Tot ce vine de trei ori este perfect sau complet
Povestea printesei cu pielea alba ca zapada ca sa reflecte lumina, gura rosie ca sangele ca sa exprime iubirea, parul si ochii negre ca abanosul ca sa absoarba focul solar, am auzit-o cu totii in copilarie dar poate nu ne-am gandit la semnificatiile ei ascunse.
Regula celor 3: intr-o iarna, o frumoasa imparateasa cosea in fata unei ferestre cu pervazul negru de abanos, privind fulgii mari de zapada care se cerneau din cer; intepandu-se la un deget, 3 picaturi rosii de sange au cazut in zapada alba si inspirata de constrastul celor 3 culori, rosu, alb, negru imparateasa si-a imaginat o fetita in care sa le ingemaneze. Dar nasterea Albei ca zapada i-a cauzat moartea si locul ei a fost ocupat de mastera, imparateasa cea frumoasa dar ingamfata si rea. Sunt 3 tipologii feminine in aceasta poveste care intruchipau frumusetea: imparateasa-mama cea buna animata de dorinta, fiica ei, fecioara inocenta inselata de ispita si imparateasa-mama cea rea orbita de invidie si orgoliu. Precum si 3 personaje masculine: tatal indiferent, vanatorul milos si printul salvator. Vizitele mamei vitrege la casuta piticilor, in incercarea de a omora printesa, au fost de asemenea in numar de 3. Iar printesa a cazut intr-un somn de moarte din care s-a trezit tot de 3 ori.
„E uimitor cat de raspandita e iluzia ca frumusetea e buna.” Serialul Grimm, bazat pe povestile fratilor Grimm
Oglinda fermecata
Ochiul de taina al imparatesei rele era o oglinda fermecata in care isi confirma periodic frumusetea. Cand Alba ca zapada a implinit 7 ani se facuse o mandrete de fata; frumusetea imparatesei incepea sa paleasca si atunci oglinda, care nu putea sa minta, i-a confirmat temerea ca nu mai era cea mai frumoasa femeie din tara cum fusese odata. Roasa de invidie si ura, imparateasa l-a trimis pe vanator sa o omoare pe printesa si sa-i aduca ficatul si plamanii ei drept dovada. Coplesit de mila pentru frumusetea si tineretea copilei, vanatorul a abandonat-o in padure si i-a dus imparatesei organele unui pui de mistret. De ce dorea imparateasa sa manance ficatul si plamanii fecioarei? Sa fi fost o pura cruzime sau un act magic, simbolic? Plamanii inhaleaza aerul, vehiculul sufletului, ficatul produce sangele, vehiculul spiritului (informatia generatoare). La nasterea Albei ca zapada, mama buna a murit si locul ei a fost ocupat de mama vitrega, simbol al decaderii frumusetii originare a sufletului reflectat in oglinda lumii fizice si consumat de dorinte. In tot acest timp, tatal-imparat, simbol al spiritului care trebuia sa-si protejeze copilul, a ramas tacut si absent.
Minunata poveste initiatica pentru copii mari si mici, cu conotatii ezoterice, Alba ca zapada si cei 7 pitici reveleaza misterele calatoriei sufletului in lume, personificat de tanara fecioara. In povestea fratilor Grimm piticii nu sunt numiti, ei apar ca un grup omogen cu o singura vointa; sunt cei care sapau in maruntaiele pamantului pentru a scoate la lumina aurul si celelalte metale pretioase si o protejau pe printesa-fecioara; in schimb ea invata sa serveasca (zodia fecioarei), adica sa se ocupe de intretinerea si curatenia casei si de pregatirea hranei. Sute de ani mai tarziu Disney, in bine-cunoscutul sau film de desene animate, i-a diferentiat prin caracter: Inteleptul, Bucurosul, Rusinosul, Somnorosul, Hap-Ciu, Morocanosul si Mutulica. Cand Alba ca zapada a ajuns obosita, infometata, infrigurata si inspaimantata la casuta lor din padure, de peste 7 munti, a luat cate putina mancare si bautura din castronul si cupa fiecarui pitic si a incercat toate patuturile pana l-a gasit pe cel potrivit. Ce simbolizau asadar cei 7 pitici CARUNTI intalniti de Alba ca zapada peste 7 munti pe cand implinise 7 ani si a fost alungata de acasa? Se spune ca 7 este cifra divinitatii. Cei 7 erau gardienii si invatatorii fecioarei. Ei extrageau si purificau esentele celor 4 elemente primordiale din profunzimile subconstientului (adancul pamantului): aurul, simbolul soarelui si hrana spiritului – arhetipul focului, argintul viu, simbolul lunii si hrana emotiilor volatile – arhetipul aerului, cuprul, simbolul lui Venus si hrana invelisului (pielii) care da forma corpurilor fizice – arhetipul pamantului si fierul, simbolul lui Marte, sursa si hrana sangelui purtator de ADN, informatia vietii – arhetipul apei. Asociati cu cele 7 raze ale curcubeului si 7 sunete muzicale emise din stelele carului mic care se rotesc in jurul stelei fixe a Nordului (NN din astrologie), ei erau reflexii ale celor 7 chakre, virtejurile energetice sau stelele din trupul uman, unde crestetul capului, inteleptul aflat in rezonanta cu Polaris, fixa busola care ghida destinul intruparii. Piticii au reusit sa o salveze pe Alba ca zapada de 2 ori de consecintele naivitatii si inconstientei ei dar a 3-a oara s-au dovedit neputinciosi.
„Fiecare ne suntem propriul demon si facem din aceasta lume iadul nostru.” Grimm
Cele 3 incercari ale sufletului
Dupa ce a aflat ca Alba ca zapada traia ascunsa peste 7 munti in casuta piticilor, imparateasa s-a deghizat intr-o negustoreasa care avea de vanzare cingatori de toate culorile. A reusit sa-i vanda printesei o frumoasa cingatoare baltata si a incins-o cu ea atat de strans incat fecioara si-a pierdut rasuflarea si a cazut ca moarta. Dar piticii au reusit sa taie cingatoarea si sa o elibereze pe Alba ca zapada. Acesta fusese testul emotiilor necontrolate, care sufocau plexul solar.
A doua oara imparateasa s-a infatisat ca o batrana garbovita de ani care a ademenit-o pe printesa, desi avertizata de-acum, cu un pieptene otravit cu care i-a pieptanat parul. Dar si de aceasta data piticii au reusit sa o salveze. Incercarea simboliza amagirea mintii cu ganduri otravitoare.
A treia oara, imparateasa s-a prezentat ca o taranca si a luat cu ea un mar frumos jumatate alb, jumatate rosu. Dar jumatatea cea rosie pe care i-a oferit-o printesei era otravita si i s-a oprit in gat, impiedicand-o sa mai respire. De aceasta data piticii nu au mai putut face nimic sa o trezeasca din somnul profund ca de moarte, caci nu au mai inteles cauza ascunsa a otravirii. Marul simboliza torul energetic nevazut al carui cotor formeaza trupul uman. Daca sediul sufletului s-ar afla intr-adevar in tiroida, glanda sub forma de fluture din gat, ca o reflexie centralizata a energiei vitale, atunci otrava marului a blocat-o si inveninat-o de moarte. Pentru ca era atat de frumoasa chiar si adormita, piticii au asezat-o pe Alba ca zapada intr-un sicriu de clestar pe care i-au inscris numele cu slove de aur si au depus-o pe varful celui mai inalt munte unde o pazeau pe rand. Vietatile padurii veneau in fiecare zi sa o admire.
„Locurile adevarate nu sunt pe nici o harta.” Grimm
Printul salvator
Otravurile cu care imparateasa a inveninat-o pe Alba ca zapada erau ura, furia si invidia asadar antidotul trebuia sa-l constituie iubirea. Dupa multa vreme, la casa piticilor din padure a ajuns un tanar fiu de crai si le-a cerut gazduire pentru o noapte. Dar cand sa porneasca din nou la drum, a vazut sicriul din varful muntelui si s-a indragostit pe loc de frumoasa adormita. Atat de impresionati au fost piticii de dragostea lui inflacarata incat au acceptat sa i-o dea pe printesa. Iar cand unul dintre slujitorii care duceau sicriul s-a impiedicat de o buturuga, marul otravit i-a sarit din gat si printesa s-a trezit uimita la viata, de parca abia se culcase. Ce simboliza printul cel frumos in aceasta poveste? Intalnirea sufletului nemuritor cu spiritul iubitor si protector, de care tatal printesei o lipsise in copilaria ei. Iar piticii reprezentau spiritele celor 7 munti, cu toate imperfectiunile lor, pe care printesa i-a urcat pentru a ajunge pe cel mai inalt pisc (mutulica), unde a zacut adormita pana a fost trezita (cu un hap-ciu!) de printul calator, cunoscand astfel iubirea cu care a indeplinit in final uniunea sortita.
Desigur ca stiti incheierea povestii, in care, la nunta indragostitilor, imparateasa cea rea, uratita si coplesita de frica, nemaicutezand sa se priveasca in oglinda, a disparut pentru totdeauna ascunzandu-se in padurea salbatica unde nimeni nu a mai vazut-o vreodata.
„Iar Albă-ca-Zăpada trăi în bucurie şi fericire împreună cu tânărul împărat şi, dacă n-or fi murit, cu siguranţă că mai trăiesc şi-n zilele noastre…”
Sfarsit?
„Lumea este plina de lucruri evidente pe care, din intamplare, nimeni nu le observa niciodata.” Grimm
De unde provine puterea semnificatiei lui 3? Din faptul ca intre cele 2 extreme ale dualitatii, inceputul si sfarsitul sau nasterea si moartea unui om-uni-vers, se situeaza intotdeauna misterul central al evolutiei. Iar intr-un sir infinit de evolutii, inceputul si sfisitul marcheaza doar punctele de trecere dintr-un ciclu in altul.
Iubitii mitologici
In spatiul astral pamantul este incadrat de planetele Marte si Venus, in mitologie/astrologie zeul razboiul si zeita iubirii sau arhetipul printului luptator care salveaza printesa frumusetii:
– Ares-Marte, numele inversat din Hera, personificare a sufletului, unde H e inlocuit cu S, fiul Herei fara tata, zeul razboiului definit de verbul a fi; in sensul de erou, Ares, ca si mama sa Hera, era inrudit simbolic cu Eros-iubirea
– Afrodita-Venus, fiica lui Uranus fara mama, nascuta din spuma alba a marii (n.b. in Grecia nu e zapada) in care au cazut testiculele lui Uranus (simbol al spiritului rebel) dupa ce a fost castrat de Cronos (praf de stele), zeita iubirii, frumusetii si perfectiunii formelor materiale, definita de verbul a avea.
Din uniunea lor s-a nascut Harmonia dar si gemenii demonici Phobos si Deimos (frica si teroarea).
In mitologiile stravechi copiii zeilor se razboiau cu parintii, generatiile noi le invingeau si le inlaturau pe cele precedente, vezi Cronos contra Uranus, Zeus contra Cronos, dar in mitologia crestina Lucifer, cel mai frumos si iubit fiu al lui dumnezeu, si fratii sai rasculati impotriva tiranicului lor tata, au fost invinsi si inchisi in iad, o versiune ulterioara a tartarului, ca urmare a pacatului trufiei.
„What is hell? I maintain that it is the suffering of being unable to love.”
Ce este iadul? Eu sustin ca este suferinta fiintei incapabile de iubire.
Feodor Dostoevsky (11 noi. 1821, scorpion)