“Nu-me” s-ar putea exprima in mod paradoxal prin “nu este al meu”, “nu-mi apartine”. Atunci cine esti tu? Cine este persoana? In greaca “persona” insemna “masca de teatru” iar in latina “numen” desemna spiritul divin al locului. Asadar, spiritul divin care imbraca o haina personificata cu care insa nu se identifica.
In greaca domos insemna locuinta, acoperis de forma rotunda, devenit in latina domus. Speculand, romanescul dumne-zeu ar putea echivala cu “dom(n)ul-zeu sau casa zeu”. In mitologia gnostica, dupa cadere, eonul Sofia si-a impartit trupul in pamantul de jos si bolta cereasca de deasupra. Iar arhontele Horos a inchis-o in aceasta forma materiala in care EA s-a pierdut prin labirintul mintii. Domul invizibil de deasupra pamantului reflecta ca o oglinda luminile stelelor organizate in constelatii (forme sau formule magice astrale), soarele si luna, adica programele mentale prin care se genereaza realitatea. Modelul heliocentric care ne-a fost impus prin educatie in credinta ultimelor cateva sute de ani si-a jucat rolul: OMul originar din centrul universului, intruparea intelepciunii divine, si-a cedat puterea egregorilor astrali, devenind un neinsemnat actor, slab, fricos si neputincios, in piesa universala. Insusi cuvantul UNI-VERS desemneaza o creatie singulara.
Subconștientul conduce constientul? Sau constientul educa subconstientul? Persona creeaza prin gand si credinta ceea ce este invatata sa aleaga dintr-o multitudine de optiuni, ca un labirint mental in care mereu se incurca, devenind din ce in ce mai confuza. Intr-un model sferic rotitor se pierd reperele, nu mai exista sus sau jos, dreapta sau stanga si esti fortat sa te invarti ametit si dezorientat fara sa-ti intelegi rostul. Ar putea fi acest sistem inchis intr-o bula temporala corpul unei fiinte astrale, cu creierul-dom instelat instalat ca o cupola in cele 2 emisfere ale sale? In care emisfera Nordica se invarte in jurul misterioasei Stele Polare? Cu magnificele lumini ale nordului, aurora boreala care acopera periodic Nordul indepartat. In orice harta astrologica Nodul Nord indica destinul vietii si are un NOD care trebuie descalcit. De unde provin expresiile atat de indragite de preoti “oile sau slujitorii DOMnului”? Supusi unui destin incontrolabil, ei invoca atunci cand se roaga “fie voia ta, fie imparatia ta, precum in cer asa si pamant…” Cream in acest fel la nivel colectiv, fara sa ne dam seama, in mod absolut inconstient, propria noastra inchisoare. A cui este vointa pe care acceptam sa o infaptuim? Pe de alta parte DOMul DOMn ar putea fi granita invizibila protectoare care se pune in fata invadatorilor intelepciunii si puterii noastre creatoare. Iar in acest caz stelele nu ar fi decat luminile inselatoare ale apelor abisale de deasupra NOASTRA, din eonul mitic al mintii universale, NOUS, in care somnul ratiunii putea naste monstri demonici; potopul din care NOAH a salvat lumea pentru a-i acorda o NOUA sansa. Ce sa fie?
O veche si populara colinda romaneasca spune asa:
Am plecat sa colindaml
D-OM(n) D-OM(n) sa-naltam,
Cand boierii nu-s acasa
Au plecat la vanatoare
Sa vaneze caprioare
Caprioare n-au vanat
Si-au vanat un iepuras
Sa faca din pielea lui
Vesmant frumos DOM(n)ului
D-OM(n) D-OM(n) sa-naltam.
In latina Calare insemna a se pierde, a cadea sau a descreste. In romana avem colinda, calendar dar de asemenea si carare, drum ingust pe care se poate merge numai cu piciorul. Dar in greaca veche khálasis insemna dezlegare, repaos, stagnare.
Boierul era detinatorul de boi, bogatul care administra turmele ce trageau la jug.
Caprioara pe care n-au reusit s-o vaneze era simbolul autoritatii spirituale regeneratoare, al gingasiei, frumusetii si puritatii.
Iepurele din care au facut vesmantul DOMnului era simbolul lunar al senzualitatii, al betiei simturilor, fertilitatii dar si al fricii, al fugii din fata dusmanilor nevazuti, uneori imaginari.
Undeva in Bolivia, Uyuni, stralucitoarea campie de sare, ne arata cea mai mare oglinda PLATA de pe PLANeta!
“Universul este mental. El este continut in sufletul Totului.” Kybalion
Sa fie energia o proprietate a materiei si anume aceea de a fi in permanenta miscare, vibratie, expansiune? De la frecvente foarte mari la foarte reduse, la extreme, atat la vibratia cea mai rapida ca si la cea mai lenta, substanta pare nemiscata. In acest fel numai frecventa face diferenta intre diferitele stari ale materiei. Daca vorbim de elementele primordiale, primele separari din materie, atunci aerul ar avea cea mai inalta vibratie si pentru ochiul uman este invizibil, urmat de foc, apa si pamant-minerale. Aerul a fost asociat sufletului, focul spiritului, apa mentalului si pamantul formelor fizice. Energia punctului 0, sursa a tuturor manifestarilor vietii, reprezenta toata puterea materiei concentrata in acel singur punct, vibrand atat de repede sau atat de incet incat parea redusa la nimic. Fara materie n-ar putea exista insa energie, pentru ca n-ar avea ce sa mentina si sa conduca vibratia. Chiar si lumina are un corp material subtil, este atat unda cat si particula. Toate miturile umanitatii sustin ca la inceput a fost doar noaptea (Nix), unde nici un element nu era inca diferentiat din tot. Din ea s-a nascut mai intai Geea, mama universala, Ma-Terra care a dat nastere cerului – Uranus, prima rasuflare, adica aerul si din impreunarea lor au aparut apoi toti ceilalti zei-energii, astrele, adica lumina focului, apele cosmice-Okeanos, planeta. Dar in punctul 0 al noptii absolute toate elementele coexistau intr-o vibratie atat de rapida incat pareau nemiscate.
Mentalul astral era planul spiritual al focului sau luminii solare, impulsul initial. In timp ce mentalul uman se reflecta mai jos, in planul material al apei insufletite (oxigenate), adica in trupul uman format 70% din apa, vehiculul subtil al informatiei generatoare (genetice) si portalul fizic dintre lumi.
Alfa si Omega. Caii apocalipsei din cele 4 puncte cardinale
Caii mitici erau puteri astrale, energii care trec prin noi in fiecare an; toti avem ocazii reiterate periodic pe parcusul intregii vieti ca sa invatam sa-i stapanim. Dar ordinea in care vin este mereu aceeasi, pentru ca fiecare energie o potenteaza pe urmatoarea: aerul alimenteaza focul, focul incalzeste pamantul, iar pamantul elibereaza apa. Apocalipsa inseamna revelatie si nu poate fi decat personala. Iar caile de a ajunge la realizarea ei sunt infinite.
Aldebaran, ochiul taurului (E), steaua regala a iluminarii, caracter marte, 9 gr gemeni, cal alb, calaretul tine arcul
Rasaritul transcendentei se afla sub puterea energiei mentale, ochiul divin iluminat poate fi deschis in zodia gemenilor, in lunile mai-iunie; determina intelegerea dualitatii egotice, unificarea gandirii rationale si intuitive, emisferelor cerebrale, stanga si dreapta, gemenii de aer si descoperirea Mayei prin inlaturarea valului mental in perceptia realitatii. Pegas, calul alb inaripat, iesit din gatul Meduzei (din nou un indiciu al tiroidei) dupa ce i s-a taiat capul era simbolul sufletului care putea sa zboare eliberat din inchisoarea mintii. Caracterul martian al acestei energii este dat de puterea vitala. Sageata iute a gandirii este arma cavalerului sufletului. Aldebaran reprezinta portalul de aer al gemenilor, al constiintei iluminate, iesita de sub dogme si prejudecati. Albul reflecta puritatea si purificarea sufletului.
Regulus, inima leului (N), steaua regala a legii, caracter combinat marte – jupiter, 29 gr leu, la grad karmic, cal rosu, calaretul tine sabia
Reprezinta puterea de foc a inimii, centrul legitimitatii, in care se atribuie valorile de bun sau rau asupra oricarui aspect al realitatii. Sabia arzatoare a dreptatii cu care taie raul din radacina este arma cavalerului inimii. Atentie, legile inimii nu sunt insa identice cu legile conventionale, juridice sau morale, sunt de natura mult mai subtila, judecatorul suprem in aceasta curte fiind regina de cupa. Alice in tara minunilor este o minunata alegorie a calului rosu. Cel care fura prajitura reginei merita decapitarea. Este portalul de foc al leului, al spiritului care poate fi trecut in lunile trandafirului, iulie si august.
Antares, inima scorpionului (V), steaua regala a iubirii, caracter combinat marte-jupiter, 9 gr sagetator, cal negru, calaretul tine balanta
Scorpionul te omoara cu acul lui otravit daca ajunge sa te intepe. Se manifesta prin sexualitate si, actionand din inima si nu din coada, determina uniunea armonioasa a feminitatii cu masculinitatea, atunci cand nici unul nu foloseste controlul pentru a fi deasupra celuilalt ci sunt imbratisati intr-o sincronicitate desavarsita. Balanta perfect echilibrata este arma cavalerului iubirii. Portalul de pamant al formei materiale din sagetator (gaura neagra din centrul galactic) poate fi traversat prin corecta intelegere a naturii dualitatii sexuale in lunile cele mai intunecate, noiembrie –decembrie. Este forta care, daca nu este stapanita, se opune in cea mai mare masura vietii (Anti-Ares, unde Ares reprezinta viata), urmata inevitabil de calul palid al mortii.
Fomalhaut, gura pestilor (S), steaua regala a alchimiei, caracter combinat venus-mercur (hermafrodit), 3 gr pesti, cal palid, galbui sau albastrui, calaretul tine coasa
Finalizarea transmutarii prin credinta este apanajul hermafroditului, cel care a reusit sa treaca prin procesul uniunii perfecte; puterea energiei mentale determina sfirsitul degradarii formei fizice, reprezentata de batranete si moarte, prin realizarea pietrei filozofale si a elixirului vietii. Odata iesit din gura pestilor, coasa este arma cu care alchimistul reteaza insasi ideea de moarte. Albastru este culoarea apelor celeste iar galbena este stralucirea aurului. Portalul de apa al pestilor, al mintii transcendentale poate fi strabatut in lunile februarie – martie.
Asadar pe „scala dei” sunt de traversat 4 porti stelare (stargate): aerul sufletului din taur/gemeni (constientizarea), focul inimii din leu (vointa), pamantul iubirii din scorpion/sagetator (sexualitatea) si apa credintei din pesti pentru a cunoaste in final mintea universala care se oglindeste in ochi – titanul Okeanos, fiul Geei si al lui Uranus ce inconjura universul, reprezentat si sub forma sarpelui care-si inghite coada, Oroboro. Treptele cuceritorului conduc la vindecarea holistica: suflet, spirit, corp, minte.
„Istoria e cosmarul din care vreau sa ma trezesc.” Grimm
Povestea printesei cu pielea alba ca zapada ca sa reflecte lumina, gura rosie ca sangele ca sa exprime iubirea, parul si ochii negre ca abanosul ca sa absoarba focul solar, am auzit-o cu totii in copilarie dar poate nu ne-am gandit la semnificatiile ei ascunse.
Regula celor 3: intr-o iarna, o frumoasa imparateasa cosea in fata unei ferestre cu pervazul negru de abanos, privind fulgii mari de zapada care se cerneau din cer; intepandu-se la un deget, 3 picaturi rosii de sange au cazut in zapada alba si inspirata de constrastul celor 3 culori, rosu, alb, negru imparateasa si-a imaginat o fetita in care sa le ingemaneze. Dar nasterea Albei ca zapada i-a cauzat moartea si locul ei a fost ocupat de mastera, imparateasa cea frumoasa dar ingamfata si rea. Sunt 3 tipologii feminine in aceasta poveste care intruchipau frumusetea: imparateasa-mama cea buna animata de dorinta, fiica ei, fecioara inocenta inselata de ispita si imparateasa-mama cea rea orbita de invidie si orgoliu. Precum si 3 personaje masculine: tatal indiferent, vanatorul milos si printul salvator. Vizitele mamei vitrege la casuta piticilor, in incercarea de a omora printesa, au fost de asemenea in numar de 3. Iar printesa a cazut intr-un somn de moarte din care s-a trezit tot de 3 ori.
„E uimitor cat de raspandita e iluzia ca frumusetea e buna.” Serialul Grimm, bazat pe povestile fratilor Grimm
Oglinda fermecata
Ochiul de taina al imparatesei rele era o oglinda fermecata in care isi confirma periodic frumusetea. Cand Alba ca zapada a implinit 7 ani se facuse o mandrete de fata; frumusetea imparatesei incepea sa paleasca si atunci oglinda, care nu putea sa minta, i-a confirmat temerea ca nu mai era cea mai frumoasa femeie din tara cum fusese odata. Roasa de invidie si ura, imparateasa l-a trimis pe vanator sa o omoare pe printesa si sa-i aduca ficatul si plamanii ei drept dovada. Coplesit de mila pentru frumusetea si tineretea copilei, vanatorul a abandonat-o in padure si i-a dus imparatesei organele unui pui de mistret. De ce dorea imparateasa sa manance ficatul si plamanii fecioarei? Sa fi fost o pura cruzime sau un act magic, simbolic? Plamanii inhaleaza aerul, vehiculul sufletului, ficatul produce sangele, vehiculul spiritului (informatia generatoare). La nasterea Albei ca zapada, mama buna a murit si locul ei a fost ocupat de mama vitrega, simbol al decaderii frumusetii originare a sufletului reflectat in oglinda lumii fizice si consumat de dorinte. In tot acest timp, tatal-imparat, simbol al spiritului care trebuia sa-si protejeze copilul, a ramas tacut si absent.
Minunata poveste initiatica pentru copii mari si mici, cu conotatii ezoterice, Alba ca zapada si cei 7 pitici reveleaza misterele calatoriei sufletului in lume, personificat de tanara fecioara. In povestea fratilor Grimm piticii nu sunt numiti, ei apar ca un grup omogen cu o singura vointa; sunt cei care sapau in maruntaiele pamantului pentru a scoate la lumina aurul si celelalte metale pretioase si o protejau pe printesa-fecioara; in schimb ea invata sa serveasca (zodia fecioarei), adica sa se ocupe de intretinerea si curatenia casei si de pregatirea hranei. Sute de ani mai tarziu Disney, in bine-cunoscutul sau film de desene animate, i-a diferentiat prin caracter: Inteleptul, Bucurosul, Rusinosul, Somnorosul, Hap-Ciu, Morocanosul si Mutulica. Cand Alba ca zapada a ajuns obosita, infometata, infrigurata si inspaimantata la casuta lor din padure, de peste 7 munti, a luat cate putina mancare si bautura din castronul si cupa fiecarui pitic si a incercat toate patuturile pana l-a gasit pe cel potrivit. Ce simbolizau asadar cei 7 pitici CARUNTI intalniti de Alba ca zapada peste 7 munti pe cand implinise 7 ani si a fost alungata de acasa? Se spune ca 7 este cifra divinitatii. Cei 7 erau gardienii si invatatorii fecioarei. Ei extrageau si purificau esentele celor 4 elemente primordiale din profunzimile subconstientului (adancul pamantului): aurul, simbolul soarelui si hrana spiritului – arhetipul focului, argintul viu, simbolul lunii si hrana emotiilor volatile – arhetipul aerului, cuprul, simbolul lui Venus si hrana invelisului (pielii) care da forma corpurilor fizice – arhetipul pamantului si fierul, simbolul lui Marte, sursa si hrana sangelui purtator de ADN, informatia vietii – arhetipul apei. Asociati cu cele 7 raze ale curcubeului si 7 sunete muzicale emise din stelele carului mic care se rotesc in jurul stelei fixe a Nordului (NN din astrologie), ei erau reflexii ale celor 7 chakre, virtejurile energetice sau stelele din trupul uman, unde crestetul capului, inteleptul aflat in rezonanta cu Polaris, fixa busola care ghida destinul intruparii. Piticii au reusit sa o salveze pe Alba ca zapada de 2 ori de consecintele naivitatii si inconstientei ei dar a 3-a oara s-au dovedit neputinciosi.
„Fiecare ne suntem propriul demon si facem din aceasta lume iadul nostru.” Grimm
Cele 3 incercari ale sufletului
Dupa ce a aflat ca Alba ca zapada traia ascunsa peste 7 munti in casuta piticilor, imparateasa s-a deghizat intr-o negustoreasa care avea de vanzare cingatori de toate culorile. A reusit sa-i vanda printesei o frumoasa cingatoare baltata si a incins-o cu ea atat de strans incat fecioara si-a pierdut rasuflarea si a cazut ca moarta. Dar piticii au reusit sa taie cingatoarea si sa o elibereze pe Alba ca zapada. Acesta fusese testul emotiilor necontrolate, care sufocau plexul solar.
A doua oara imparateasa s-a infatisat ca o batrana garbovita de ani care a ademenit-o pe printesa, desi avertizata de-acum, cu un pieptene otravit cu care i-a pieptanat parul. Dar si de aceasta data piticii au reusit sa o salveze. Incercarea simboliza amagirea mintii cu ganduri otravitoare.
A treia oara, imparateasa s-a prezentat ca o taranca si a luat cu ea un mar frumos jumatate alb, jumatate rosu. Dar jumatatea cea rosie pe care i-a oferit-o printesei era otravita si i s-a oprit in gat, impiedicand-o sa mai respire. De aceasta data piticii nu au mai putut face nimic sa o trezeasca din somnul profund ca de moarte, caci nu au mai inteles cauza ascunsa a otravirii. Marul simboliza torul energetic nevazut al carui cotor formeaza trupul uman. Daca sediul sufletului s-ar afla intr-adevar in tiroida, glanda sub forma de fluture din gat, ca o reflexie centralizata a energiei vitale, atunci otrava marului a blocat-o si inveninat-o de moarte. Pentru ca era atat de frumoasa chiar si adormita, piticii au asezat-o pe Alba ca zapada intr-un sicriu de clestar pe care i-au inscris numele cu slove de aur si au depus-o pe varful celui mai inalt munte unde o pazeau pe rand. Vietatile padurii veneau in fiecare zi sa o admire.
„Locurile adevarate nu sunt pe nici o harta.” Grimm
Printul salvator
Otravurile cu care imparateasa a inveninat-o pe Alba ca zapada erau ura, furia si invidia asadar antidotul trebuia sa-l constituie iubirea. Dupa multa vreme, la casa piticilor din padure a ajuns un tanar fiu de crai si le-a cerut gazduire pentru o noapte. Dar cand sa porneasca din nou la drum, a vazut sicriul din varful muntelui si s-a indragostit pe loc de frumoasa adormita. Atat de impresionati au fost piticii de dragostea lui inflacarata incat au acceptat sa i-o dea pe printesa. Iar cand unul dintre slujitorii care duceau sicriul s-a impiedicat de o buturuga, marul otravit i-a sarit din gat si printesa s-a trezit uimita la viata, de parca abia se culcase. Ce simboliza printul cel frumos in aceasta poveste? Intalnirea sufletului nemuritor cu spiritul iubitor si protector, de care tatal printesei o lipsise in copilaria ei. Iar piticii reprezentau spiritele celor 7 munti, cu toate imperfectiunile lor, pe care printesa i-a urcat pentru a ajunge pe cel mai inalt pisc (mutulica), unde a zacut adormita pana a fost trezita (cu un hap-ciu!) de printul calator, cunoscand astfel iubirea cu care a indeplinit in final uniunea sortita.
Desigur ca stiti incheierea povestii, in care, la nunta indragostitilor, imparateasa cea rea, uratita si coplesita de frica, nemaicutezand sa se priveasca in oglinda, a disparut pentru totdeauna ascunzandu-se in padurea salbatica unde nimeni nu a mai vazut-o vreodata.
„Iar Albă-ca-Zăpada trăi în bucurie şi fericire împreună cu tânărul împărat şi, dacă n-or fi murit, cu siguranţă că mai trăiesc şi-n zilele noastre…”
Sfarsit?
„Lumea este plina de lucruri evidente pe care, din intamplare, nimeni nu le observa niciodata.” Grimm
De unde provine puterea semnificatiei lui 3? Din faptul ca intre cele 2 extreme ale dualitatii, inceputul si sfarsitul sau nasterea si moartea unui om-uni-vers, se situeaza intotdeauna misterul central al evolutiei. Iar intr-un sir infinit de evolutii, inceputul si sfisitul marcheaza doar punctele de trecere dintr-un ciclu in altul.
Iubitii mitologici
In spatiul astral pamantul este incadrat de planetele Marte si Venus, in mitologie/astrologie zeul razboiul si zeita iubirii sau arhetipul printului luptator care salveaza printesa frumusetii:
– Ares-Marte, numele inversat din Hera, personificare a sufletului, unde H e inlocuit cu S, fiul Herei fara tata, zeul razboiului definit de verbul a fi; in sensul de erou, Ares, ca si mama sa Hera, era inrudit simbolic cu Eros-iubirea
– Afrodita-Venus, fiica lui Uranus fara mama, nascuta din spuma alba a marii (n.b. in Grecia nu e zapada) in care au cazut testiculele lui Uranus (simbol al spiritului rebel) dupa ce a fost castrat de Cronos (praf de stele), zeita iubirii, frumusetii si perfectiunii formelor materiale, definita de verbul a avea.
Din uniunea lor s-a nascut Harmonia dar si gemenii demonici Phobos si Deimos (frica si teroarea).
In mitologiile stravechi copiii zeilor se razboiau cu parintii, generatiile noi le invingeau si le inlaturau pe cele precedente, vezi Cronos contra Uranus, Zeus contra Cronos, dar in mitologia crestina Lucifer, cel mai frumos si iubit fiu al lui dumnezeu, si fratii sai rasculati impotriva tiranicului lor tata, au fost invinsi si inchisi in iad, o versiune ulterioara a tartarului, ca urmare a pacatului trufiei.
„What is hell? I maintain that it is the suffering of being unable to love.”
Ce este iadul? Eu sustin ca este suferinta fiintei incapabile de iubire.
Feodor Dostoevsky (11 noi. 1821, scorpion)
,,Adevarul este mai straniu decat fictiunea.” Mark Twain (30 noi 1835, sagetator)
Omphalos
Acest enigmatic concept provenea de la greci si, etimologic, insemna buric, centru sau umflatura. A fost considerat Axis mundi, centrul lumii sau buricul pamantului si reprezentat la inceput de o piatra sacra in forma de phallus asezata la Delphi pe locul unde Apollo l-ar fi ucis si inmormantat pe Python, dragonul care pazea inima pamantului. In antichitate Delphi era considerat centrul lumii, in care initial s-a aflat oracolul zeitei Geea. Sarpele Python reprezenta spiritul pamantului care, la ordinele Herei, a urmarit-o pe titanida Leto (uitarea) incercand sa preintampine nasterea gemenilor Apollo si Artemis, noii zei ai soarelui si lunii. Dar Leto a reusit in cele din urma sa se ascunda (de aici apelativul de „cea ascunsa”) si sa dea nastere copiilor sai si ai lui Zeus. Din razbunare, Apollo l-a ucis pe Python si pe mormantul lui si-a ridicat propriul oracol. In sens ambivalent, omphalos reprezenta piatra de mormant a miticului sarpe dar si cea de temelie a noului templu. Iar preoteasa care oficia la Delphi purta numele generic de Pythia, provenit din púthein, a putrezi, referindu-se la mirosul degajat de trupul mort al lui Python, aflat in descompunere. Profetiile inspirate in timpul posesiunii preotesei de catre spiritul zeului erau celebre in toata Grecia si majoritatea eroilor au trecut pe la Pythia pentru a li se deslusi viitorul. Se spunea ca preoteasa intra intr-o stare frenetica provocata de aburii de etilena (hormon vegetal) care ieseau din craparurile stancii si, cu o voce guturala (din gat), vorbea in versuri (hexametri dactilici) care au fost consemnati de poeti in literatura greaca. Pe de alta parte, se parea ca Pythia obisnuia sa mestece frunze de laur (dafin), care se credea ca produceau stari modificate de constiinta. Dafinul este un arbust unisexuat, ca si canepa (plantele femela sunt separate de cele mascul), ale carui frunze sunt mereu verzi; legenda povestea ca Daphne, nimfa izvoarelor, s-ar fi transformat in acest copac ca sa scape de urmarirea Apollo, atins de sageata lui Eros si indragostit de ea. Copacul sacru a devenit in timp si un simbol al victoriei, eroii fiind impodobiti cu cununi de laur, pentru ca, in cele din urma, Daphne nu a putut fi atinsa de zeu.
Omphalos, muzeul de la Delphi
Ce semnificatie avea insa vocea guturala a preotesei? Desi cel mai frecvent pineala a fost asociata sufletului (confundat aici cu spiritul), tiroida, marea glanda din gat in forma de fluture, controlorul mecanismelor energetice ale corpului si sediul “logosului” ar putea fi un candidat mai potrivit. Alice Bailey, in cartea sa “The Soul And Its Mechanism”, cita urmatoarea remarca a dr. Berman: “fara tiroida nu ar putea exista gandirea complexa, nici procesul de invatare sau formare de obiceiuri, nici energia receptiva necesara vietii, nici coordonarea fizica a functiilor corpului, nici reproducerea speciei”. Deasupra tiroidei sunt situate si corzile vocale, lira cu 3 corzi a lui Hermes, vocea sufletului daruita lui Apollo pentru a-si putea fermeca si conduce turmele. Miscarea coloanei de aer prin gat produce un schimb permanent cu esenta divina denumita de indieni “prana”. Caci pana la urma sufletul era sinonim cu suflarea, de aici provenea si expresia de “a-si da ultima suflare” si credinta primitiva ca prin inhalarea ei se putea prelua sufletul celui care murea. Posedarea preotesei de catre “rasuflarea” zeului soarelui, care o facea sa vorbeasca din gat, primea astfel un sens metafizic. In culturile populare, vocea din gat necesita o tehnica straveche extrem de dificil de invatat si realizat; horile maramuresene cu noduri (lovituri de glota) si iodlerele elvetiene erau printre cele mai cunoscute astfel de creatii, in prezent pe cale de disparitie. In hipnozele regresive, sufletele erau adeseori vizualizate ca niste fluturasi stralucitori.
Transele Pythiei erau denumite “enthusiasmos”, atribuite de asemenea si bacantelor lui Dionysus. Asocierea cu zeul vinului si vitei de vie avea insa si alte semnificatii oculte. Numele lui Dionysus provenea etimologic din dio-zeu si nusa, denumire arhaica pentru copac, asadar zeul-copacului. Cultul lui a fost asociat cu smochinul care am vazut ca simboliza sexualitatea sau copacul cunoasterii binelui si raului, astfel incat Dionysus mai era cunoscut si ca „cel din copac”, similar deci ispititorului sarpe, care de altfel facea parte din iconografia acestui zeu. In alaiul lui, alaturi de bacante defilau si satyri, spirite masculine reprezentate cu enorme penisuri in erectie. Dionysus era fiul lui Zeus si al fecioarei pamantului, Semele, purtat in coapsa lui, la fel cum, mult mai tarziu, Isus a fost considerat fiul lui Dumnezeu, nascut dintr-o fecioara pamanteana.
Omphalos putea fi astfel separat in alte 2 intelesuri distincte, prin care se obtinea sunetul primordial om si phallos sau ridicatura, umflatura, devenit in latina phallus. Omphalos era o reflectare atat a uterului cand era gol cat si a phallus-ului cand era plin. Cupa cu vin rosu, potirul graalului cu sangele regal, obeliscul si cupola bisericii ca si casa a domnului sunt toate interpretari ale acestui simbol stravechi de putere.
Omphalos intr-o biserica din Ierusalim
La Delphi, omphalos reprezenta si piatra pe care Rhea a imbracat-o in scutece si i-a dat-o lui Cronos s-o inghita in locul lui Zeus. Si i-a cazut atat de greu la stomac, incat a trebuit sa verse in creatie toti copiii-zei mancati mai inainte si sa se retraga invins in negurile timpului. Caci pana la urma Zeus a fost cel care a schimbat pleiada de zei ai umanitatii, din el s-a nascut pana si Dumnezeul mostenit si adorat in religia crestina.
In traditia greaca, alaturi de Dionysus si Apollo, se afla inca un fiu al lui Zeus, vicleanul Hermes, mesagerul zeilor si gardianul portilor, si el considerat zeu falic, reprezentat de coloane (herms) iar fiii lui Pan si Priapus constituiau simboluri ale virilitatii si fertilitatii masculine.
Dar intr-un sens profund mistic, omphalos simboliza insusi „homo erectus”, omul ridicat si posedat de spiritul pamantului ca centru al universului. In taoism corpurile fizice erau considerate de natura masculina, Yang.
Maya
Daca omphalos din mitologia greaca aparea ca un simbol al tatalui-spirit, conceptul de Maya din filozofia hindusa a primit de-a lungul timpului multiple interpretari dar toate asociate principiului feminin. Astazi, in mod restrictiv, este cel mai des definita ca iluzie sau „val” care acoperea adevarata realitate. Dar in traditia indiana straveche conceptul avea semnificatii mult mai profunde, mai complexe. Numele provenea din radacina mā, insemnand „masura” dar si mama, dupa specialistul olandez in sanscrita Jan Gonda. Iar in limba avestana, a scripturilor zoroastriene, desemna ”puterea magiei”. Mai multi specialisti in sanscrita i-au asociat diferite descrieri:
– pentru Monier Williams, in limbajul stravechi pre-vedic, simboliza „o intelepciune si putere extraordinare”, posesorul ei era capabil sa creeze orice dorea; in romana avem cuvantul maiestrie care desemneaza aceasta putere si povestea populara a pasarii maiastre care facea legatura intre taramuri
– P. D. Shastri considera ca in Vede semnificatia originala era de “aparenta, nu simpla iluzie”, asadar se referea la formele materiale; maya insemna orice are forma materiala, fara a dezvalui insa si principiile ascunse in ele si cunoasterea din spatele procesului de creatie
– pentru William Mahony conceptul isi avea originea in procesul gandirii si implica “puterea minunata si misterioasa de a transforma o idee intr-o realitate fizica”
– Zimmer o considera “o mama in toate cele trei lumi”, o creatie, magia ei fiind activitatea manifestata in spiritul vointei
– Hendrick Vroom explica diferenta fundamentala dintre iluzia mentala si maya, in sensul ca lumea EXISTA ca realitate, nu este o iluzie mentala ci pur si simplu nu este ce pare a fi iar experientele traite de oameni erau inselatoare in ce priveste adevarata lor natura
In filozofia indiana Maya era asociata deci subconstientului care nu-si revela principiile creatoare ci le pastra ascunse, pre-existand si co-existand cu Brahman, constiinta-suflet suprem. Asadar, intr-un sens foarte general, maya se referea pur si simplu la puterea creatoare aflata in stare de ignoranta. Din aceasta cauza scolile mistice indiene subliniau necesitatea intelegerii Mayei ca pe o cale de a ajunge la sine, exprimata metaforic in aceasta zicala paradoxala: “I am right now in my village, but I need a road to reach my village” – sunt chiar acum in satul meu dar am nevoie de un drum pentru a ajunge la el. Maya constituia acest drum.
Maya ar putea semnifica si legendarul firmament, bolta cereasca sau domul (valul) care in mitologiile antice separa si inchidea dimensiunea pamanteana, readus in actualitate de „noile” vechi teorii ale pamantului plat. Citez un verset din a 4-a veda a cunoasterii, Atharvaveda: She rose. The Asuras saw her. They called her. Their cry was, “Come, O Māyā, come thou hither” ! Her cow was Virochana Prahradi. Her milking vessel was a pan of iron. Dvimurdha Artvya milked this Māyā. The Asuras depend for life on Māyā for their sustenance. One who knows this, becomes a fit supporter.
Ea s-a ridicat. Asuras (fiinte divine atat bune cat si rele, spiritele naturii) au vazut-o. Strigatul lor a fost: “Vino, o Maya, vino aici.” Vaca ei era Virochana Prahradi. Vasul ei de lapte era un castron de fier. Dvimurdha Artvya a muls laptele Mayei. Viata Asuras-ilor depindea de sustinerea Mayei. Cel care stie aceasta devine un suporter pregatit.
In vechile texte Puranas, se spunea ca Maya era una dintre cele 9 shaktis (consoarte, forte sau energii) ale lui Vishnu, entitatea primordiala a adevarului absolut, cel care mentinea si proteja creatia. Si anume, era somnul care invaluia lumea (insusi trupul lui Vishnu), atunci cand el se TREZEA sa distruga raul. Cu alte cuvinte, cand lumea dormea, Vishnu se trezea. Intr-unul dintre mituri, inteleptul Markandeya i-a cerut lui Vishnu sa experimenteze Maya iar zeul i-a aparut ca un copil care plutea pe o frunza de smochin pe apele oceanului cosmic si l-a inghitit pe intelept. In pantecul copilului, inteleptul a vazut diverse lumi, intregi universuri si zei, pana si propriul sau schit se afla acolo. Apoi copilul l-a respirat afara pe intelept care a incercat atunci sa il imbratiseze; dar totul a disparut brusc si inteleptul si-a dat seama ca nu a fost plecat nicaieri, ca a ramas tot timpul in chilia lui, savurand pe Maya lui Vishnu. Daca ar fi sa interpretez acest vis al inteleptului, copilul ar fi insusi omul arhetipal care plutea in pantecul mamei divine iar in interiorul lui erau cuprinse intregi universuri si zei. Smochinul era copacul mitic al cunoasterii si simboliza sexualitatea prin care copilul era expulzat in lume, frunzele lui fiind folosite de Adam si Eva pentru a-si ascunde sexul, dupa ce “pacatuisera” in gradina raiului. Iar inteleptul care parea sa fi fost inghitit si apoi aruncat inafara de respiratia copilului a realizat ca de fapt nu a fost nici o clipa plecat nicaieri si ca toata aceasta aventura nu reflecta decat capacitatea imaginativa a Mayei, marea mama sau oceanul cosmic pe valurile caruia copilul divin se legana. In mitologia romana, Maya, apelata chiar “magna mater”, a dat si numele lunii mai.
Puterea magica a creatiei a fost intotdeauna considerata un monopol al spiritului solar central, asociat in mitologia indiana cu arhetipul primordial al lui Vishnu, a carui sotie Maya era. Numele lui provenea etimologic din radacina “viś” care insemna patrunzator, apropiindu-l astfel din punct de vedere simbolic de titanul Iapetus din mitologia greaca, tatal lui Prometeu si Atlas. Era descris in soteriologia hindusa (studiul religiilor salvarii) ca sustinatorul cerului si al pamantului si cel care patrundea tot ce exista, aparand de rau, haos si fortele distructive. In inconografie, era infatisat cu pielea albastra si 4 brate in care tinea un lotus, floarea uitarii (stanga jos), un buzdugan (dreapta jos), o scoica (stanga sus) si un disc (dreapta sus). Avea sarpele Shesha (care invelea lumea) incolacit ca o ghirlanda, pe dupa gat si de-a lungul trupul si era insotit de sotia lui Lakshmi; el era “cel care viseaza universul in realitate”. Se credea ca Vishnu s-ar fi reincarnat de mai multe ori, cele mai cunoscute avatare ale lui fiind Rama, Krishna si Buddha.
Vishnu
Pe de alta parte, in hinduism, fratele mai mic al lui Vishnu, Shiva reprezenta distrugatorul asociat cu sexualitatea, simbolizat de un lingam sau phallus (omphalos). Iar fratele cel mare, Brahman era Sufletul si Creatorul suprem primordial.
“When one’s senses are clear, one will truly see things as they really are, INFINITE …”
Cand simturile sunt clare, cineva va vedea cu adevarat lucrurile asa cum sunt, INFINITE…
William Blake (mistic, poet si pictor, 28 noi 1757, sagetator)
“There is no Religion higher than Truth.”
Nu exista o religie mai inalta decat Adevarul.
H. P. BLAVATSKY (filozof si ocultist de origine rusa, 12 aug. 1831, leu)
Ce sunt zeii?
Zeii, intre care si Geea, pamantul, sunt fiinte vii, cu spirit si personalitati proprii, intrupate in corpurile astrale pe care le vedem pe cer. La fel cum vietile noastre sunt influentate de emanatiile entitatilor din sistemul solar, vietile lor sunt influentate de razele energetice emanate din constelatiile galaxiei. Lumina alba se descompune in cele 7 culori ale curcubeului si aceste 7 raze de lumina colorata au fiecare proprietati specifice. Se spune ca ele izvorasc din cele 7 stele ale carului (sau ursului) mare. Dar fiindca cerul se invarte in jurul stelei Polaris din carul mic, care formeaza un fel de centru galactic din care ursa mare este ea insasi oglindita, tind sa cred mai degraba ca ar fi vorba despre aceasta constelatie. La romani, de anul nou, inca se mai practica stravechiul obicei al jocului ursilor, unul dintre cele mai spectaculoase jocuri initiatice cu masti, acompaniat de instrumente de percutie si strigaturi rimate.
Cele 7 raze
1 rosu: Raza vointei si a puterii
Aceasta este energia inceputului si sfirsitului, sursa tuturor celorlalte energii. Este insasi esenta puterii care da scop, directie, unitate. In sens pozitiv reprezinta energia creatiei in sens negativ pe cea a distrugerii. Calitatile sale sunt intensitate, dinamism, rapiditate, dominatie. Poate determina detasare, izolare sau cristalizare.
2 orange: Raza iubirii si intelepciunii
Este raza constiintei, uniunii dualitatii spiritului cu materia. Poarta lumina iubirii, magnetism in relatii, cursivitate si coerenta. Inzestreaza cu intelepciune, sensibilitate, intuitie, claritate si atentie la detalii. Aceasta energie sintetizatoare care integreaza intregul sistem solar, are puteri evolutive si vindecatoare. In sens negativ, poate genera antiteza iubirii, prin sentimente de frica si atasament.
3 galben: Raza inteligentei abstracte si adaptabilitatii
Este energia manifestarii, creativitatii si adaptarii. Prin intermediul ei sunt formulate planuri, activate tipare si selectate materiale. Este o raza clara, inerenta mintii universale in cautarea adevarului care are ca obiectiv manifestarea fomelor in materie si substanta. Este forta care evoca forma.
4 verde: Raza armoniei prin conflict
Este energia care sta simbolic in centrul celor 7 marcand in relatia magnetica a contrariilor punctul de armonie, puntea de legatura in mijlocul conflictelor, suferintelor si luptelor. Stimuleaza arta si frumusetea si e caracterizata de culoare si sunet. Discriminarea, graba si cautarea perfectiunii isi au originea in aceasta energie. Forta ei relationala este puternica, evoca viata, iubirea si intelegerea.
5 albastru: Raza cunoasterii concrete si a stiintei
Aceasta energie determina cautarea, analiza si dezvoltarea ideilor care conduc la luminarea mintii si intelepciune. Diferentiaza si investigheaza pentru a descoperi ce duce la separare, scindare sau cristalizare. Lucreaza prin intermediul mintii si duce in ultima instanta la intelegerea si revelarea adevarului.
6 indigo: Raza devotiunii si idealismului abstract
Genereaza aderenta, intensitate si persistenta. Este o energie aprinsa, plina de forta si uneori chiar de furie, in extrema poate duce la fanatism si violenta militara. Abstractizarea si aspiratia o caracterizeaza si orienteaza fiinta spre o natura idealista si loiala, determinata sa descopere nivelurile cauzale ale existentei. Confera puterea de a recunoaste ce e drept si indreptatit, tendinta si capacitatea de a vedea lumina constiintei.
7 violet: Raza organizarii si ritualului
Este cea mai tangibila expresie a planurilor exterioare, stabilind calitatea relatiei dintre spirit si materie. In ritmul ei se construieste, integreaza, circula si manifesta. Produce incontinuu noi si noi forme. Puterea relationala a acestei energii motiveaza legea si ordinea, regula si ritualul, organizarea si constiinta de grup. Confera o intelegere practica si externalizarea energiei vitale, prin care se incorporeaza atat centrul cat si periferia.
Matrice sau destin
Pamantul este situat in sistemul solar iar acesta in galaxia caii lactaea populata de o multime de entitati de forma unor constelatii, fiecare continand diferite arhetipuri, modele energetic-informationale. Mai apropiate si mai cunoscute sunt cele 12 constelatii zodiacale prin care trece soarele pe parcursul unui an, de la berbec la pesti; ele primesc la randul lor influxuri de la constelatiile cu care se intersecteaza si tot asa vibratiile reverbereaza in univers din aproape in aproape. Zodiacul functioneaza ca un ceas astral in care soarele joaca rolul aratatorului iar luna al minutarului si unde fiecare interval orar corespunde unui loc si timp arhetipal, denumit in astrologie casa. Cand soarele a terminat de parcurs intregul cadran s-a incheiat o zi si o noapte astrologica.
De la berbec la fecioara se intinde ziua horoscopului, constientul: sa fii, sa ai, sa gandesti, sa simti, sa vrei, sa servesti este natural si spontan. De la balanta la pesti se intinde noaptea neagra a sufletului, subconstientul pentru a fi luminat: sa echilibrezi, sa doresti (presupune sincronizarea inimii si a creierului pe aceeasi lungime de unda; dorintele, instrumentul principal al creatiei, vietii si mortii, sunt deseori ascunse), sa intelegi, sa folosesti, sa cunosti si sa crezi in revelarea subconstientului este adevarata provocare a vietii.
In functie de momentul in care sufletul rasare in lume, programul lui de viata va fi imprimat de anumite energii specifice. Iar aceste marcaje date de pozitia soarelui in zodia natala si ascendent ii vor influenta viziunea, parcursul si alegerile pe care le va face pe parcursul vietii, fie ca este constient sau nu de aceasta predeterminare. Un nativ berbec cu ascendent in leu va fi diferit de unul cu ascendent in fecioara dar si de un scorpion cu ascendent in leu. In astrologie, Nodul Nord indica destinul sau destinatia unui suflet, atingerea scopului sau pamantean intr-o intrupare. Caile care duc la aceasta finalitate, pot fi insa foarte diferite: mai usoare, directe, scurte sau mai grele, intortocheate, lungi si in aceasta consta libertatea de a alege. Dar in cele din urma „toate drumurile duc la Roma” care criptat invers inseamna AMOR, pentru ca in realitate toate destinatiile sfarsesc in iubire. Unii concep viata ca pe un joc, altii ca pe o afacere, spectacol, experienta, inchisoare samd. Astfel viziunea generala de viata, pe o scala de la negativ la pozitiv, constituie pentru:
– berbec, pur si simplu viata, de la agonie si lupta la extaz
– taur, forma si materialitate, de la saracie la supra-abundenta
– gemeni, spectacolul mintii, de la iluzie la magie
– rac, constructia casei si familiei spirituale, de la cocioaba la palat
– leu, vointa de a conduce regatul, de la slabiciune la omnipotenta
– fecioara, dedicatia pentru serviciu si hrana, de la inutilitate si sacrificiu la vindecare holistica
– balanta, parteneriat si colaborare, de la dezechilibru la armonie
– scorpion, misterul creatiei, de la ura la iubire
– sagetator, calatorie in constiinta, de la intoleranta si judecata la eliberare
– capricorn, rigorile educatiei, de la inchisoare la maiestrie
– varsator, integrarea in universalitate, de la ignoranta la omniscienta
– pesti, puterea credintei, de la cosmar la feerie
Una dintre legile care guverneaza aceasta lume este si liberul arbitru exprimat prin vointa, care ofera posibilitatea de a ne alege punctul de referinta pe scala disponibila de valori in fiecare dintre cele 12 case sau domenii ale unei vieti pamantene, patronate de cele 12 zodii. Soarele este garantul astral al acestei libertati de alegere. Nu matrixul sau destinul ne pune limitele ci numai noi insine. Diferenta intre un ignorant si un maestru al vietii este ca maestrul stie sa foloseasca energiile astrale in beneficiul lui, pe cand ignorantul se lasa purtat de ele. Aceasta cunoastere a fluxului vietii poate fi deopotriva constienta si intuitiva. Stiintele ezoterice, intre care astrologia, geometria sacra, magia s.a., inventariaza numeroase instrumente prin care legile si mecanismele oculte ale materialitatii pot fi intelese si controlate la vointa. Conducatorii din umbra ai omenirii stapanesc si utilizeaza aceste instrumente manipulatoare de milenii, in sens preponderent negativ. Dar scopul ideal al unei vieti implinite este ca acest acordaj subtil intre corpul uman si cel universal sa devina natural si spontan, astfel incat nici un artificiu intermediar sa nu mai fie necesar pentru atingerea armoniei desavarsite.
Ce este dumne-zeu? Batranul Zeus sau domnul zeu personifica energia arhetipala emanata din corpul astral al planetei Jupiter. Asadar este un program, exprima un model de personalitate, un rol sau o masca, o persona(litate) cu anumite trasaturi, atat pozitive cat si negative. Numele Zeus este format din miezul eu care in greaca insemna bun si cele 2 insemne ale fulgerului asezate in oglinda la inceput si la sfirsit, unde Z e simbol masculin iar S feminin. De aici, in astrologie Jupiter, corpul gazos care emana caldura, cel mai mare din sistemul solar, era considerat marele benefic, stapanul fulgerelor si tatal tuturor zeilor. Prin urmare Zeus-Jupiter condenseaza si emite energie electrica. In corp este reflectata in conexiunile neuronale din sistemul nervos care permit receptia si interpretarea informatiilor, micile fulgere personale, de unde si verbele sale caracteristice „a intelege” si „a percepe”. E ca atunci cand ti se aprinde un bec, „evrika, acum stiu”. Practic daca te inchini lui dumnezeu, divinizezi si alimentezi energia acestei planete si in loc sa o folosesti ca instrument de constientizare, sa-ti aprinzi propria lumina, o ridici la rangul de autoritate suprema si te lasi dominat subconstient de influxurile ei astrale. Cu alte cuvinte, iti abandonezi si delegi libertatea de a alege, liberul arbitru, punandu-te la dispozitia unei puteri exterioare.
Conexiuni neuronale
In mitologie, Zeus-Jupiter a fost ultimul dintre copiii lui Cronos-Saturn-Timpul si al mamei Rhea-Pamantul-Materia si cel care de altfel l-a detronat si izgonit. In astrologie, Jupiter si Saturn sunt considerate planete relationale, ne pun in legatura unii cu altii si cu realitatea in care functionam ca oameni.
Este foarte interesanta genealogia copiilor lui Cronos si ai Rheei. Primele 3 progenituri au fost Hestia, Demeter si Hera (anagrama Rhea), putind fi asociate unei triade feminine cu varful in jos, unde Hestia la stanga reprezenta focul caminului, varful in jos la Demeter hrana pamantului si eterica Hera sufletul creatiei la dreapta. Urmate de 3 progenituri masculine care formau un triunghi cu varful in sus: invizibilul Hades la stanga, tumultuosul Poseidon deasupra si atotputernicul Zeus la dreapta. Cei 6 zei principali marcau astfel 6 puncte intr-o hexagrama magica in care focul-spirit (Hestia-Zeus) si aerul-suflet (Hera-Hades) incadrau materia situata in centru, intre pamant si apa. Iar toata aceasta constructie era incercuita si inchisa in pantecul timpului; ochiul uman cu gaura neagra din centru, pestera intunecata a lui Hades inconjurata de apele lui Okeanos, care inghite lumina, o traduce in forme miscatoare pe oglinda retinei, interpretate in creier ca imagine coerenta a realitatii inconjuratoare.
Eye of providence in the center of the hexagram. As above, so below – is a maxim in sacred geometry or hermeticism. Hand drawn medieval esoteric style vector illustration.
Calea lactaea, calea uitarii
Legenda spune ca din laptele Herei imprastiat pe cer s-a format vartejul stralucitor al Caii Lactaea. Etimologic, termenul provine din grecescul „gala”, lapte, din care s-a format si cuvantul galaxia, galaxías kýklos sau “cercul laptelui”, devenit in latina “via lactaea”.
Din aceeasi radacina provenea si numele celebrei statui de fildes alb ca laptele sculptata de Pygmalion si insufletita de Afrodita-Venus, Gala-teea care ar putea fi tradus ca “zeita laptelui” (din teea sau deea, zeita). Galateea a devenit astfel femeie si s-a insotit cu creatorul ei.
Pe de alta parte, din grecescul „lḗthē” cu intelesul de uitare sau „cea ascunsa”, provine numele apei uitarii din tinutul intunecat al lui Hades si poate fi asociat cu latinescul lactaea, in italiana moderna latte, franceza „lait” (citit „le”) sau romana lapte. Sta si la originea florii care aduce uitare pentru cei care ii mananca fructul, lotus, emblematic pentru cultura indiana. Tot in mitologia greaca o intalnim pe Leto, fiica titanilor Coeus-cerul si Phoebe-cea stralucitoare, nimeni alta decat mama zeilor soarelui si lunii, Apollo si Artemis, in timp ce sora ei Asteria, “cea din stele”, titanida oracolelor si stelelor cazatoare a fost mama lui Hecate, zeita lunara a magiei. In romana letal este sinonim cu mortal si din nou face trimitere la uitare; uitarea pare sa fie un mecanism esential de camuflare prin care in aceasta lume sunt perpetuate programele distructive. Istoria se repeta pana cand in sfarsit nu va mai fi uitata.
Ce indraznesc sa spun este ca aceste etimologii ale “caii laptelui” sugereaza faptul ca laptele matern ar putea fi primul agent al uitarii in aceasta dimensiune terestra. Chiar daca pare hazardata si speculativa asocierea laptelui cu apa uitarii, etimologiile memoreaza intelesurile profunde, primare ale cuvintelor (etymos-adevarat, logos-cuvant). In lumea moderna, desi este complet nenatural sa fie consumate dupa intarcare, produsele din lapte constituie o componenta de baza a alimentatiei si provoaca dependenta la fel ca un drog. Beta endorfinele sintetizate de mama in procesul alaptarii au proprietati similare narcoticelor, in special morfinei si faciliteaza productia de prolactina, care este considerat un hormon al submisiei si predarii. La primate, masculul dominant are cel mai scazut nivel de prolactina.
Anotimpul schimbarii
,,Evul mediu întunecat înca domneste peste întreaga umanitate si profunzimea si persistenta acestei dominatii abia acum devine tot mai clara. Acesta temnita a evului mediu întunecat nu are bare de otel, lanturi sau lacate. În schimb, este încuiata prin dezorientare si construita din dezinformare… Suntem puternic întemnitati în acest ev mediu întunecat pur si simplu prin termenii cu care am fost conditionati sa gândim.” Buckminster Fuller (arhitect american avangardist, 12 iul 1895, rac)
In incheiere, tin sa mentionez tranzitele planetelor transpersonale, sinonime marilor zei ai antichitatii, din perioada dificila pe care o traversam cu totii, vrem nu vrem:
Pluton (Hades), zeul mortii si renasterii, in Capricorn 2008-2024, 16 ani de schimbari in structurile sociale
Neptun (Poseidon), zeul apelor, acasa in Pesti 2012-2026, la incheiere de ciclu zodiacal (la ora 24, cum ar veni), 14 ani de confruntari (puternic emotionale) in credinta; sfirsitul iluziilor religioase
Uranus, zeul cunoasterii universale si tatal primordial, la inceput de ciclu zodiacal (ora 0), in Berbec 2010-2019, 9 ani de schimbari in intelegerea vietii.
Aceasta configuratie astrologica ar putea semnifica perioada de tranzitie intre sfirsitul marii ere a pestilor si rasaritul varsatorului.
Cand Pluton va trece in Varsator va revolutiona cunoasterea in toate domeniile societatii.
Cand Neptun va trece in Berbec, sub influenta noilor credinte, va schimba modul personal de a fi.
Cand Uranus va trece in Taur va redefini relatia umanitatii cu formele si bunurile materiale, conceptia asupra proprietatii dar si asupra locului si rolului omului in univers.
Life begins where fear ends. Viata incepe unde fricile se sfarsesc. Osho
Pentru mine mitologia, care formeaza suportul astrologiei, ramane cea mai buna sursa de cunoastere si auto-cunoastere. Acolo se gasesc toate arhetipurile umane, tiparele comportamentale, fenomenologia materiei dar si modelele de evolutie spirituala memorate sub forma de povesti (mnemotehnica) si reflectate din astre sub forma de energii (frecvente) care ne impulsioneaza realitatea. Si desi multe informatii au fost alterate in decursul istoriei inca se mai pot discerne sau intui semnificatiile originale. In ea este descrisa capcana matriciala si, in acelasi timp, ne sunt revelate optiuni si cai de eliberare.
“The task is…not so much to see what no one has yet seen; but to think what nobody has yet thought, about that which everybody sees.” Erwin Schordinger
In mare masura, sarcina nu este sa vezi ceea ce nimeni nu a mai vazut; ci sa gandesti ceea ce nimeni nu a mai gandit despre ceea ce vede toata lumea.
Hera
Era cea mai tanara dintre progeniturile feminine ale titanilor Cronos si Rhea, urmasii lui Uranus si ai Geei. Geea, Rhea, Hera, unde numele de Hera aparea ca o anagrama a Rheei, ea insasi o re-materializare a Geei, erau ipostazele succesive ale aceleasi entitati primordiale a mamei universale care reprezenta sufletul creatiei, cea dintai manifestare aparuta din haos. In timp ce divizarile succesive ale lui Uranus, progenitura si sotul Geei, Cronos-timpul si mai tarziu Zeus-fulgerul reprezentau partenerii de creatie ai marii mame.
Hera, Luvru
Pentru numele Hera au fost propuse mai multe etimologii. Dupa Platon, ar fi provenit din erate „cea iubita” de Zeus care a luat-o de sotie, dupa Plutarch ar fi fost o anagrama din aēr; alte optiuni ar fi fost hōra, „sezon” sau heros, ca forma feminina pentru erou, cu intelesul de maestru/maestra (Walter Burkert, Greek Religion) iar din aceasta filiatie ar rezulta si Eros, zeul iubirii, prin urmare H-era ar fi si arhetipul feminin al iubirii. In folclorul romanesc avem pasarea maiastra care facea legatura intre taramuri si ar putea fi o reprezentare autohtona a zeitei. Brancusi a fost obsedat de maiastra si a imortalizat-o ca un arc intre cer si pamant, simbol al perfectiunii si aspiratiilor sufletului catre transcendenta (prezentata public in 1913, la Expozitia Internationala de Arta Moderna de la New York).
Brancusi, Pasarea maiastra
Ca stramoasa a tuturor marilor mame, Geea era uneori apelata pur si simplu Ge. Originea indepartata a numelui ar putea fi revelata in legenda orasului sau insulei misterioase AeaeA, unde Aeaetes, vulturul SOLAR, pastratorul lanii de aur a nemuririi, era rege. G adaugat in fata sirului de vocale simboliza „de ambele sexe” in timp ce forma „aeaea” ar fi putut reprezenta femininul de la „aeon”, energia vitala eterna, dinafara timpului. Ca entitate androgina Geea l-a emanat din ea pe Uranus, impreuna cu care a produs apoi primele 6 perechi, F/M, de forte cosmice generatoare din univers.
Ge insa a fost substituit in diverse variante de nume ale entitatilor mitologice feminine cu Rhe, De, Me sau He, ca in Rhea, De-meter, Me-deea sau He-ra, He-stia, He-be si aceasta substituire ar putea indica separarea de aspectul sau masculin.
Insa in oricare dintre aceste interpretari, o putem considera pe Hera ca personificare a sufletului divin primordial, esenta din care s-a nascut TOT.
Platon considera ca, in mitologia greaca, oamenii ar fi fost creati la origine cu 4 brate, 4 picioare si un cap cu 2 fete. Temandu-se de puterea lor, Zeus i-ar fi separat in 2 fiinte distincte, barbati si femei, condamnandu-i sa-si petreaca vietile in cautarea jumatatilor lor. Acesta e un lucru foarte important, aratand ca oamenilor le-a fost luata puterea prin DIVIZARE, prin separarea spiritului de suflet. Divide et impera. Astfel ca finalitatea experientei umane trimite la (re)unificare.
Io si Argus
Paunul cu coada sa multicolora ornata cu o multime de ochi era pasara sacra a Herei, creata de zeita in amintirea credinciosului Argus, cel cu 100 de ochi, omorat de Hermes pe cand o pazea pe muritoarea Io. Este una dintre cele mai semnificative legende cu referire la Hera. Trasura Herei era trasa de doi pauni iar rotile ei aveau 8 spite. Sa fie paunul misterioasa pasare albastra a fericirii?
Hera si paunii
Io insemna „luna” si era fiica primului rege din Argos, Inachus, considerat o zeitate a raului cu acelasi nume, nascut din titanii Okeanos si Thetys si al oceanidei si surorii sale Melia. Io era una dintre preotesele Herei. A fost cunoscuta si ca „virgina cu coarne”, prin asocierea cu luna noua dar si datorita faptului ca Zeus, indragostindu-se de ea, ar fi transformat-o intr-o vitea complet alba ca s-o ascunda de sotia sa. Hera insa i-a cerut-o in dar, a legat-o in templul sau Heraion din Argos si l-a pus pe uriasul Argus Panoptes s-o pazeasca. Panoptes insemna „atot-vazatorul”. Acest atribut mai era asociat deopotriva cu Helios si cu Zeus. Specialistul german in mitologia greaca, Walter Burkert (2 feb 1931, varsator) observa ca puterea si ordinea din orasul Argos erau intrupate de Argus, acest domn al turmei cu 100 de ochi, care dadea si numele tinutului.
Zeus insa l-a trimis pe Hermes sa o elibereze pe Io si acesta, deghizat in pastor, l-a adormit cu vraji pe Argus si l-a ucis cu o piatra, infaptuind prima varsare de sange din noua generatie de zei olimpieni. In semn de recunostinta pentru credinta si sacrificiul lui, Hera a luat ochii uriasului si a decorat cu ei penajul pasarii sale favorite. Iar Io a ratacit prin lume, fugind de razbunarea zeitei pana a ajuns in Egipt, unde Hera i-a permis lui Zeus sa-i restaureze forma umana, cu conditia sa nu o mai vada niciodata. Acolo el a incoronat-o ca zeita-regina. Din relatia lor s-au nascut un fiu si o fiica, Epaphus si Keroessa, stramosii mai multor generatii de regi si eroi, de la Perseus, Belus, Aegyptus, Danaus, Europa, Minos si Rhadamanthus (regii din taramul lui Hades), pana la Heracles. Egiptenii o venerau pe Isis si sub forma unei juninci albe, identificata cu Io.
Horele
3 ipostaze ale zeitei mame erau venerate ca personificari ale lunii, in calitate de agent al timpului: Hebe, Hera si Hecate, luna noua, luna plina si luna batrana sau virgina primaverii (tineretea eterna), mama verii si batrana distructiva care recolteaza roadele toamnei.
Intr-una dintre etimologii Hera era asociata cu sezoanele, denumite Horai, venerate in orasul Herei, Argos. Dupa Karl Kerenyi Horae insemna „momentul potrivit”. Erau cunoscute in 3 aspecte principale: Thallo (cea care aduce inflorirea, protectoarea tinerilor), Auxo (cea care face sa creasca) si Carpo (ofilirea sau recoltarea) sau Eunomia (zeita ordinii si conduitei), Dike (justitia) si Eirene (pacea). In alte variante, mai putin cunoscute, apareau in numar de 12, la fel ca orele zilei de la rasarit la apus si marcau momentele importante de activitate:
Auge, prima geana de lumina
Anatolia, rasaritul
Musica, prima ora de muzica si studiu,
Gymnasia, ora de educatie si exercitiu,
Nympha, ora de baie,
Mesembria, amiaza,
Sponde, bauturile de pranz,
Elete, rugaciunile, prima ora de dupa-amiaza,
Aktê, mancaruri si placeri, a doua ora a dupa-amiezii,
Hesperis, inceputul inserarii,
Dysis, apusul,
Arctus, cerul noptii
Horele erau insotitoarele lui Dionysus, Pan, Apollo si ale Herei, Afroditei si Persephonei.
Zeita familiei
Cand Zeus s-a indragostit de sora sa Hera si a vrut sa o ia de sotie, ea l-a refuzat initial. Atunci, folosindu-se de empatia zeitei pentru animale, a incercat sa-i castige bunavointa sub forma unui cuc suferind de frig in fata ferestrei ei. Fiindu-i mila de pasare, Hera l-a luat sa-l incalzeasca la san iar Zeus a profitat de apropiere, si-a reluat forma umana si a violat-o. Asa ca de rusine, zeita a acceptat casatoria cu el. Dar la fel de mult cum isi iubea sotia, Zeus iubea si aventurile si nu scapa nici o ocazie sa o insele deopotriva cu zeite, nimfe sau muritoare; deghizandu-se, rapindu-le sau pacalindu-le, a produs o multime de copii inafara casatoriei, fiind tatal a numerosi zei si eroi. Hera avea o natura geloasa si razbunatoare, urmarindu-l si pedepsindu-l pe sotul ei pentru numeroasele sale infidelitati. Enyo, zeita razboiului si Eris, zeita razbunarii au fost fiicele Herei cu Zeus.
Din frustrarea de a se simti mereu tradata, Hera a nascut ea insasi, singura, mai multe progenituri fara tata, care reprezentau de fapt aspecte diferite ale identitatii ei: He-be, zeita tineretii, Ares (Hera inversat unde H este inlocuit cu S) zeul focului razboinic si He-phaistos, zeul mestesugar al focului si Eileithyia, zeita nasterii.
Dintre acesti copii fara tata, Hephaestus a avut o istorie interesanta. Nasterea lui a fost o consecinta a geloziei Herei pe Athena, fiica din capul lui Zeus. Dar copilul rezultat era urat si diform, asa ca Hera, furioasa, l-a aruncat din Olimp, fiindu-i rusine sa-l recunoasca. In ciuda diformitatii sale, Hephaestus era deosebit de inteligent si priceput in mestesugurile focului. Si ca sa se razbune pe Hera, i-a faurit un minunat tron pe care odata ce s-a asezat nu mai putea sa-l paraseasca. Desi implorat de toti zeii sa-si elibereze mama, nu a putut fi induplecat pana cand Dionysus, imbatandu-l, l-a convins sa faca o intelegere, primind el, cel mai urat dintre zei pe cea mai frumoasa zeita de sotie, pe Afrodita. Zeii focului razboiului si mestesugurilor, Ares si Hephaestus, chiar daca par atat de diferiti intre ei – Ares, strategul genial si iubitul favorit al Afroditei, avea un fizic perfect, in timp ce fratele sau, sotul dispretuit al Afroditei, era etalonul urateniei – erau totusi 2 fete ale aceleiasi entitati energetice. In Odiseea, insusi Zeus se referea fara echivoc la Ares ca mincinosul cu 2 fete, cel mai urat dintre zei, nascut de Hera fara un tata cunoscut, aruncat sub zeii cerului stralucitor. In astrologie Ares-Marte il asimileaza pe Hephaestus iar cei doi impreuna, strategul luptator si mestesugarul inventiv, reprezinta capul sau lana de aur cu puterea inteligentei creatoare. Daca in mitologie pareau uneori antagonici fata de domnul Zeu-Jupiter, simbol al zburdalniciei inimii schimbatoare, vesnic indragostit de noi frumuseti, era pentru ca mama lor, Hera-Sufletul, pacalita si atrasa intr-o casnicie conflictuala, fusese in mod repetat tradata de sotul ei celest. Spiritul lui Zeus intruchipa chiar arhetipul sotului si iubitului duplicitar, viclean si mincinos, ascuns sub masca fermecatoare a virilitatii protective.
Originea caii laptelui
Se spune ca Hera ar fost pacalita, fie de Hermes fie de Athena, sa-l alapteze pe Heracles, fiul lui Zeus si al muritoarei Alcmene iar cand si-a dat seama cine era copilul l-a aruncat de la san si laptele sau a tasnit in ceruri formand un vartej stralucitor. Astfel calea laptelui simboliza sursa de unde stropii de suflete (praful de stele) coborau in lume.
Originea ingerilor
Prima progenitura a Herei cu Zeus a fost Angelos sau Angelia, o figura obscura a mitologiei grecesti. In greaca angelos insemna mesager divin. Dupa Theocritus, ea a fost crescuta de nimfe si, la un moment dat, a furat mirul mamei sale (uleiul parfumat) si l-a daruit Europei. Ca sa scape de mania zeitei, s-a ascuns printre oamenii care purtau un mort astfel ca Zeus i-a insarcinat pe cabeiri („cei mari”) s-o purifice de pacat. Cabeirii erau copiii lui Hephaestus si ai nimfei Cabeiro, fiica batranului marii Proteus, zeul cu multe infatisari; numele lor ar fi provenit etimologic din sumeriana, din kabar cupru sau hitita, „inafara legii”, indicand origini stravechi, pre-grecesti. Se credea ca ar fi fost fiinte amfibiene, crabi, cu clesti in loc de maini, cu ajutorul carora prelucrau metalele in foc. Acestia au scaldat-o in apa lacului mlastinos Acherusia, format de raul plangerii, Acheron din taramul mortilor; Angelos a ramas de atunci in lumea de dincolo, fiind identificata, ca ipostaza pre-olimpiana, cu Hecate, tripla zeita a lunii care lumina drumurile calatorilor in tinutul intunecat cu facliile ei si, la fel ca Hermes, asigura legatura dintre lumea de sus si cea de jos. I-a fost atribuit epitetul katachthonia, „din lumea de jos”, de unde provine si termenul de catatonie (kata, jos, tonos, tensiune).
Hera contra Are(h)s
Printre multiplele sale intrigi razbunatoare, Hera s-a aflat si la originea razboiului troian, in care a intervenit in mod constant; in ciuda interdictiei lui Zeus, l-a adormit pe sotul sau cu ajutorul lui Hypnos pentru ca zeii sa se poata amesteca fara frica in conflictele muritorilor. Episodul a fost numit in Iliada „Dios apate”, amagirea zeului, in care Hera l-a ademenit si sedus pe Zeus intr-un nor auriu pe muntele zeitei mamei, „Ida”. Insusi tatal zeilor a fost ascuns si crescut de Amalthea intr-o PESTERA (pantecele matern) de pe Muntele Ida. In Anatolia, marea mama arhaica Cybele, identificata cu Rhea, era denumita „Mater Idaea”. Grecescul Idaea sau Idaia (munte impadurit) a devenit in latina „idea”, ca arhetip al formei perfecte a gandului. Surprinzator, sintagma „muntele lui Venus” s-ar putea sa aiba aceeasi origine. Hera sustinea asadar armata acheilor, in timp ce fiul ei Ares era de partea troienilor; Hera contra Are(h)s. Si asta pentru ca marul de aur din propria ei gradina fusese daruit de Paris Afroditei, in schimbul Elenei, cea mai frumoasa dintre muritoare. Astfel cei doi iubiti au cauzat izbucnirea celui mai lung si distructiv razboi al antichitatii, timp de 9 ani. Paris insemna „roata” (destinului) iar Helena provenea din zeita lunii Selena (din nou substituirea lui S cu H) si insemna „torta” sau „flacara”. Flacara lunii care invarte roata destinului.
James Barry, Amagirea zeului, Hera si Zeus
Zeii sunt stramosii si profesorii nostri, in bine sau in rau. Hera a fost cel mai mare dusman al lui Heracles si prin aceasta si cel mai puternic invatator al lui. I-a indus o criza de nebunie in care si-a ucis familia, dupa care l-a urmarit timp de 12 ani de penitenta in care s-a confruntat cu munci imposibile pana si-a castigat statutul de (H)eros sau maestru etern printre astrii si „gloria sufletului” nemuritor. Zeii manipulau omul prin emotii canalizate de luna, mesagera sufletului si prin ganduri canalizate de Mercur, mesagerul spiritului. Zeus personifica spiritul iar sora si sotia sa Hera sufletul. Spiritul ar fi trebuit sa fie perechea fidela si protectorul sufletului si in loc de asta l-a violat, mintit si inselat, cauzandu-i rusine, gelozie si razbunare. Heracles personifica omul nascut din focul spiritului si pamant, hranit cu laptele stelar al sufletului si supus la incercarile sortii pentru a invata sa se ridice deasupra conditiei de muritor si sa acceseze starea superioara de zeu.
“No self is of itself alone. It has a long chain of intellectual ancestors. The “I” is chained to ancestry by many factors …This is not mere allegory, but an eternal memory.”
Nici un sine nu este de unul singur. Are un lung sir de stramosi intelectuali. „Eu”-l este inlantuit de ancestral prin multe fire… Aceasta nu este o simpla alegorie ci o vesnica amintire.
Erwin Schrodinger (fizician si filozof austriac, laureat al Premiului Nobel, autor al cartii „Ce este viata? Spirit si materie”, 12 aug 1887, leu)
„Faptul ca nu crezi sau nu cunosti semnificatia unui ritual nu inseamna ca acesta nu-si produce efectele.” — Mircea Eliade
Fiindca e sezonul sarbatorilor, desi eu nu le mai tin de multa vreme, sa povestim despre ele. Toate pasajele temporale de peste an sunt insotite de rituri de consacrare, prilej cu care legamintele cu zeii sunt periodic consfintite.
Misterele crestine
E interesant cum au fost inversate si pervertite semnificatiile momentelor astrologice importante in crestinism. Pe 21 decembrie este solstitiul de iarna, noaptea cea mai lunga. Timp de 3 zile, din punct de vedere astrologic, soarele pare ca stagneaza, MOARE. Apoi, pe 25 decembrie incepe incet sa avanseze din nou pe cercul zodiacal, INVIIE. Suntem la inceputul zodiei Capricornului, guvernata de Saturn, stapanul timpului si al mortii, asociat deseori cu Satan. In plus, in acest an, Saturn e chiar la el acasa si prin urmare foarte puternic!
Cel batran de zile, zeul antic cu secera, care l-a castrat pe tatal sau Uranus, cel care ne monitorizeaza asa-numitele datorii existentiale si invarte roata karmica a incarnarilor, se ascunde astazi sub masca lui Mos Craciun si a nasterii lui Christos. In engleza chiar se speculeaza ca Santa este o anagrama a lui Satan. Bradul, simbolul vietii vesnice, este TAIAT, SACRIFICAT de craciun si impodobit, la origine cu mere (torul energetic), nuci (simbolul creierului) si lumanari (lumina sufletului). Darurile echivaleaza cu pomenile mortilor. Intelegeti ce sinistre inversiuni se practica in ritualurile religioase? Asa numita sarbatoare a nasterii este marcata de simboluri ale mortii, celebrate cu bucurie. Este momentul in care pasim intr-un nou ciclu, reinnoind de buna voie contractele cu dominatorii nevazuti. O imensa energie colectiva se degaja la sarbatorile de iarna si este savurata de entitatile la care ne inchinam. Cata vreme zeii vor fi adorati sub orice forma sau nume, isi vor pastra puterea asupra noastra.
Simbolistica renasterii soarelui a fost mutata in crestinism primavara, in zodia Berbecului sau a Taurului; astfel ca tocmai atunci cand ziua incepe sa creasca se comemoreaza patimile si moartea pe cruce! Pastele este singura sarbatoare fara data calendaristica fixa, stabilita astrologic dupa echinoctiu, DUMINICA, de ziua soarelui, la cel mult 2 zile distanta de luna plina, aflata in scadere, adica in perioada dintre 21 martie si 8 mai. Saptamana pastilor cuprinde 8 zile, semnul infinitului si simbolizeaza repetabilitatea nesfarsita a ciclului suferintei incheiat prin crucificare si moarte! In timp ce asa-zisa inviere este de fapt ridicarea la cer dupa 40 de zile, la fel ca in ritualurile mortilor. Culmineaza cu reintoarcerea in imparatia tatalui!
Vara
In semnul Gemenilor, la 24.05, numerologic 11, se celebreaza nasterea sf. Ioan botezatorul care a inlocuit sarbatoarea antica a Sanzienelor, prin care se reitereaza dominatia masculina, consacrata prin botezul apei, adica a uitarii si inchiderii pinealei, urmata de ADORMIREA maicii domnului, a principiului feminin, din Leu, zodia puterii si a vointei, de la 15.08. Cele 2 personaje simbolice, Ana (gratia divina) si Ioan (omul-dumnezeu), ale caror sarbatori se desfasoara succesiv, reprezinta intruparile arhetipale ale barbatului si femeii. In sens simbolic, barbatul-dumnezeu s-a nascut, femeia-gratia a murit.
Toamna in Fecioara
29.08, numerologic 1, Taierea capului sf. Ioan botezatorul simbolizeaza disocierea creierului (gandirii) de inima (emotii) si recoltarea sufletelor, urmata din nou de o sarbatoare feminina, pe 8.09, numerologic 8, nasterea maicii domnului sub semnul deopotriva al infinitului si al mortalitatii, continuata cu inaltarea sfintei cruci, prin care este acceptat scenariul suferintei, din 14.09. Dupa ce barbatul si-a pierdut capul (la propriu), femeia s-a nascut pentru suferinta.
In Scorpion, zodia mortii
Incepe cu 1.11, ziua comemorarii mortilor si continua cu intrarea maicii domnului in biserica, din 21.11, care simbolizeaza supunerea definitiva a principiului feminin prin folosirea dorintei de sacrificare si iertare, slabiciune care a dus femeia pe drumul pieirii. Ana lui Manole a fost definitiv zidita in peretii manastirii. Si uitati ce se intampla in zilele noastre: femeile devin tot mai masculinizate, isi reneaga esenta!
Iar aceste alegeri paguboase comune, ale noastre, barbati si femei, sunt reiterate an de an, cu convingere si fast, prin libera vointa a poporului inconstient de actele pe care le savarseste. Continuam sa construim catedrale si biserici, sa ne rugam unui dumnezeu crud, violent, razbunator si SURD, sa sarbatorim o istorie mincinoasa si sfinti inventati pentru a ne adormi, ne imbatam cu o falsa si iluzorie iubire. Si uitam ca simpla porunca „sa nu ai alti dumnezei inafara de MINE” ar trebui interpretata exact asa cum suna: EU sunt singurul meu dumnezeu! Denumirea de zeu provine din greaca, unde „eu” insemna BUN iar Z-EU-S, stapanul fulgerelor, avea numele incadrat de 2 semne in oglinda (ZS) care simbolizau serpii de foc (ascutit masculin, rotunjit feminin). Energia magneto-electrica ce ne insufleteste este BUNUL nostru personal. Poate credeti ca exagerez dar realitatea este asa cum o vedem pentru ca perpetuam acelasi ciclu fara sa ne intrebam vreodata despre semnificatiile ascunse ale ritualurilor pe care le indeplinim. Si unde ne-au adus? De ce cand o alegere este evident malefica este totusi continuata cu atata perseverenta? Imaginati-va doar cata putere se cedeaza zeilor cand lumea-i celebreaza la nivel global. Ce incerc sa spun este ca orice sarbatoare ar trebui sa fie intima si personala.
Suntem in anotimpul visarii. Cand in noptile lungi si intunecoase se subtiaza valul dintre lumi si subconstientul iese mai usor la suprafata. Neptun in casa lui din Pesti, pana in 2026, ne indeamna sa ne schimbam credintele. Putem folosi acest interval pentru a constientiza cine suntem si incotro ne indreptam.
