr-o matie cu multe culori. Sa fie vorba de fantana in care ar fi fost ascuns potirul graalului in gradina din Avalon? In urma acestei initieri, Iosif a primit porecla de „Scalist”, cel care a urcat scara cunoasterii, cel intelept. In traditia ezoterica, Scala Dei sau scara zeilor era un alt nume al crucii, vazuta ca o emanatie energetica care se ridica sub forma de spirala. Pe aceasta scara care duce la cer urca si coboara ingerii. Spirala de lumina izvoraste in anumite locuri, cum ar fi fost grota din Abaton sau muntele craniului, Golgota, pe care a fost crucificat Isus.

In egipteana Ab semnifica inima-suflet primita de la mama iar Aton denumeste discul din marele soare central. Asadar Ab-Aton ar avea intelesul de inima-suflet al marelui soare central. In acest context grota ar fi un portal in care are loc o transmutare in inima marelui soare central, de unde fiinta care reuseste sa ajunga acolo se intoarce transformata. Ce rol avea mantia in calatoria astrala?

In evanghelia dupa Matei, se spune ca pe drumul spre crucificare Isus purta o mantie purpurie si o cununa de spini. Cununa este un simbol al soarelui (roza sau raza soarelui, un alt refren de colinda) iar mantia un simbol al vindecatorilor sufletului, al terapeutilor din toate timpurile si, de asemenea, unul dintre insemnele puterii regale. Chiar si pentru preotii actuali.

O mantie ascunde si protejeaza, magicienii o folosesc atunci cand fac sa dispara si sa reapara misterios oameni sau obiecte. In sens ezoteric, ea ar putea semnifica o energie care invaluie si transmuta.

Turnul Babel sau poarta stelara
Babylon provine din Bab-li si semnifica „poarta lui dumnezeu”. Oricat de fantastic ar suna, se pare ca Nabucodonosor atunci cand a construit Gradinile suspendate ale Semiramidei, pe structura vechiului templu zigurat inchinat lui Marduk, urmarea sa deschida o poarta stelara prin care sa poata transcende viata pamanteana si sa calatoreasca in univers.

Nabucodonosor a fost inspirat sa construiasca gradinile suspendate de predecesorul sau Sargon, rege akkadian de la 2300 i.e.n. Akka era marea zeita creatoare a limbajului al carei nume, provenit din „ak”, semnifica „cea puternica”. Tot ea este cea care ar fi scos zeii din oceanul cosmic si ar fi creat umanitatea. Prin urmare „limba d’ak(ka)” ar fi chiar limbajul primordial al creatiei. Interesant ca din punct de vedere fonetic suna similar cu dac (limba daca) – stramosul poporului roman!

La egipteni „akh” ingloba toate aspectele transcedentale si transfiguratoare ale luminii, era asociat celui de-al 3-lea ochi iar hieroglifa care il reprezenta era un ibis, „pasarea zeului cunoasterii, Toth”. In textele piramidelor se spunea ca „akh este pentru ceruri (spirit) iar kha este pentru pamant (suflet)”. Limba d’ak sau limba pasarilor apare la francezi ca „langue d’oc” si a dat numele tinutului Languedoc, unde se afla Rennes-le-Chateau cu misteriosul ansamblu dedicat Mariei Magdalena si intinsele sale vii, din care se produce celebrul „Vin de Pays d’Oc”. In franceza veche „oc” insemna da (oui). Se stie ca „vinul dezleaga limba”. Iata ca ne reintalnim inca o data cu „merele albastre” ale intelepciunii. In acest context limbajul pasarilor (langue d’oc) semnifica limbajul sufletului si cel care l-ar stapani ar putea patrunde secretele universului. In franceza cuvintul pentru pasare este „oiseau”, unul dintre putinele care include TOATE vocalele. Cei antici considerau ca vocalele sunt sunetele sacre care determinau sufletul sa intre in corp.

Noosfera
In traditia gnostica exista credinta intr-un sarpe inaripat, radiant si iubitor numit Nous sau Chnoubis, cunoscut ca „impaciuitorul”, „steaua diminetii” sau „ingerul zorilor” care reprezenta „spiritul intregii cunoasteri”. Sanctuarul dedicat lui, asociat gradinii raiului pe care catharii o numeau AMOR, includea coloana sau copacul vietii. Se spunea ca aceasta coloana avea proprietatea fenomenala de a translata sufletele dintr-o dimensiune in alta deschizand „gauri” sau cai de acces prin care regiuni indepartate ale universului erau conectate cu Pamantul. Platon afirma ca daca am putea vedea pamantul din departare, am observa ca se afla in interiorul unui dodecaedru, ca o forma geometrica uriasa cu 12 unghiuri. Aceasta ar putea fi asociata cercului zodiacal iar nasterea sub unul dintre cele 12 unghiuri ar putea explica influentele energetice puternice ale unui anumit arhetip astral care este luminat de soare in acel moment prin acel punct. Chnoubis, asociat la greci cu zeul Pan iar la egipteni cu Thot, ar fi fost gardianul acestui grilaj energetic care inconjoara pamantul. Thot sau sfera gandurilor in care este inchis pamantul ar constitui astfel mintea colectiva a umanitatii, denumita de Jung „subconstientul colectiv”. Calea de iesire, de eliberare ar fi deschisa de sufletul (kha) capabil sa se ridice deasupra materialitatii elementelor pentru a fuziona cu spiritul divin (akh). Biserica Iubirii (AMOR) venerata de cathari era foarte diferita de cea a Romei, al carei nume este AMOR inversat, inversiunea simbolurilor fiind metoda favorita a magiei negre. Catharii considerau crucificarea drept un instrument de tortura care-l servea pe Rex Mundi (regele lumii) si nu era nicidecum un simbol al vietii. Secretul transfigurarii in taramul iubirii (euharistia) cunoscut la ei sub numele de „consolomentum” (cons-element-um) prin care se putea urca pe Muntele Salvarii (scara spre zei, Scala Dei) unde omul se transforma in zeu se afla intr-o substanta asociata mai tarziu Sfintului Graal, identificata cu „merele albastre”, fructele viei sau apa vietii. Impartasania cu paine si vin (sangele si carnea lui Cristos) isi are originea in aceasta credinta, numai ca painea se poate sa fi fost la origine ciuperca Amanita Muscaria (ale carei urme se regasesc in prezent in simbolurile Craciunului, nasterea mantuitorului). Aceasta, supranumita si „ciuperca zburatoare”, are aspectul unei coloane albe care intra sub o cupola rosie cu puncte albe, ca un cer de foc instelat, si contine o substanta psihoactiva halucinogena numita muscimol care creste productia de serotonina si oxitocina, supranumiti hormonii iubirii si ai fericirii si inhiba noradrenalina, hormonul fricii. In cartea sa „Hrana zeilor”, etno-botanistul Terence McKenna afirma ca Amanita muscaria s-ar putea sa se fi aflat la originea bauturii secrete din Rig Veda care conferea imortalitate, „soma”, desi experienta sa in atingerea starilor psihedelice cu aceasta ciuperca nu a fost tocmai un succes. Intre efectele psihoactive ale Amanitei se numara senzatia de incetinire sau chiar oprire a timpului, precum si „iluzia” de calatorie spatio-temporala. Este folosita in transele mistice din multe traditii shamanice, in special la siberieni.

Catharii erau cunoscuti si sub numele de „Albigenezi”, cei albi sau cei puri. Deoarece doctrina lor era foarte periculoasa pentru biserica oficiala (catolica), intre anii 1209-1249, papa Innocentiu al III-lea a condus un genocid impotriva acestei populatii iar Biserica Iubirii a fost in acest fel eradicata. Secretele transformarii spirituale au fost luate cu ei in mormant.

Cel ce se descopera pe sine insusi il descopera pe Dumnezeu. Fratia Luminii, Serialul Cavalerii templieri ep.4

“Mary, Mary quite contrary, How does your garden grow? Silver bells and cockle-shells, And pretty maids all in a row.”
Maria, Maria cea contradictorie, cum creste gradina ta? Clopotei de argint si cochilii, si femei dragalase, toate intr-un rand.

Femeile dragalase sunt sirenele, Mer-Maids sau Mari-Maids, femeile marii intelepciunii (Mariei), jumatate om, jumatate peste, entitatile intelepte ale Mamei Apei Marii (Maria), al caror cantec constituie muzica celor 7 ceruri. Maria este poate cel mai comun nume feminin iar in romana este similar cu Marea.

In biserica Mariei Magdalena de la Rennes le Chateau Isus este botezat dintr-o scoica de argint de Ioan Botezatorul, in loc sa fie cufundat in apa. De ce oare?

Ce reprezinta scoica de argint?
Are legatura cu cunoasterea interzisa despre proprietatile vindecatoare ale antimoniului, metalul alb despre care se spune ca Ingerii cazuti ar fi invatat umanitatea? (Stibiu, stibina, cu nr. 51 in tabelul elementelor)
Sau ar putea fi vorba despre paladiu, numele vestalei stalpului lui Amor, un metal de asemenea de culoare alba? (nr. 49 in tabel)
Ar putea reprezenta scoica magicul argint viu al alchimistilor care tranforma plumbul (sufletul impur) in aur (sufletul pur)?
Oare Ioan il initia pe Isus intr-un proces alchimic secret prin care gradina sufletului creste si infloreste? Sa fie vorba de casatoria sacra, hieros gamos?

In aceeasi biserica Isus si Diavolul sunt reprezentati in oglinda, in pozitii inversate unul fata de celalalt, intr-un joc pe o tabla de sah. Iar la intrare sunt zugraviti Isus si Maria Magdalena care tin in brate 2 copii gemeni!

Marea Mama sau Zeita Vietii poarta multe nume: Mari (Maria), Isis, Inanna, Isthar, Ma, Astarte sau Cybele, marea mama a zeilor de pe Muntele Ida.

Orasul lui Mari din Siria, Amor-ite Mari, supranumit „Orasul Iubirii” a fost considerat una dintre minunile lumii antice. A fost pamantul sfant si centrul de putere al lumii pana la cucerirea lui de catre armatele lui Hammurabi in 1700 IC. Locuitorii lui credeau ca universul era domeniul unui urias panteon de zei si zeite incarnati in forma umana dar avand puteri supranaturale.

Pe atunci, Zeita Mari locuia in templul sau de pe Pamant. Statuia zeitei era imbracata intr-un vesmant de culoare albastra, culoarea marii, avea pe cap o casca de forma ciudata, al carei nume era Shugurra, “cea care merge departe in univers” si tinea in mana un vas care a fost mai tarziu asociat Sfintului Graal. In jurul gatului avea un colier de margele albastre, similar cu un ciorchine de struguri. Printre numeroasele sale apelative erau Ma-Ya, Doamna Vietii, Lumina Lumii, Steaua diminetii si a inserarii (planeta Venus), Dreapta judecata, Cea care iarta de pacate, sau simplul Ma. Templul (trupul) si pantecul sau erau considerate „vasul sacru sau cupa vietii”.

Potrivit unei legende sumeriene, intr-o noapte magica petrecuta cu bautura salbatica (vin) si sex, Inanna / Mari, o frumusete vicleana si nemiloasa, l-a sedus pe zeul apei EA (Enki) si astfel au produs impreuna pretioasa Cheie a vietii (Key of Life sau Anck), precum si tablitele cu formulele divine care stau la baza cunoasterii. In urma acestei relatii s-a nascut de asemenea Thot, supranumit Pastorul sau Domnul vietii. Corelatiile cu Fecioara Maria si fiul sau Isus, a caror poveste s-a desfasurat 3000 de ani mai tarziu, sunt evidente.

Intr-un alt mit sumerian, se spune ca Mari, in timpul potopului, ar fi salvat Copacul vietii, care conecteaza lumea subpamanteana cu Pamantul si cerurile, si l-ar fi plantat in gradina sa din orasul Mari. Vrand sa-si faca din lemnul sau un tron si un pat, a descoperit in copac 2 locuitori clandestini, doi serpi incolaciti in jurul trunchiului, Lilith si Samael, care au refuzat sa plece. Acestia sunt reprezentati in imaginea caduceului, purtat de fiul sau Thot (Tat sau Hermes), devenit simbol al vindecarii sufletului utilizat de preotii vraci din antichitate si ramas pana azi emblema a medicinei moderne. Ca purtator al caduceului, Thot era numit „Domnul Cheii Vietii” si era reprezentat de cifra 8, expresie a serpilor incolaciti. Copacul vietii nu este altceva decat trupul uman.

In alte legende numele sarpelui este Yamm si este lordul mortii cu care se pare ca Mari s-ar fi unit intr-o casatorie sacra, ca urmare unul dintre numele sale ar fi fost si Ma-Ya. Inversat, Ya-Ma, semnifica „gemenii” (serpii din copacul vietii), viata si moartea inlantuite intr-un ciclu: Ma-Ya (viata-moarte), Ya-Ma (moarte-viata). Originea numelui dumnezeului evreiesc Yahwe, cel ce este, se pare ca ar fi fost Yamm. Mari si Yama, Mari(Y)am formeaza si numele Fecioarei Maria! In romaneste avem chiar Mariana si mai cunoastem un nume semnificativ corelat, al plantei magice Marihuana, ale carei flori virgine produc transe mistice si au in acelasi timp proprietati vindecatoare exceptionale.

Sarpele de Foc
In Cartea numerelor, Capitolul 21, „cel ce este” ii lasa acest mesaj enigmatic lui Moise:

“Faceti-va un sarpe de foc si puneti-l pe un stalp; oricine va fi muscat cand il va privi, va trai. Si Moise a facut un sarpe de arama si l-a pus pe un stalp si atunci cand cineva a vazut sarpele de arama si a fost muscat, a trait.” Descrierea pare sa fie a unei bobine electromagnetice care face legatura intre pamant si cer (+ si -).

Bobina este un dispozitiv electric pasiv, cu 2 terminale (capete, + si -), folosit in circuitele electrice pentru a inmagazina energie in camp magnetic, care se realizeaza prin infasurarea unui conductor (cupru) pe un miez feromagnetic. Parametrul specific al unei bobine este inductanta (capacitatea de inmagazinare). Copacul vietii sau corpul fizic (bobina) ar fi deci un acumulator de energie magnetica, intre cer si pamant. Dar ce semnificatie are muscatura sarpelui atunci cand este privit, de care se pare ca nu beneficiaza oricine? Sa fie in legatura cu inductanta? Sa fie bratarile dacice de aur (un excelent conductor) echivalentul sarpelui de foc din descrierea biblica infasurat pe brate (miezul electromagnetic, sangele)?

Ce reprezinta pietrele albastre care infasoara gatul zeitei Mari?
Se spune ca Alexandru cel Mare a ajuns la un moment dat pe Muntele sacru Meru (numit si Sumeru!), considerat de indieni centrul universului fizic, metafizic si spiritual, unde a descoperit o scara de aur cu 2500 de trepte, incadrata de 2 stalpi uriasi. Acolo statea o entitate verde stralucitoare pe care a descris-o, la fel ca Moise, ca un tufis arzator. Langa el, cheia secreta a tuturor misterelor era reprezentata de o vita de VIE cu un ciorchine de struguri albastri in varf – „merele albastre” ale cunoasterii. Omul Verde a ramas foarte nedumerit de prezenta lui Alexandru in acel loc si l-a intrebat cum a putut sa ajunga in intunericul acela pe care nimeni nu a mai reusit sa-l patrunda. El a raspuns ca a fost predestinat si insusi Dumnezeu i-a dat „cheia vietii” pentru a face o calatorie in „pestera zeilor” sau „cetatea vietii” de unde izvorasc „apele stralucitoare ale vietii” sau sufletele vii. Potrivit mitologiei grecesti, Omul Verde (asociat cu Pan, zeul naturii) este regele acestui tinut supranumit Hyperborea. In centrul lui s-ar fi aflat Tula, Gradina Raiului, al carei gradinar era Omul Verde. Suparat de intruziunea in gradina lui, i-a cerut lui Alexandru sa plece. Acesta insa a cerut in schimb sa-i fie destainuit un secret pe care nici un om nu l-a cunoscut vreodata.

Atunci Omul Verde i-ar fi spus:
Exista un loc in care Dumnezeu a asezat intunecimea intunericului solid si a ascuns comoara cunoasterii nemuririi. Si acolo se afla izvorul „apei vietii”, din care oricine va bea, fie si numai o picatura, nu va muri niciodata. Aceasta apa VIE (intelepciune) va da oamenilor chiar si puterea de a zbura prin ceruri precum ingerii. (Romanii aveau o vorba „in vino veritas”!)

Si unde se afla acest loc, a intrebat Alexandru. Gaseste si intreaba mostenitorii acestor cunostinte, i-ar fi raspuns Omul Verde.

Dar cel mai important aspect al acestei povesti este ca, inainte de a pleca, Gradinarul i-ar fi daruit lui Alexandru un ciorchine de struguri din via sa. Cu „merele albastre” in mana, Alexandru a stiut instantaneu ca detine secretul nemuririi. Si asta a fost de ajuns. Desi se spune ca ar fi murit de febra, sicriul cu trupul sau nu a fost descoperit niciodata.

Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde nu exista drum si lasa o urma.
Ralph Waldo Emerson (filozof American, n. 25 mai 1803, geaman)

”The identification of the Devī with matter, the earth, or the cosmos is often expressed by identifying parts of the world with parts of her body. The Devī-bhāgavata-purāṇa calls the earth the Devī’s loins (5.8.72). The same text speaks of the oceans as her bowels, the mountains as her bones, the rivers as her veins, and the trees as her body hair. The sun and moon are her eyes, and the
nether worlds are said to be her hips, legs, and feet.” Mahavidya, marea revelatie in cultura hindusa
Identificarea marii zeite (mame) cu materia, pamantul sau cosmosul este exprimata prin asocierea intregii lumi cu parti ale corpului ei. Devī-bhāgavata-purāṇa numeste pamantul coapsele zeitei. Vorbeste despre oceane ca intestine, muntii ca oase, raurile ca vene si copacii ca par. Soarele si luna sunt ochii ei, iar lumile de jos soldurile, picioarele si talpile ei.

In majoritatea mitologiilor, daca ne intoarcem suficient de mult in trecut, la originea creatiei sta marea mama a Universului, a vietii si a mortii. De aici provine probabil si mitul atat de raspindit al fecioarei mame care creeaza fara interventia unui tata. Iar primele entitati care se desprind din ea apar simultan in pereche, o fiinta feminina si una masculina. Sunt gemenii sacri primordiali, care personalizeaza de obicei cerul si pamantul. Mai tarziu, marea mama a fost inlocuita de dumnezeul androgin, ulterior redus si acesta la rolul unilateral de tata, iar partea feminina aproape a disparut din peisajul religiilor monoteiste. Aceasta mai noua paradigma sta la baza societatii patriarhale.

Unul dintre cele mai vechi si mai enigmatice mituri ale genezei vorbeste despre Nammu, zeita primordiala sumeriana a marii si mama a marilor zei. La inceput, nu ar fi existat decat Nammu, oceanul cosmic. Primele entitati separate din ea au fost An (cerul) si Ki (pamantul) din care s-a nascut Enlil, zeul vantului, ploii si furtunii care a luat pamantul in stapanire si si-a despartit parintii, pe An de Ki. Nammu impreuna cu An a dat nastere apoi lui Enki, zeul apelor si zeitei muntilor, Ninhursag. Alte ipostaze mitice a lui Enlil ar fi fost El numit la evrei si Yahweh (YHVH), Bel sau Baal la asirieni, iar Enki este cunoscut si sub numele de EA. Nammu ar fi avut ideea de a crea un OM dupa chipul si asemanarea lor, pentru a-i sluji pe zei si ar fi fost pusa in practica de Enlil si Enki sau EL si EA! Stim cu totii ca in limba romana acestea desemneaza pronumele masculin si feminin la persoana a 3-a.

In sumeriana En semnifica domn iar Nin, doamna, asa ca En-Lil este aerul, domnul vazduhului (EL), iar En-Ki, apa, domnul pamantului (EA). Ei sunt insotiti de perechile lor feminine, Nin-Lil si Nin-hursag.

An sau Anu simbolizeaza Spiritul timpului inscris in astrele cerului iar Ki energia sufletului captata in materie. Sotia lui Enlil, atmosfera care desparte pamantul de cer, este sora sa Nin-Lil, „doamna vantului”, care aminteste de Lilith, duhul inaripat al aerului. Iar sotia lui Enki (EA) este sora sa Ninhursag, „doamna muntilor” (inaltarea), al carui simbol este litera Omega (sfirsitul), perechea mitica ce marcheaza inceputul si sfirsitul. En-Ki este duhul apelor sau memoria care inregistreaza curgerea timpului in materie. Aceste mituri primordiale vorbesc prin urmare de nasterea celor 4 elemente din Spirit si Suflet: foc racit si condensat in materie, aer condensat in apa. In limba romana masura timpului este chiar Anu.

Urmasii lui An si Ki sunt cunoscuti ca AnnunaKi, cele mai puternice zeitati din lumea de sub pamant a caror prima functie era sa judece si sa decida soarta oamenilor. Conducatorul lor ar fi fost Enlil, „Domnul si gardianul tablitei destinului” (table of destiny). Opusii lor ar fi fost Igigi, zeii paradisului, al caror nume insemna „ochii cerului”, „cei care privesc din cer” sau „supraveghetorii”, STELELE sau SORII, personificati in mitologie de caii inaripati. Enlil ar fi incercat sa-i stapaneasca si sa-i supuna la munci grele dar ei s-au revoltat impotriva lui si, ca urmare, consiliul Annunaki a decis crearea oamenilor.

Consiliul Annunaki era format din 7 entitati care ar putea corespunde planetelor din sistemul solar: Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto. Asadar, astrologia nu ar fi decat interpretarea tablitei destinului codificata in corpurile astrale ale Annunaki. Iar Mercur ar fi mesagerul care face legatura intre ele si, fiind un semn de aer care urmareste indeaproape soarele, ar putea sa-l indice pe Enlil, in calitate de gardian al destinului, mai ales ca aminteste si de tablitele smaragdine ale egipteanului Thot sau Hermes Trismegistul. Hermes-Mercur este si cel care conduce sufletele in lumea de dincolo. Interesant ca el patroneaza zodiile Gemenilor si Fecioarei, poate cele mai semnificative arhetipuri din astrologie, tinand cont ca toate mitologiile stravechi sustin ca primele entitati au iesit in pereche dintr-o fecioara, marea mama, fie ca se numeste Nammu (Sumer), Geea (Grecia) sau Iusaaset (Egipt). Gemenii primordiali de foc si pamant, aer si apa, nascuti din Abisul intunecat au dat nastere la tot ce exista in Univers.

In constelatia Fecioarei se afla un supercluster stelar, locul in care se nasc stelele, Virgo Supercluster, o concentratie masiva de galaxii care contine intre multe altele si Grupul Fecioarei in care se rotesc in spirala galaxiile Caii Lactee si Andromedei. Pe de alta parte, mai multe constelatii sunt locuite de viduri astrale, cele mai inspaimantatoare locuri din Univers, in care stelele mor. Doua dintre cele mai mari se afla in constelatia Vacarului (Bootes), unde Arcturus, gardianul ursului (semn de pamant), este steaua calauzitoare si cea a Capricornului, cu a sa Deneb, din coada caprei de mare.

Ingerii cazuti, ar putea fi reprezentati de cele 6 planete de sub pamant, de la Marte la Pluto, care aduc in manifestare razboiul, judecata, batrinetea (prin cel batrin de zile), tehnologia (stiinta), religia (iluzia, visul) si moartea. Formeaza impreuna roata karmica prin care sunt reiterate incarnarile in dimensiunea umana.

Innana, stranepoata lui Nammu
Marea regina a cerurilor si pamantului, Nin-An-Nak, ar fi fost fiica fie a lui En-Lil, fie a lui En-Ki, zeita plenara, a vietii si mortii, a timpului, ordinii, frumusetii si armoniei care se manifesta prin planeta Venus. Pe de alta parte, in mitologia sumeriana, Venus ar fi fiica Lunii, stapana noptii si a apelor, asa ca asocierea cu En-Ki ar fi mai plauzibila. Anticii numeau sursa vietii eterne Ka sau Zoe iar multiplele ei ipostaze temporare, Ba sau Bios, se reintorceau la sursa dupa moarte. Aceasta credinta este ilustrata in mitul Innanei si a fiului si sotului sau Dumuzid, „cel verde” sau „taurul din cer”, asociat lunii in crestere, care, dupa solstitiul de vara coboara in lumea de sub pamant in locul Innanei.

In fiecare an, la echinoctiul de primavara, Inalta Preoteasa (hierodula) care o intrupa pe Innana, celebra casatoria sacra, „hieros gamos”, in care alegea un tinar sa-i fie sot pentru o noapte, dupa care acesta era numit rege pentru un an. Copilul rezultat din aceasta casatorie era considerat semi-zeu. Eroul sumerian Gilgamesh s-ar fi nascut ca urmare a unei astfel de uniuni.

Sinele intunecat al Innanei (luna neagra) era personificat de sora sa geamana Ereshkigal, doamna lumii subpamantene. Planeta Venus, numita de romani si Lucifer(a), are un ciclu astral format din 4 faze: este steaua diminetii (morning star) timp de 8-9 luni, dupa care timp de 3 luni dispare de pe cer, apoi reapare ca luceafar de seara timp de alte 8-9 luni si dispare din nou pentru 14 zile pentru a reaparea ca stea a diminetii. In traseul de 8-9 luni, Venus deseneaza in astral o pentagrama iar timp de 8 ani o roza, supranumita roza vietii, care este si simbolul sau ezoteric. In perioadele de disparitie, mitul spune ca s-ar reunifica in lumea de dincolo cu sora sa intunecata, integrand cele 2 aspecte opuse ale constiintei sale. In drumul ei spre lumea de dincolo, ea este nevoita sa treaca prin 7 porti, la fiecare poarta renuntand la cate un bun pamantesc, piesa de imbracaminte sau bijuterie, prima fiind colierul ei de lapis lazuli (piatra regala a cerului sau paradisului), astfel ca la sfirsitul calatoriei care dureaza 6 zile, ajunge complet goala. In tot acest timp, Dumuzid straluceste pe cer ca luna plina. Suparata de nepasarea lui, Innana il ofera lumii subpamantene a mortilor in schimbul intoarcerii ei in lume, calauzita de Enki, singurul dintre zei care a fost dispus sa o salveze din taramul fara intoarcere.

El a faurit din tarana de sub unghiile zeilor doua entitati asexuate numite gala-tura si kur-jara. Le-a instruit sa se infatiseze la Ereshkigal si sa-i ceara cadavrul Innanei pe care sa-l ude cu apa si hrana vietii [Wolstein & Kramer, Innana, 1983, p.64, lucrare despre care Mircea Eliade spune ca este „O revizuire proaspata a textelor antice despre Ishtar, prima zeita a lumii, ilustrata cu artefacte vizuale din acea perioada. O capodopera a literaturii universale”]. Cand au gasit-o pe Innana, aceasta era in agonie, ca o femeie in durerile facerii. Ereshkigal a incercat sa-i momeasca sa nu-si indeplineasca misiunea dar ei au urmat intocmai instructiunile lui Enki, au reinviat-o pe zeita si au readus-o la lumina. Atunci Ereshkigal a trimis un demon s-o urmeze pe pamant, insarcinat sa ia o viata in schimbul Innanei. Mai intai a incercat cu Ninshubur, apoi cu Shara, servitorii ei credinciosi dar acestia ii jeleau moartea si zeita nu a permis sa-i fie luati. In cele din urma s-a oprit la Dumuzid, sotul ei, care se odihnea pe tron si petrecea in compania unor sclave. Furioasa, Innana a permis demonului sa-l ia in lumea de dincolo in locul ei.

In aspectul de calatoare intre lumi, Venus este asociata cu Mercur, iar in cel de forta cruda a naturii, creatoare si distrugatoare a lumii cu Marte, astfel ca pentru ea zodiile Fecioarei si Scorpionului sunt sacre, precum si Sirius, ca luminator al destinului si karmei. O data la 480 de ani are loc o rara conjunctie intre Mercur, Venus, Pamant si Soare, cunoscuta sub numele de Shekina, cand Venus si Mercur sunt vazuti de pe Pamant ca o singura stea foarte stralucitoare. Shekina ar putea fi considerata manifestarea astrala a entitatii (energiei) care apare la indieni sub numele de Shakti, ca suflet sau casa a lui Dumnezeu.

Rabinul Eliahu di Vidas, un ilustru cabalist evreu din sec XVI, spune “Cel ce nu a experimentat forta iubirii pasionale pentru o femeie nu va cunoaste niciodata iubirea lui Dumnezeu (Who has not experienced the force of passionate love for a woman will never attain to the love of God).”

Arhetipul Innanei poarta numeroase nume, Isthar sau Ashtar in Babylon, Isis in Egipt, Afrodita la greci, Venus la romani, Freya la nordici sau… Lilith, la iudei, in aspectul sau intunecat de luna neagra. In calitate de forta distrugatoare este reprezentata ca un dragon sau un leu.

Grecii o numeau pe Venus la rasarit Phospheros (cea care aduce lumina) iar la apus Hesperos (a inserarii), echivalate la romani cu Lucifer si Vesper.

Annunaki si merele de aur
In traditia oculta, se spune ca Annunaki erau interesati de aurul pamantean care le conferea tinerete vesnica si imortalitate. Miturile despre puterile magice ale aurului sunt universal raspandite, in special cateva dintre ele sunt foarte indragite: merele de aur, intalnite si in folclorul romanesc in povestea lui Prislea cel voinic, gasca cu oua de aur si lana de aur a berbecului Soarelui. In Romania s-a descoperit si cel mai mare tezaur stravechi, la Pietroasa, closca cu puii de aur. De asemenea, scopul operei alchimice a casatoriei sacre (hieros gamos) era obtinerea aurului alchimic.

Pentru ca este in directa legatura cu misterele Innanei-Venus in ipostaza Hesperos, ma opresc deocamdata la povestea merelor de aur. La nunta lui Zeus, cadoul Geei pentru Hera ar fi fost un mar care facea mere de aur. Acesta ar fi fost plantat in Gradina Hesperidelor, pe tarmul oceanului de vest, pazita de sapele-dragon Ladon cu 100 de capete, cel care nu dormea niciodata, asociat constelatiei Dragonului. In numar de 3, la fel ca Moirele, zeitele destinului, Hesperidele erau nimfele amurgului, fiicele lui Hesperos sau, in alta varianta, ale noptii, nascute din Nyx si Erebus (intunericul primordial). Cum am vazut, Hesperos era Luceafarul de seara, asociat planetei Venus. Numele lor fac referire la culorile apusului, rosu, galben si auriu: Aigle (“lumina orbitoare”), Erytheia („cea rosie”) si ochiul boului, Hesperethusa (“stralucirea amurgului”), posibil steaua regala Aldebaran, cea mai stralucitoare din constelatia taurului, patronata de Venus.

Un mar din aceasta gradina ar fi fost aruncat de Eris, zeita razbunarii, la nunta lui Peleus cu Thetis, ca premiu pentru cea mai frumoasa zeita. Hera, Atena si Afrodita si-au disputat intaitatea si i-au cerut lui Zeus sa decida. Dar el l-a desemnat pe muritorul Paris ca judecator si fiindca nu putea sa aleaga, a fost tentat de cele 3 zeite cu putere, intelepciune sau iubirea celei mai frumoase femei din lume, care se intampla sa fie Elena, sotia lui Menelaus. Desemnand-o castigatoare pe Afrodita, a declansat lungul razboi al Troiei, in care au fost implicati zei, semi-zei si muritori deopotriva. Astfel ca, in mod paradoxal, alegerea iubirii, in detrimentul puterii sau al intelepciunii a atras ura, confruntarea si moartea. Marul de aur a ramas de atunci in mitologie ca marul discordiei. Acesta este si paradoxul religiei crestine care propovaduieste iubirea dar in numele ei a savarsit cele mai odioase atrocitati.

Marul are multiple semnificatii ezoterice. In gradina Raiului creste pomul cunoasterii care se afla la originea pacatului originar. Asa cum s-a intamplat si cu Adam, marul otravit de mama VITREGA i-a stat in gat si a adormit-o pe Alba ca Zapada, pana cand Printul a trezit-o cu un sarut de iubire; este o alta indragita poveste cu conotatii alchimice si astrologice, unde cei 7 pitici in casa carora se ascunde printesa, le face curat si ii hraneste, reprezinta fiecare cate o planeta. Finalul tuturor povestilor romanesti suna asa:
S-am incalecat pe-o sa,
Si v-am spus povestea asa;
S-am incalecat pe-o ROATA,
Si v-am spus povestea toata.
S-am incalecat pe-o capsuna,
Si v-am spus, oameni buni, o mare minciuna!

In povestea cu Prislea cel voinic, merele de aur din gradina imparatului sunt furate de zmei si duse pe taramul subpamantean.

Campul „auric” al omului are forma de tor, si, atunci cand este integru, sanatos, arata ca un mar auriu stralucitor in care cotorul prin care circula energia emanata din inima este trupul uman. Sa fie insusi Omul marul de aur la care ravnesc zeii Annunaki? Piatra filozofala si aurul alchimic? Sa fie emotiile si sentimentele din inima lui hrana care ii mentine tineri si nemuritori?

“If you don’t know the trees you may be lost in the forest, but if you don’t know the stories you may be lost in life.” Daca nu cunosti copacii, poti sa te ratacesti in padure, dar daca nu cunosti istoriile, poti sa te pierzi in viata. ~ Vechi proverb siberian

Pentru gnostici, cunoasterea este singura cale de salvare prin care se poate atinge direct divinitatea fara interventia unui mijlocitor, fie preot sau maestru spiritual, si fara intermedierea nici unei religii. Bineinteles ca religiile organizate nu au fost deloc multumite cu aceasta eliberare totala de dogme si constringeri, asa ca au declarat gnosticimul erezie.

Gnosticii au iubit dintotdeauna sa exploreze originile creatiei, sa inteleaga de unde venim si incotro ne indreptam. Au studiat cu entuziasm miturile genezei si au ajuns la concluzia ca nu a fost o poveste tocmai fericita si ca ceva fundamental gresit s-a intamplat la moment dat si a cauzat prea multa suferinta, durere si moarte in lumea in care traim. Astfel, ei fac o distinctie intre creatorul transcendental, luminos si intelept si creatorul acestei realitati, pe care il numesc Demiurg si il considera fie incompetent, fie de-a dreptul rauvoitor. In timp ce creatorul suprem este sursa luminii si a intregii vieti, Demiurgul este cel care ne limiteaza existenta intr-o drama nesfarsita si ne mentine in adormire, ignoranta si betie a simturilor.

In Cartea secreta a lui Ioan, creatorul transcendental este numit „Unu”, „Cel Bun” sau „monada” si este un spirit invizibil si infinit. El domneste in lumea luminii iar locuitorii acelei lumi, emanati in perechi (F-M) din sursa divina, se numesc eoni sau taramuri eterne. Primul astfel de taram care s-a desprins din necunoscut ar fi fost mama divina, numita Helena sau Ennoia, gandul lui dumnezeu. Impreuna, in iubire spirituala ei au creat un fiu.

Eonii sunt identificati cu diferite calitati ale divinitatii si poarta nume iar totalitatea acestor prime emanatii formeaza Universul Spiritual sau Pleroma. Unul dintre eoni ar fi cazut din lumina, devenind divinitatea acestei lumi, care traieste printre noi si in noi. In textele gnostice, este vorba Sophia, care exprima atributul intelepciunii. Ea imbraca doua aspecte, intelepciunea superioara, numita chiar Sophia si cea inferioara, numita Achamoth. Este asociata Evei, ca mama a celor vii si revelatoare a cunoasterii.

Razboiul fratilor
Demiurgul acestei lumi este ignorant, tragic, megaloman. In Cartea secretă a lui Ioan este descris ca fiind copilul urat al Sophiei, infatisat sub forma de sarpe, cu fata de leu si ochii stralucitori ca de fulger. Este cunoscut sub numele sau de Yaldabaoth, Saklas sau arhangelul Samael, ingerul mortii. La inceput a fost ascuns de mama sa dar a reusit sa scape si, furind puterile divine, a creat aceasta lume materiala in care a incercat sa imite Pleroma. In Evanghelia Gnostica a Adevarului, se spune ca este puternic in lume dar distrugator si lucreaza prin 5 arhoni rai intre care sunt mentionati Azazi’il si Lucifer sau Satana. Samael ar fi intruchipat sarpele care a tentat-o pe Eva sa manance din pomul cunoasterii binelul si raului. Cain, primul fiu al Evei si primul ucigas din istoria omenirii, ar fi fost conceput din samanta lui Samael in gradina Edenului. Raul a patruns astfel in creatie prin el, atunci cand l-a ucis pe fratele sau, Abel si mai apoi cand a conceput copii cu Lilith.

Salvatorii gnostici care se nasc din cand in cand in lume au menirea de a trezi oamenii de sub vraja demiurgului. Primul dintre ei ar fi fost Seth, al treilea fiu al lui Adam si al Evei. In Egipt este atestat Thoth sau Hermes Trismegistul, mesagerul divin si parintele alchimiei. Iranianul Zarathustra, Ioan Botezatorul, care-l precede pe Isus, Buddha la indieni sunt printre cei mai cunoscuti. Salvatorii au fost numiti de-a lungul timpului „cei neclintiti”, „urmasii sau samanta lui Seth”, „cei fara rege”, „cei alesi” si, mai tarziu, „Hristos” sau „Christ, Christian”. Stramosii lor comuni sunt Eva si fiul sau Seth. Insusi Isus ar fi fost o reincarnare a lui Seth.

Asadar lupta ancestrala in lume, in ipoteza gnostica, a inceput cu urmasii lui Cain, primul fiu al Evei cu Samael, asupritorii, pe de o parte, si de cealalta, cei ai lui Seth, al 3-lea fiu al Evei cu Adam, eliberatorii.

S-ar putea crede ca Seth din traditia iudaica ar fi acelasi cu Set din mitologia egipteana?

In pofida asemanarii de nume sunt caractere complet diferite, cu genealogii diferite, plasati in timpuri si locuri indepartate. Egipteanul Set ar putea fi mai degraba asociat lui Cain.

Set sau Sut, in mitologia egipteana, era zeul „cel intunecat”, al haosului si desertului care, din gelozie, l-a ucis si taiat in bucati pe fratele sau Osiris, zeul vietii de apoi si al taramului de dincolo. Sotia si sora sa Isis, zeita magiei a adunat insa toate partile, cu exceptia penisului, care ar fi fost aruncat in Nil si mancat de pestele-pisica. Asa ca l-a dotat cu un falus de aur, l-a reinviat cu ajutorul surorii sale si au conceput impreuna pe fiul lor Horus. Set, Osiris, Isis si sora sa geamana intunecata Nephthys sunt copiii lui Geb, zeul pamantului si ai zeitei cerului, Nut, reprezentata printr-o femeie goala acoperita de stele care se intinde ca un arc deasupra pamantului. Isis si Osiris sunt exponentii luminii, in timp ce Set si Nephthys sunt ai intunericului.

Conflictul dintre Set si Osiris se extinde si asupra lui Horus. La fel ca Saturn lui Uranus, se spune ca Horus i-ar fi retezat testiculele lui Set iar acesta in schimb i-a furat ochiul drept, al Soarelui, si l-a asezat pe capul sau. Imaginea atat de cunoscuta a Ochiului atotvazator al lui Horus, atat de des folosita in simbolistica moderna, celebreaza acest eveniment mitic. De unde s-ar putea deduce ca ordinul masonilor si grupul Illuminati se inchina zeului Set ca detinator (ilicit) al ochiului furat al soarelui.

Aspectul feminin al lui Set ar fi fost monstrul Typhon, sarpele de foc, personificat ca mama a celor 7 stele (Pleiadele?), in timp ce Set ar fi personificat-o pe a 8-a ca forta a apei care rezista luminii si ordinii si este asociat caprei de mare, care am vazut ca reprezinta pe cer constelatia Capricornului.

Set sau Satan din mitologia crestina este o figura centrala in misterele lui Aleister Crowley, unul dintre cei mai cunoscuti ocultisti si magicieni din sec. XIX (n. 12 oct 1875, balanta).

Keneth Grant, biograful lui, comenta despre lucrarea lui Crowley „Seal of the Beast” (Pecetea Bestiei):

„Apele de sub pamant sunt casa stramosilor si contin atasamentele subconstiente ale rasei.”

Iar despre crucea cu 4 colturi:

“Intersectia acestor suprafete (orizontala si verticala) reprezinta poarta spre o alta dimensiune, apele subpamantene oglindesc adincimile spatiilor de deasupra in care stralucesc stelele, suflete nenascute ale viitoarelor stari ale constiintei sau pur si simplu viata de dincolo de pamant.

Lumea muritorilor se intinde de la est la vest iar taramurile invizibile sus si jos, in dimensiunea inaltimii si a adancimii, de la Nord si Sud, Horus si Set.”

In cercul zodiacal, emisfera Nordului cuprinde zodiile de la Berbec la Fecioara, dominate de Leu (Horus-Soare) iar cea a Sudului de la Balanta la Varsator, dominate de Capricorn (Set-Satan sau timpul).

Aceleasi personaje apar iar si iar in principalele mitologii ale umanitatii. La sumerieni sunt cei doi frati gemeni, Enki si Enlil. La fel cum Set l-a ucis pe Osiris si Cain pe Abel, Enki l-a ucis pe Enlil. El ar fi stramosul liniei de sange a Merovingienilor.

Sang Real sau Sangraal
In romanul de succes al lui Dan Brown, „Codul lui Da Vinci”, se presupune ca numele Sfintului Graal ar proveni dintr-o veche expresie franceza „sang real”, cu intelesul de sange regal si s-ar referi la cele 12 linii de sange ale copiilor lui Isus si ai Mariei Magdalena, care asa cum sustin sursele gnostice ar fi urmasii lui Seth, al 3-lea fiu al Evei. Aceasta neobisnuita ipoteza s-ar fi bazat pe documentele secrete detinute de Staretia Sionului (Priory of Sion) care ar fi fost infiintata special pentru a pazi si transmite prin generatii misterele Graalului. In Biblie Sionul apare ca orasul ceresc al lui dumnezeu, regatul divin al spiritualitatii. Iar Zionul din fimul Matrix este orasul subpamantean al oamenilor treziti.

Se pare ca ar mai exista si o a 13 linie de sange regal, constituita prin incrucisarea sangelui lui Christos cu samanta lui Satan, reprezentata de urmasii lui Cain si Nimrod, din clanul mitic pierdut al lui Dan. Numele Dan ar fi insemnat in iudaica „judecator”. Aceasta ar fi linia de sange a Iluminatilor, din cadrul careia o profetie obscura sustine ca ar urma sa se nasca Anti-Cristul l-a sfirsitul timpurilor, cand judecata lui Dumnezeu se va abate asupra oamenilor. Regele asirian Nimrod este cel care ar fi construit legendarul turn Babel, incercand sa ajunga la ceruri. In ritualurile oculte si simbolismul modern, toate filiatiile duc spre misterele antice egiptene si babiloniene unde „nobilimea neagra”, paradoxal numita Illuminati, isi afla radacinile.

Cui ii e frica de Lilith?
In ierarhia entitatilor intunecate, este poate cel mai ascuns, controversat si fascinant personaj, care apare sub o multitudine de nume in majoritatea mitologiilor. In miturile sumeriene, Lil sau Lilitu reprezenta un spirit al aerului, care aparea uneori sub forma de duh (fantasma), alteori sub forma unei femei extraordinar de frumoase si ispititoare, cu aripi si gheare de pasare la picioare. Era insotita de doua bufnite, ca simbol al noptii dar si al intelepciunii. La greci ar putea fi asociata zeitei Hecate iar la egipteni lui Nephthys, geamana intunecata a lui Isis si sotia lui Set. Despre Lilith se spune ca ar fi fost prima sotie a lui Adam dar a parasit Paradisul de buna voie atunci cand Adam nu a vrut sa o considere egala lui. Este prima rebela din istoria omenirii care l-a sfindat pe creator pronuntandu-i furioasa numele secret, pe care NUMAI EA il cunostea si apoi s-a ridicat in ZBOR. Dupa ce a fugit pe malul Marii Rosii si s-a insotit cu Samael, ingerul cazut, dumnezeu ar fi trimis dupa ea 3 ingeri ca sa o ROAGE sa se intoarca in gradina Edenului. Dar ea a refuzat si s-a autoexilat pentru eternitate, nemuritoare fiind ca insusi dumnezeu, jucand de atunci rolul unei forte intunecate, distructive si neiertatoare. Lilith ar fi fost si misterioasa mama a copiilor lui Cain, fiul lui Samael, care a sedus-o pe Eva sub forma sarpelui din pomul cunoasterii si a atras in acest fel blestemul asupra omenirii.

Originea lui Lilih este misterioasa, povestea cum ca ar fi fost creata din lut deodata cu Adam este evident un fals, o ocultare intentionata a clericilor, care s-au temut intotdeauna de acest personaj puternic si paradoxal, din cauza statutului special de care se bucura in fata lui dumnezeu. Atributele sale, faptul ca se insoteste cu arhangelul mortii Samael, asocierea cu bufnita, toate acestea fac trimitere la Sophia, eonul intelepciunii din gnosticism, ea insasi considerata un inger cazut. Asta ar face din Lilith una din primele emanatii ale monadei si atunci devine de inteles atitudinea demiurgului in fata ei. Pentru ca de fapt ii este superioara, poate este chiar mama lui, in ipostaza de Sophia, care l-ar fi creat pe Samael, cel care este considerat demiurgul acestei lumi in ipoteza gnostica. Lilith nu se teme de dumnezeu in timp ce el pare ca s-ar teme de ea, ba chiar nu are nici o putere asupra ei. Cei doi se confrunta de atunci din culise pe scena lumii.

De-a lungul timpurilor, se spune ca Lilith s-ar fi intrupat in multe personaje istorice, de la Elena din Troia, regina din Saaba care l-a corupt pe Solomon, Maria Magdalena, Caterina de Medici si in vremurile contemporane, Hillary Clinton. Prin Maria Magdalena ar fi fost corupt sangele lui Christos, incrucisat astfel cu cel al Satanei, dand nastere liniei de sange a „nobilimii intunecate”.

In astrologie, Lilith, luna neagra, cu un ciclu de 9 ani, este forta teribila care ne confrunta cu cele mai ingrozitoare frici si tentatii, ne seduce si ne provoaca sa ne descoperim identitatea ascunsa, ne preseaza sa ne asumam puterea si sa ne eliberam de constringeri.

Gemenii alb si negru
In mitologia greaca, primele creatii dintre cer si pamant au fost titanii, 6 perechi de gemeni, fortele cosmice care prin uniune au dat nastere tuturor corpurilor ceresti si pamantesti. Gnosticii afirma de asemenea ca primele emanatii din „monada”, eonii, au iesit in perechi. Sophia si ea are 2 ipostaze, intelepciunea superioara si cea inferioara, Achamoth. Lumea in care traim este guvernata de dualism.

Cercul zodiacal are 12 case, constituite din 6 perechi impartite intre 2 emisfere (Nord-Sud, Lumina-Intuneric) din care emana energii complementare.

Berbec – Balanta , Marte – Venus, foc – aer, Lumina – Intuneric (echinoctiile, punctele de echilibru unde se desparte lumina de intuneric)
Taur – Scorpion, Venus – Marte/Pluto, pamant – apa, Viata – Moarte
Gemeni – Sagetator, Mercur – Jupiter, aer – foc, Gandire – Judecata
Rac – Capricorn, Luna – Saturn, apa – pamant, Iubire – Ura (solstitiile, cea mai lunga zi – cea mai lunga noapte)
Leu – Varsator, Soare – Saturn/Uranus, foc – aer, Individualitate – Totalitate
Fecioara – Pesti, Mercur – Neptun, pamant – apa, Materie – Spirit

In evangheliile gnostice secretul iesirii din dualitate este unificarea:
Yeshua said to them,
When you make the two into one,
and when you make the inner like the outer
and the outer like the inner
and the upper like the lower,
and when you make male and female into a single one,
so that the male will not be male nor the female be female,
when you make eyes in place of an eye,
a hand in place of a hand,
a foot in place of a foot,
an image in place of an image,
then you will enter the kingdom.

Isus le-a spus lor (apostolilor):
Cand faci din doi unul
si cand ce-i afara este totuna cu ce-i inauntru,
si inafara este ca si inauntru
si sus este la fel ca jos
Cand barbatul si femeia devin unul
astfel ca barbatul nu mai e barbat si nici femeia femeie
Cand pui ochii in locul ochiului,
o mana in locul mainii
un picior in locul piciorului
o imagine in locul imaginii
Atunci vei putea intra in imparatie.

„Dezvoltarea spirituală este o călătorie lungă şi ardentă, o aventură prin ţinuturi străine, pline de surprize, de bucurie, frumuseţe, greutăţi şi chiar pericole.” ROBERTO ASSAGIOLI (psihiatru italian, pionier al psihologiei transpersonale, cercetator al sufletului uman, n. 27 feb 1888, Pesti)

Incercarile Graalului
Sfantul Graal a reprezentat mereu una dintre cele mai mari fascinatii pentru cautatorii spirituali. Interpretat fie ca o cupa, un vas, o piatra, o bijuterie, un mecanism sau pur si simplu un simbol enigmatic, se spune ca ofera tinerete vesnica, fericire, bogatie si nemurire, la fel ca piatra filozofala, elixirul vietii sau cornul abundentei. Toti cei care s-au apropiat de acest mister sunt de acord ca este ceva profund mistic, magic si sacru care merita devotiunea intregii existente pentru a fi inteles.

La originea povestii sta Iosif din Arimathea care ar fi detinut pocalul din care a baut Isus la cina cea de taina si ar fi colectat in el sangele si sudoarea mantuitorului de oameni. Atunci cand Iosif a fost acuzat ca ar fi furat si ascuns trupul lui Christos si a fost intemnitat, acesta i s-a aratat in inchisoare, l-a numit pastratorul potirului si i-a impartasit tainele comuniunii sfinte si ale vietii de apoi. Urmasul sau, Josephus, cunoscut sub numele de John of Glastonbury, ar fi ascuns potirul sfant in enigmatica insula Avalon din Britania. Ultimul pastrator legendar al Graalului dintr-o lunga genealogie se spune ca ar fi fost Regele Pescar, un nume care face trimitere la biblicul „pescar de suflete”. El era ranit la picioare si singurul lucru pe care il putea face era sa pescuiasca intr-o barca mica pe lacul de langa castelul sau, Corbenic. Acolo il astepta pe cavalerul care ar fi putut raspunde la o anumita intrebare vindecandu-i ranile in acest fel. Cunoscut ca si castelul Graalului, acesta era un loc in care lucruri stranii puteau fi vazute: o fecioara care fierbea intr-o caldare magica, un dragon sau o incapere in care tisneau sageti din toate partile atacand temerarul vizitator. Etimologia provine din cor-beneic, corpul binecuvantat, cu referire la corpul cristic.

O posibila interpretare a alegoriei ar fi: Regele din castelul corpului binecuvantat, este ranit la picioare, nu poate sa umble ci doar sa pluteasca pe lac (simbolul emotiilor), imobilizat pe o barca si sa pescuiasca (suflete). Picioarele sunt asociate in horoscop cu zodia Pestilor, a credintei, prin urmare Regele pescar, desi detine potirul sfint, este bolnav de credinta, captiv in emotiile care-l ranesc si asta il face incapabil sa se vindece. La fel ca in legenda Sfinxului care se auto-devoreaza salvarea se afla in raspunsul la o enigmatica intrebare-capcana. Cui, cine sau mai degraba „cum” serveste credinta?

La masa rotunda faurita de Merlin pentru cavaleri, unde al 13-lea scaun era rezervat cavalerului necunoscut al Graalului, se spune ca misterioasa cupa ar fi aparut de Rusalii (20 mai), la sarbatoarea crestina a coborarii duhului sfant, plutind intr-o aura de lumina si acoperita cu un val iar cavalerii s-au angajat sa o gaseasca si sa o recupereze. Toti cavalerii au pornit in cautarea ei dar numai 3 dintre ei au reusit sa parcurga calatoria pana la final: Perseval, Bors si Galahad, fiul lui Lancelot si al Elainei of Corbenic, fiica Regelui Pescar Pelles, supranumita „fecioara sau purtatoarea Graalului”. Galahad a fost cavalerul ales sa atinga Graalul si a putut ocupa scaunul ce-i era rezervat la masa rotunda fara sa fie ucis.

Regele Pescar este considerat descendentul lui Iosif din Arimathea. El a avut o viziune in care i s-a aratat ca Elaine va concepe cu Lancelot un fiu care va deveni cel mai mare cavaler, sortit de dumnezeu sa infaptuiasca misterul Sfintului Graal. Lancelot a salvat-o pe fecioara Graalului atunci cand Morgan le Fay, geloasa pe frumusetea fetei, ar fi aruncat-o sa fiarba intr-o caldare. Elaine s-a indragostit la prima vedere de cavaler dar stiind ca el o iubea pe regina Guinevere si nu ar fi inselat-o, a apelat la o puternica descantatoare care i-a dat un inel magic si astfel i s-a permis sa ia infatisarea Guineverei pentru o noapte. Din iubirea efemera a fost conceput copilul magic al purtatoarei Graalului si al cavalerului mesei rotunde. Dupa nastere, a fost lasat in grija matusii sale, stareta unei manastiri, care l-a crescut in spiritul devotamentului religios. Atunci cand Merlin a realizat masa rotunda se spune ca ar fi lasat locul gol special pentru cel predestinat Graalului care urma sa se nasca.

Un rol important in cautarea potirului sfint l-a jucat Perceval (Percival, acelasi cu eroul wagnerian Parsifal), supranumit „Perfect Fool” (nebunul perfect) din cauza inocentei sale, arhetipul berbecului din zodiac asociat si cu cartea cu numarul 0, Nebunul din Tarot, deschizatorul drumului spiritual prin cele 22 de arcane ale lumii si cele 12 zodii ale cerului. Dupa ce a ratacit singur timp de 5 ani, Sir Perceval a reusit sa gaseasca drumul spre castelul Regelui Pescar si sa-l vindece raspunzand la intrebarea ritualica: “Cui serveste Graalul?” sau „Cine serveste Graalul?” Raspunsul, care nu este niciodata dezvaluit in mod explicit, ar fi fost „este insusi Regele”, care ramane viu si dincolo de viata, desi este chinuit de rani. O data vindecat, regelui i s-a permis sa moara si ploii sa cada din nou peste pamanturile pustiite, facandu-le sa infloreasca.

In castelul Regelui Pescar, Galahad are o viziune cu un splendid vas de aur purtat de o tanara frumoasa si intelege ca pentru a i se revela intregul mister al pocalului sfint, trebuie sa-l duca in cetatea mistica a Sarrasului. “Acesta este, spune enigmatic Regele Pelles, cel mai maret lucru pe care un om trebuie sa-l traiasca; si cand se va intampla asta, masa rotunda va fi sfaramata”. Asa cum am vazut, masa rotunda reprezinta Universul rotund, poate fi asociata cercului zodiacal, deci predestinarii astrale si nenumaratelor incercari karmice prin care Omul este nevoit sa treaca vieti peste vieti in evolutia sa.

Prin urmare, Galahad, Perceval si Bors duc Graalul in Orasul Ceresc al Estului, de pe o insula situata pe Eufrat, intre Ierusalim si Babylon, unde misterele potirului sfant i-ar fi fost revelate de insusi Christos fiului lui Iosif, aflat si el in drum spre Britania. Acolo, cei 3 cavaleri participa la o cina ceremoniala in cursul careia Galahad, urmasul regelui pescar, este incoronat in prezenta lui Hristos, care se manifesta mai intai ca maestru de ceremonii, apoi ca un copil stralucitor iar la final este din nou crucificat. Graalul urca la cer si de atunci nu a mai fost vazut pe pamant. Sir Galahad moare in extaz in timpul ritualului si este ridicat la ceruri de ingeri, Percival revine la castelul regelui pescar pentru a-i lua locul iar Bors este singurul care se intoarce la Camelot.

Si asa se incheie povestea cavalerilor mesei rotunde si a incercarilor Graalului.

Potirul Graalului este o anume femeie iar cavalerul si regele Graalului un anume barbat care-si dedica intreaga existenta cautarii misterului sacru, dincolo de orice vicisitudini. Atunci cand in sfirsit se reintalnesc si descopera taina comuniunii absolute, se ridica impreuna deasupra iluziei inchisorii fizice, unde roata karmica a reincarnarilor este sfaramata pentru TOTdeaUNA. Sufletul si Spiritul Universal, deplin constiente de Sine, danseaza reunite in iubire, armonie si pace iar calatoria isi atinge destinatia.