Month: February 2019

Tot ce vine de trei ori este perfect sau complet

Povestea printesei cu pielea alba ca zapada ca sa reflecte lumina, gura rosie ca sangele ca sa exprime iubirea, parul si ochii negre ca abanosul ca sa absoarba focul solar, am auzit-o cu totii in copilarie dar poate nu ne-am gandit la semnificatiile ei ascunse.

Regula celor 3: intr-o iarna, o frumoasa imparateasa cosea in fata unei ferestre cu pervazul negru de abanos, privind fulgii mari de zapada care se cerneau din cer; intepandu-se la un deget, 3 picaturi rosii de sange au cazut in zapada alba si inspirata de constrastul celor 3 culori, rosu, alb, negru imparateasa si-a imaginat o fetita in care sa le ingemaneze. Dar nasterea Albei ca zapada i-a cauzat moartea si locul ei a fost ocupat de mastera, imparateasa cea frumoasa dar ingamfata si rea. Sunt 3 tipologii feminine in aceasta poveste care intruchipau frumusetea: imparateasa-mama cea buna animata de dorinta, fiica ei, fecioara inocenta inselata de ispita si imparateasa-mama cea rea orbita de invidie si orgoliu. Precum si 3 personaje masculine: tatal indiferent, vanatorul milos si printul salvator. Vizitele mamei vitrege la casuta piticilor, in incercarea de a omora printesa, au fost de asemenea in numar de 3. Iar printesa a cazut intr-un somn de moarte din care s-a trezit tot de 3 ori.

„E uimitor cat de raspandita e iluzia ca frumusetea e buna.” Serialul Grimm, bazat pe povestile fratilor Grimm

Oglinda fermecata
Ochiul de taina al imparatesei rele era o oglinda fermecata in care isi confirma periodic frumusetea. Cand Alba ca zapada a implinit 7 ani se facuse o mandrete de fata; frumusetea imparatesei incepea sa paleasca si atunci oglinda, care nu putea sa minta, i-a confirmat temerea ca nu mai era cea mai frumoasa femeie din tara cum fusese odata. Roasa de invidie si ura, imparateasa l-a trimis pe vanator sa o omoare pe printesa si sa-i aduca ficatul si plamanii ei drept dovada. Coplesit de mila pentru frumusetea si tineretea copilei, vanatorul a abandonat-o in padure si i-a dus imparatesei organele unui pui de mistret. De ce dorea imparateasa sa manance ficatul si plamanii fecioarei? Sa fi fost o pura cruzime sau un act magic, simbolic? Plamanii inhaleaza aerul, vehiculul sufletului, ficatul produce sangele, vehiculul spiritului (informatia generatoare). La nasterea Albei ca zapada, mama buna a murit si locul ei a fost ocupat de mama vitrega, simbol al decaderii frumusetii originare a sufletului reflectat in oglinda lumii fizice si consumat de dorinte. In tot acest timp, tatal-imparat, simbol al spiritului care trebuia sa-si protejeze copilul, a ramas tacut si absent.

Minunata poveste initiatica pentru copii mari si mici, cu conotatii ezoterice, Alba ca zapada si cei 7 pitici reveleaza misterele calatoriei sufletului in lume, personificat de tanara fecioara. In povestea fratilor Grimm piticii nu sunt numiti, ei apar ca un grup omogen cu o singura vointa; sunt cei care sapau in maruntaiele pamantului pentru a scoate la lumina aurul si celelalte metale pretioase si o protejau pe printesa-fecioara; in schimb ea invata sa serveasca (zodia fecioarei), adica sa se ocupe de intretinerea si curatenia casei si de pregatirea hranei. Sute de ani mai tarziu Disney, in bine-cunoscutul sau film de desene animate, i-a diferentiat prin caracter: Inteleptul, Bucurosul, Rusinosul, Somnorosul, Hap-Ciu, Morocanosul si Mutulica. Cand Alba ca zapada a ajuns obosita, infometata, infrigurata si inspaimantata la casuta lor din padure, de peste 7 munti, a luat cate putina mancare si bautura din castronul si cupa fiecarui pitic si a incercat toate patuturile pana l-a gasit pe cel potrivit. Ce simbolizau asadar cei 7 pitici CARUNTI intalniti de Alba ca zapada peste 7 munti pe cand implinise 7 ani si a fost alungata de acasa? Se spune ca 7 este cifra divinitatii. Cei 7 erau gardienii si invatatorii fecioarei. Ei extrageau si purificau esentele celor 4 elemente primordiale din profunzimile subconstientului (adancul pamantului): aurul, simbolul soarelui si hrana spiritului – arhetipul focului, argintul viu, simbolul lunii si hrana emotiilor volatile – arhetipul aerului, cuprul, simbolul lui Venus si hrana invelisului (pielii) care da forma corpurilor fizice – arhetipul pamantului si fierul, simbolul lui Marte, sursa si hrana sangelui purtator de ADN, informatia vietii – arhetipul apei. Asociati cu cele 7 raze ale curcubeului si 7 sunete muzicale emise din stelele carului mic care se rotesc in jurul stelei fixe a Nordului (NN din astrologie), ei erau reflexii ale celor 7 chakre, virtejurile energetice sau stelele din trupul uman, unde crestetul capului, inteleptul aflat in rezonanta cu Polaris, fixa busola care ghida destinul intruparii. Piticii au reusit sa o salveze pe Alba ca zapada de 2 ori de consecintele naivitatii si inconstientei ei dar a 3-a oara s-au dovedit neputinciosi.

„Fiecare ne suntem propriul demon si facem din aceasta lume iadul nostru.” Grimm

Cele 3 incercari ale sufletului
Dupa ce a aflat ca Alba ca zapada traia ascunsa peste 7 munti in casuta piticilor, imparateasa s-a deghizat intr-o negustoreasa care avea de vanzare cingatori de toate culorile. A reusit sa-i vanda printesei o frumoasa cingatoare baltata si a incins-o cu ea atat de strans incat fecioara si-a pierdut rasuflarea si a cazut ca moarta. Dar piticii au reusit sa taie cingatoarea si sa o elibereze pe Alba ca zapada. Acesta fusese testul emotiilor necontrolate, care sufocau plexul solar.

A doua oara imparateasa s-a infatisat ca o batrana garbovita de ani care a ademenit-o pe printesa, desi avertizata de-acum, cu un pieptene otravit cu care i-a pieptanat parul. Dar si de aceasta data piticii au reusit sa o salveze. Incercarea simboliza amagirea mintii cu ganduri otravitoare.

A treia oara, imparateasa s-a prezentat ca o taranca si a luat cu ea un mar frumos jumatate alb, jumatate rosu. Dar jumatatea cea rosie pe care i-a oferit-o printesei era otravita si i s-a oprit in gat, impiedicand-o sa mai respire. De aceasta data piticii nu au mai putut face nimic sa o trezeasca din somnul profund ca de moarte, caci nu au mai inteles cauza ascunsa a otravirii. Marul simboliza torul energetic nevazut al carui cotor formeaza trupul uman. Daca sediul sufletului s-ar afla intr-adevar in tiroida, glanda sub forma de fluture din gat, ca o reflexie centralizata a energiei vitale, atunci otrava marului a blocat-o si inveninat-o de moarte. Pentru ca era atat de frumoasa chiar si adormita, piticii au asezat-o pe Alba ca zapada intr-un sicriu de clestar pe care i-au inscris numele cu slove de aur si au depus-o pe varful celui mai inalt munte unde o pazeau pe rand. Vietatile padurii veneau in fiecare zi sa o admire.

„Locurile adevarate nu sunt pe nici o harta.” Grimm

Printul salvator
Otravurile cu care imparateasa a inveninat-o pe Alba ca zapada erau ura, furia si invidia asadar antidotul trebuia sa-l constituie iubirea. Dupa multa vreme, la casa piticilor din padure a ajuns un tanar fiu de crai si le-a cerut gazduire pentru o noapte. Dar cand sa porneasca din nou la drum, a vazut sicriul din varful muntelui si s-a indragostit pe loc de frumoasa adormita. Atat de impresionati au fost piticii de dragostea lui inflacarata incat au acceptat sa i-o dea pe printesa. Iar cand unul dintre slujitorii care duceau sicriul s-a impiedicat de o buturuga, marul otravit i-a sarit din gat si printesa s-a trezit uimita la viata, de parca abia se culcase. Ce simboliza printul cel frumos in aceasta poveste? Intalnirea sufletului nemuritor cu spiritul iubitor si protector, de care tatal printesei o lipsise in copilaria ei. Iar piticii reprezentau spiritele celor 7 munti, cu toate imperfectiunile lor, pe care printesa i-a urcat pentru a ajunge pe cel mai inalt pisc (mutulica), unde a zacut adormita pana a fost trezita (cu un hap-ciu!) de printul calator, cunoscand astfel iubirea cu care a indeplinit in final uniunea sortita.

Desigur ca stiti incheierea povestii, in care, la nunta indragostitilor, imparateasa cea rea, uratita si coplesita de frica, nemaicutezand sa se priveasca in oglinda, a disparut pentru totdeauna ascunzandu-se in padurea salbatica unde nimeni nu a mai vazut-o vreodata.

„Iar Albă-ca-Zăpada trăi în bucurie şi fericire împreună cu tânărul împărat şi, dacă n-or fi murit, cu siguranţă că mai trăiesc şi-n zilele noastre…”

Sfarsit?
„Lumea este plina de lucruri evidente pe care, din intamplare, nimeni nu le observa niciodata.” Grimm

De unde provine puterea semnificatiei lui 3? Din faptul ca intre cele 2 extreme ale dualitatii, inceputul si sfarsitul sau nasterea si moartea unui om-uni-vers, se situeaza intotdeauna misterul central al evolutiei. Iar intr-un sir infinit de evolutii, inceputul si sfisitul marcheaza doar punctele de trecere dintr-un ciclu in altul.

Iubitii mitologici
In spatiul astral pamantul este incadrat de planetele Marte si Venus, in mitologie/astrologie zeul razboiul si zeita iubirii sau arhetipul printului luptator care salveaza printesa frumusetii:
– Ares-Marte, numele inversat din Hera, personificare a sufletului, unde H e inlocuit cu S, fiul Herei fara tata, zeul razboiului definit de verbul a fi; in sensul de erou, Ares, ca si mama sa Hera, era inrudit simbolic cu Eros-iubirea
– Afrodita-Venus, fiica lui Uranus fara mama, nascuta din spuma alba a marii (n.b. in Grecia nu e zapada) in care au cazut testiculele lui Uranus (simbol al spiritului rebel) dupa ce a fost castrat de Cronos (praf de stele), zeita iubirii, frumusetii si perfectiunii formelor materiale, definita de verbul a avea.
Din uniunea lor s-a nascut Harmonia dar si gemenii demonici Phobos si Deimos (frica si teroarea).

In mitologiile stravechi copiii zeilor se razboiau cu parintii, generatiile noi le invingeau si le inlaturau pe cele precedente, vezi Cronos contra Uranus, Zeus contra Cronos, dar in mitologia crestina Lucifer, cel mai frumos si iubit fiu al lui dumnezeu, si fratii sai rasculati impotriva tiranicului lor tata, au fost invinsi si inchisi in iad, o versiune ulterioara a tartarului, ca urmare a pacatului trufiei.

„What is hell? I maintain that it is the suffering of being unable to love.”
Ce este iadul? Eu sustin ca este suferinta fiintei incapabile de iubire.
Feodor Dostoevsky (11 noi. 1821, scorpion)

,,Adevarul este mai straniu decat fictiunea.” Mark Twain (30 noi 1835, sagetator)

Omphalos
Acest enigmatic concept provenea de la greci si, etimologic, insemna buric, centru sau umflatura. A fost considerat Axis mundi, centrul lumii sau buricul pamantului si reprezentat la inceput de o piatra sacra in forma de phallus asezata la Delphi pe locul unde Apollo l-ar fi ucis si inmormantat pe Python, dragonul care pazea inima pamantului. In antichitate Delphi era considerat centrul lumii, in care initial s-a aflat oracolul zeitei Geea. Sarpele Python reprezenta spiritul pamantului care, la ordinele Herei, a urmarit-o pe titanida Leto (uitarea) incercand sa preintampine nasterea gemenilor Apollo si Artemis, noii zei ai soarelui si lunii. Dar Leto a reusit in cele din urma sa se ascunda (de aici apelativul de „cea ascunsa”) si sa dea nastere copiilor sai si ai lui Zeus. Din razbunare, Apollo l-a ucis pe Python si pe mormantul lui si-a ridicat propriul oracol. In sens ambivalent, omphalos reprezenta piatra de mormant a miticului sarpe dar si cea de temelie a noului templu. Iar preoteasa care oficia la Delphi purta numele generic de Pythia, provenit din púthein, a putrezi, referindu-se la mirosul degajat de trupul mort al lui Python, aflat in descompunere. Profetiile inspirate in timpul posesiunii preotesei de catre spiritul zeului erau celebre in toata Grecia si majoritatea eroilor au trecut pe la Pythia pentru a li se deslusi viitorul. Se spunea ca preoteasa intra intr-o stare frenetica provocata de aburii de etilena (hormon vegetal) care ieseau din craparurile stancii si, cu o voce guturala (din gat), vorbea in versuri (hexametri dactilici) care au fost consemnati de poeti in literatura greaca. Pe de alta parte, se parea ca Pythia obisnuia sa mestece frunze de laur (dafin), care se credea ca produceau stari modificate de constiinta. Dafinul este un arbust unisexuat, ca si canepa (plantele femela sunt separate de cele mascul), ale carui frunze sunt mereu verzi; legenda povestea ca Daphne, nimfa izvoarelor, s-ar fi transformat in acest copac ca sa scape de urmarirea Apollo, atins de sageata lui Eros si indragostit de ea. Copacul sacru a devenit in timp si un simbol al victoriei, eroii fiind impodobiti cu cununi de laur, pentru ca, in cele din urma, Daphne nu a putut fi atinsa de zeu.

Ce semnificatie avea insa vocea guturala a preotesei? Desi cel mai frecvent pineala a fost asociata sufletului (confundat aici cu spiritul), tiroida, marea glanda din gat in forma de fluture, controlorul mecanismelor energetice ale corpului si sediul “logosului” ar putea fi un candidat mai potrivit. Alice Bailey, in cartea sa “The Soul And Its Mechanism”, cita urmatoarea remarca a dr. Berman: “fara tiroida nu ar putea exista gandirea complexa, nici procesul de invatare sau formare de obiceiuri, nici energia receptiva necesara vietii, nici coordonarea fizica a functiilor corpului, nici reproducerea speciei”. Deasupra tiroidei sunt situate si corzile vocale, lira cu 3 corzi a lui Hermes, vocea sufletului daruita lui Apollo pentru a-si putea fermeca si conduce turmele. Miscarea coloanei de aer prin gat produce un schimb permanent cu esenta divina denumita de indieni “prana”. Caci pana la urma sufletul era sinonim cu suflarea, de aici provenea si expresia de “a-si da ultima suflare” si credinta primitiva ca prin inhalarea ei se putea prelua sufletul celui care murea. Posedarea preotesei de catre “rasuflarea” zeului soarelui, care o facea sa vorbeasca din gat, primea astfel un sens metafizic. In culturile populare, vocea din gat necesita o tehnica straveche extrem de dificil de invatat si realizat; horile maramuresene cu noduri (lovituri de glota) si iodlerele elvetiene erau printre cele mai cunoscute astfel de creatii, in prezent pe cale de disparitie. In hipnozele regresive, sufletele erau adeseori vizualizate ca niste fluturasi stralucitori.

Transele Pythiei erau denumite “enthusiasmos”, atribuite de asemenea si bacantelor lui Dionysus. Asocierea cu zeul vinului si vitei de vie avea insa si alte semnificatii oculte. Numele lui Dionysus provenea etimologic din dio-zeu si nusa, denumire arhaica pentru copac, asadar zeul-copacului. Cultul lui a fost asociat cu smochinul care am vazut ca simboliza sexualitatea sau copacul cunoasterii binelui si raului, astfel incat Dionysus mai era cunoscut si ca „cel din copac”, similar deci ispititorului sarpe, care de altfel facea parte din iconografia acestui zeu. In alaiul lui, alaturi de bacante defilau si satyri, spirite masculine reprezentate cu enorme penisuri in erectie. Dionysus era fiul lui Zeus si al fecioarei pamantului, Semele, purtat in coapsa lui, la fel cum, mult mai tarziu, Isus a fost considerat fiul lui Dumnezeu, nascut dintr-o fecioara pamanteana.

Omphalos putea fi astfel separat in alte 2 intelesuri distincte, prin care se obtinea sunetul primordial om si phallos sau ridicatura, umflatura, devenit in latina phallus. Omphalos era o reflectare atat a uterului cand era gol cat si a phallus-ului cand era plin. Cupa cu vin rosu, potirul graalului cu sangele regal, obeliscul si cupola bisericii ca si casa a domnului sunt toate interpretari ale acestui simbol stravechi de putere.

La Delphi, omphalos reprezenta si piatra pe care Rhea a imbracat-o in scutece si i-a dat-o lui Cronos s-o inghita in locul lui Zeus. Si i-a cazut atat de greu la stomac, incat a trebuit sa verse in creatie toti copiii-zei mancati mai inainte si sa se retraga invins in negurile timpului. Caci pana la urma Zeus a fost cel care a schimbat pleiada de zei ai umanitatii, din el s-a nascut pana si Dumnezeul mostenit si adorat in religia crestina.

In traditia greaca, alaturi de Dionysus si Apollo, se afla inca un fiu al lui Zeus, vicleanul Hermes, mesagerul zeilor si gardianul portilor, si el considerat zeu falic, reprezentat de coloane (herms) iar fiii lui Pan si Priapus constituiau simboluri ale virilitatii si fertilitatii masculine.

Dar intr-un sens profund mistic, omphalos simboliza insusi „homo erectus”, omul ridicat si posedat de spiritul pamantului ca centru al universului. In taoism corpurile fizice erau considerate de natura masculina, Yang.

Maya
Daca omphalos din mitologia greaca aparea ca un simbol al tatalui-spirit, conceptul de Maya din filozofia hindusa a primit de-a lungul timpului multiple interpretari dar toate asociate principiului feminin. Astazi, in mod restrictiv, este cel mai des definita ca iluzie sau „val” care acoperea adevarata realitate. Dar in traditia indiana straveche conceptul avea semnificatii mult mai profunde, mai complexe. Numele provenea din radacina mā, insemnand „masura” dar si mama, dupa specialistul olandez in sanscrita Jan Gonda. Iar in limba avestana, a scripturilor zoroastriene, desemna ”puterea magiei”. Mai multi specialisti in sanscrita i-au asociat diferite descrieri:
– pentru Monier Williams, in limbajul stravechi pre-vedic, simboliza „o intelepciune si putere extraordinare”, posesorul ei era capabil sa creeze orice dorea; in romana avem cuvantul maiestrie care desemneaza aceasta putere si povestea populara a pasarii maiastre care facea legatura intre taramuri
– P. D. Shastri considera ca in Vede semnificatia originala era de “aparenta, nu simpla iluzie”, asadar se referea la formele materiale; maya insemna orice are forma materiala, fara a dezvalui insa si principiile ascunse in ele si cunoasterea din spatele procesului de creatie
– pentru William Mahony conceptul isi avea originea in procesul gandirii si implica “puterea minunata si misterioasa de a transforma o idee intr-o realitate fizica”
– Zimmer o considera “o mama in toate cele trei lumi”, o creatie, magia ei fiind activitatea manifestata in spiritul vointei
– Hendrick Vroom explica diferenta fundamentala dintre iluzia mentala si maya, in sensul ca lumea EXISTA ca realitate, nu este o iluzie mentala ci pur si simplu nu este ce pare a fi iar experientele traite de oameni erau inselatoare in ce priveste adevarata lor natura

In filozofia indiana Maya era asociata deci subconstientului care nu-si revela principiile creatoare ci le pastra ascunse, pre-existand si co-existand cu Brahman, constiinta-suflet suprem. Asadar, intr-un sens foarte general, maya se referea pur si simplu la puterea creatoare aflata in stare de ignoranta. Din aceasta cauza scolile mistice indiene subliniau necesitatea intelegerii Mayei ca pe o cale de a ajunge la sine, exprimata metaforic in aceasta zicala paradoxala: “I am right now in my village, but I need a road to reach my village” – sunt chiar acum in satul meu dar am nevoie de un drum pentru a ajunge la el. Maya constituia acest drum.

Maya ar putea semnifica si legendarul firmament, bolta cereasca sau domul (valul) care in mitologiile antice separa si inchidea dimensiunea pamanteana, readus in actualitate de „noile” vechi teorii ale pamantului plat. Citez un verset din a 4-a veda a cunoasterii, Atharvaveda:
She rose. The Asuras saw her. They called her. Their cry was, “Come, O Māyā, come thou hither” !
Her cow was Virochana Prahradi. Her milking vessel was a pan of iron.
Dvimurdha Artvya milked this Māyā.
The Asuras depend for life on Māyā for their sustenance.
One who knows this, becomes a fit supporter.

Ea s-a ridicat. Asuras (fiinte divine atat bune cat si rele, spiritele naturii) au vazut-o.
Strigatul lor a fost:
“Vino, o Maya, vino aici.”
Vaca ei era Virochana Prahradi. Vasul ei de lapte era un castron de fier.
Dvimurdha Artvya a muls laptele Mayei.
Viata Asuras-ilor depindea de sustinerea Mayei.
Cel care stie aceasta devine un suporter pregatit.

In vechile texte Puranas, se spunea ca Maya era una dintre cele 9 shaktis (consoarte, forte sau energii) ale lui Vishnu, entitatea primordiala a adevarului absolut, cel care mentinea si proteja creatia. Si anume, era somnul care invaluia lumea (insusi trupul lui Vishnu), atunci cand el se TREZEA sa distruga raul. Cu alte cuvinte, cand lumea dormea, Vishnu se trezea. Intr-unul dintre mituri, inteleptul Markandeya i-a cerut lui Vishnu sa experimenteze Maya iar zeul i-a aparut ca un copil care plutea pe o frunza de smochin pe apele oceanului cosmic si l-a inghitit pe intelept. In pantecul copilului, inteleptul a vazut diverse lumi, intregi universuri si zei, pana si propriul sau schit se afla acolo. Apoi copilul l-a respirat afara pe intelept care a incercat atunci sa il imbratiseze; dar totul a disparut brusc si inteleptul si-a dat seama ca nu a fost plecat nicaieri, ca a ramas tot timpul in chilia lui, savurand pe Maya lui Vishnu. Daca ar fi sa interpretez acest vis al inteleptului, copilul ar fi insusi omul arhetipal care plutea in pantecul mamei divine iar in interiorul lui erau cuprinse intregi universuri si zei. Smochinul era copacul mitic al cunoasterii si simboliza sexualitatea prin care copilul era expulzat in lume, frunzele lui fiind folosite de Adam si Eva pentru a-si ascunde sexul, dupa ce “pacatuisera” in gradina raiului. Iar inteleptul care parea sa fi fost inghitit si apoi aruncat inafara de respiratia copilului a realizat ca de fapt nu a fost nici o clipa plecat nicaieri si ca toata aceasta aventura nu reflecta decat capacitatea imaginativa a Mayei, marea mama sau oceanul cosmic pe valurile caruia copilul divin se legana. In mitologia romana, Maya, apelata chiar “magna mater”, a dat si numele lunii mai.

Puterea magica a creatiei a fost intotdeauna considerata un monopol al spiritului solar central, asociat in mitologia indiana cu arhetipul primordial al lui Vishnu, a carui sotie Maya era. Numele lui provenea etimologic din radacina “viś” care insemna patrunzator, apropiindu-l astfel din punct de vedere simbolic de titanul Iapetus din mitologia greaca, tatal lui Prometeu si Atlas. Era descris in soteriologia hindusa (studiul religiilor salvarii) ca sustinatorul cerului si al pamantului si cel care patrundea tot ce exista, aparand de rau, haos si fortele distructive. In inconografie, era infatisat cu pielea albastra si 4 brate in care tinea un lotus, floarea uitarii (stanga jos), un buzdugan (dreapta jos), o scoica (stanga sus) si un disc (dreapta sus). Avea sarpele Shesha (care invelea lumea) incolacit ca o ghirlanda, pe dupa gat si de-a lungul trupul si era insotit de sotia lui Lakshmi; el era “cel care viseaza universul in realitate”. Se credea ca Vishnu s-ar fi reincarnat de mai multe ori, cele mai cunoscute avatare ale lui fiind Rama, Krishna si Buddha.

Pe de alta parte, in hinduism, fratele mai mic al lui Vishnu, Shiva reprezenta distrugatorul asociat cu sexualitatea, simbolizat de un lingam sau phallus (omphalos). Iar fratele cel mare, Brahman era Sufletul si Creatorul suprem primordial.

“When one’s senses are clear, one will truly see things as they really are, INFINITE …”
Cand simturile sunt clare, cineva va vedea cu adevarat lucrurile asa cum sunt, INFINITE…
William Blake (mistic, poet si pictor, 28 noi 1757, sagetator)

“There is no Religion higher than Truth.”
Nu exista o religie mai inalta decat Adevarul.
H. P. BLAVATSKY (filozof si ocultist de origine rusa, 12 aug. 1831, leu)

Ce sunt zeii?
Zeii, intre care si Geea, pamantul, sunt fiinte vii, cu spirit si personalitati proprii, intrupate in corpurile astrale pe care le vedem pe cer. La fel cum vietile noastre sunt influentate de emanatiile entitatilor din sistemul solar, vietile lor sunt influentate de razele energetice emanate din constelatiile galaxiei. Lumina alba se descompune in cele 7 culori ale curcubeului si aceste 7 raze de lumina colorata au fiecare proprietati specifice. Se spune ca ele izvorasc din cele 7 stele ale carului (sau ursului) mare. Dar fiindca cerul se invarte in jurul stelei Polaris din carul mic, care formeaza un fel de centru galactic din care ursa mare este ea insasi oglindita, tind sa cred mai degraba ca ar fi vorba despre aceasta constelatie. La romani, de anul nou, inca se mai practica stravechiul obicei al jocului ursilor, unul dintre cele mai spectaculoase jocuri initiatice cu masti, acompaniat de instrumente de percutie si strigaturi rimate.

Cele 7 raze

1 rosu: Raza vointei si a puterii
Aceasta este energia inceputului si sfirsitului, sursa tuturor celorlalte energii. Este insasi esenta puterii care da scop, directie, unitate. In sens pozitiv reprezinta energia creatiei in sens negativ pe cea a distrugerii. Calitatile sale sunt intensitate, dinamism, rapiditate, dominatie. Poate determina detasare, izolare sau cristalizare.

2 orange: Raza iubirii si intelepciunii
Este raza constiintei, uniunii dualitatii spiritului cu materia. Poarta lumina iubirii, magnetism in relatii, cursivitate si coerenta. Inzestreaza cu intelepciune, sensibilitate, intuitie, claritate si atentie la detalii. Aceasta energie sintetizatoare care integreaza intregul sistem solar, are puteri evolutive si vindecatoare. In sens negativ, poate genera antiteza iubirii, prin sentimente de frica si atasament.

3 galben: Raza inteligentei abstracte si adaptabilitatii
Este energia manifestarii, creativitatii si adaptarii. Prin intermediul ei sunt formulate planuri, activate tipare si selectate materiale. Este o raza clara, inerenta mintii universale in cautarea adevarului care are ca obiectiv manifestarea fomelor in materie si substanta. Este forta care evoca forma.

4 verde: Raza armoniei prin conflict
Este energia care sta simbolic in centrul celor 7 marcand in relatia magnetica a contrariilor punctul de armonie, puntea de legatura in mijlocul conflictelor, suferintelor si luptelor. Stimuleaza arta si frumusetea si e caracterizata de culoare si sunet. Discriminarea, graba si cautarea perfectiunii isi au originea in aceasta energie. Forta ei relationala este puternica, evoca viata, iubirea si intelegerea.

5 albastru: Raza cunoasterii concrete si a stiintei
Aceasta energie determina cautarea, analiza si dezvoltarea ideilor care conduc la luminarea mintii si intelepciune. Diferentiaza si investigheaza pentru a descoperi ce duce la separare, scindare sau cristalizare. Lucreaza prin intermediul mintii si duce in ultima instanta la intelegerea si revelarea adevarului.

6 indigo: Raza devotiunii si idealismului abstract
Genereaza aderenta, intensitate si persistenta. Este o energie aprinsa, plina de forta si uneori chiar de furie, in extrema poate duce la fanatism si violenta militara. Abstractizarea si aspiratia o caracterizeaza si orienteaza fiinta spre o natura idealista si loiala, determinata sa descopere nivelurile cauzale ale existentei. Confera puterea de a recunoaste ce e drept si indreptatit, tendinta si capacitatea de a vedea lumina constiintei.

7 violet: Raza organizarii si ritualului
Este cea mai tangibila expresie a planurilor exterioare, stabilind calitatea relatiei dintre spirit si materie. In ritmul ei se construieste, integreaza, circula si manifesta. Produce incontinuu noi si noi forme. Puterea relationala a acestei energii motiveaza legea si ordinea, regula si ritualul, organizarea si constiinta de grup. Confera o intelegere practica si externalizarea energiei vitale, prin care se incorporeaza atat centrul cat si periferia.

Matrice sau destin
Pamantul este situat in sistemul solar iar acesta in galaxia caii lactaea populata de o multime de entitati de forma unor constelatii, fiecare continand diferite arhetipuri, modele energetic-informationale. Mai apropiate si mai cunoscute sunt cele 12 constelatii zodiacale prin care trece soarele pe parcursul unui an, de la berbec la pesti; ele primesc la randul lor influxuri de la constelatiile cu care se intersecteaza si tot asa vibratiile reverbereaza in univers din aproape in aproape. Zodiacul functioneaza ca un ceas astral in care soarele joaca rolul aratatorului iar luna al minutarului si unde fiecare interval orar corespunde unui loc si timp arhetipal, denumit in astrologie casa. Cand soarele a terminat de parcurs intregul cadran s-a incheiat o zi si o noapte astrologica.

De la berbec la fecioara se intinde ziua horoscopului, constientul: sa fii, sa ai, sa gandesti, sa simti, sa vrei, sa servesti este natural si spontan. De la balanta la pesti se intinde noaptea neagra a sufletului, subconstientul pentru a fi luminat: sa echilibrezi, sa doresti (presupune sincronizarea inimii si a creierului pe aceeasi lungime de unda; dorintele, instrumentul principal al creatiei, vietii si mortii, sunt deseori ascunse), sa intelegi, sa folosesti, sa cunosti si sa crezi in revelarea subconstientului este adevarata provocare a vietii.

In functie de momentul in care sufletul rasare in lume, programul lui de viata va fi imprimat de anumite energii specifice. Iar aceste marcaje date de pozitia soarelui in zodia natala si ascendent ii vor influenta viziunea, parcursul si alegerile pe care le va face pe parcursul vietii, fie ca este constient sau nu de aceasta predeterminare. Un nativ berbec cu ascendent in leu va fi diferit de unul cu ascendent in fecioara dar si de un scorpion cu ascendent in leu. In astrologie, Nodul Nord indica destinul sau destinatia unui suflet, atingerea scopului sau pamantean intr-o intrupare. Caile care duc la aceasta finalitate, pot fi insa foarte diferite: mai usoare, directe, scurte sau mai grele, intortocheate, lungi si in aceasta consta libertatea de a alege. Dar in cele din urma „toate drumurile duc la Roma” care criptat invers inseamna AMOR, pentru ca in realitate toate destinatiile sfarsesc in iubire. Unii concep viata ca pe un joc, altii ca pe o afacere, spectacol, experienta, inchisoare samd. Astfel viziunea generala de viata, pe o scala de la negativ la pozitiv, constituie pentru:
– berbec, pur si simplu viata, de la agonie si lupta la extaz
– taur, forma si materialitate, de la saracie la supra-abundenta
– gemeni, spectacolul mintii, de la iluzie la magie
– rac, constructia casei si familiei spirituale, de la cocioaba la palat
– leu, vointa de a conduce regatul, de la slabiciune la omnipotenta
– fecioara, dedicatia pentru serviciu si hrana, de la inutilitate si sacrificiu la vindecare holistica
– balanta, parteneriat si colaborare, de la dezechilibru la armonie
– scorpion, misterul creatiei, de la ura la iubire
– sagetator, calatorie in constiinta, de la intoleranta si judecata la eliberare
– capricorn, rigorile educatiei, de la inchisoare la maiestrie
– varsator, integrarea in universalitate, de la ignoranta la omniscienta
– pesti, puterea credintei, de la cosmar la feerie

Una dintre legile care guverneaza aceasta lume este si liberul arbitru exprimat prin vointa, care ofera posibilitatea de a ne alege punctul de referinta pe scala disponibila de valori in fiecare dintre cele 12 case sau domenii ale unei vieti pamantene, patronate de cele 12 zodii. Soarele este garantul astral al acestei libertati de alegere. Nu matrixul sau destinul ne pune limitele ci numai noi insine. Diferenta intre un ignorant si un maestru al vietii este ca maestrul stie sa foloseasca energiile astrale in beneficiul lui, pe cand ignorantul se lasa purtat de ele. Aceasta cunoastere a fluxului vietii poate fi deopotriva constienta si intuitiva. Stiintele ezoterice, intre care astrologia, geometria sacra, magia s.a., inventariaza numeroase instrumente prin care legile si mecanismele oculte ale materialitatii pot fi intelese si controlate la vointa. Conducatorii din umbra ai omenirii stapanesc si utilizeaza aceste instrumente manipulatoare de milenii, in sens preponderent negativ. Dar scopul ideal al unei vieti implinite este ca acest acordaj subtil intre corpul uman si cel universal sa devina natural si spontan, astfel incat nici un artificiu intermediar sa nu mai fie necesar pentru atingerea armoniei desavarsite.

Ce este dumne-zeu? Batranul Zeus sau domnul zeu personifica energia arhetipala emanata din corpul astral al planetei Jupiter. Asadar este un program, exprima un model de personalitate, un rol sau o masca, o persona(litate) cu anumite trasaturi, atat pozitive cat si negative. Numele Zeus este format din miezul eu care in greaca insemna bun si cele 2 insemne ale fulgerului asezate in oglinda la inceput si la sfirsit, unde Z e simbol masculin iar S feminin. De aici, in astrologie Jupiter, corpul gazos care emana caldura, cel mai mare din sistemul solar, era considerat marele benefic, stapanul fulgerelor si tatal tuturor zeilor. Prin urmare Zeus-Jupiter condenseaza si emite energie electrica. In corp este reflectata in conexiunile neuronale din sistemul nervos care permit receptia si interpretarea informatiilor, micile fulgere personale, de unde si verbele sale caracteristice „a intelege” si „a percepe”. E ca atunci cand ti se aprinde un bec, „evrika, acum stiu”. Practic daca te inchini lui dumnezeu, divinizezi si alimentezi energia acestei planete si in loc sa o folosesti ca instrument de constientizare, sa-ti aprinzi propria lumina, o ridici la rangul de autoritate suprema si te lasi dominat subconstient de influxurile ei astrale. Cu alte cuvinte, iti abandonezi si delegi libertatea de a alege, liberul arbitru, punandu-te la dispozitia unei puteri exterioare.

In mitologie, Zeus-Jupiter a fost ultimul dintre copiii lui Cronos-Saturn-Timpul si al mamei Rhea-Pamantul-Materia si cel care de altfel l-a detronat si izgonit. In astrologie, Jupiter si Saturn sunt considerate planete relationale, ne pun in legatura unii cu altii si cu realitatea in care functionam ca oameni.

Este foarte interesanta genealogia copiilor lui Cronos si ai Rheei. Primele 3 progenituri au fost Hestia, Demeter si Hera (anagrama Rhea), putind fi asociate unei triade feminine cu varful in jos, unde Hestia la stanga reprezenta focul caminului, varful in jos la Demeter hrana pamantului si eterica Hera sufletul creatiei la dreapta. Urmate de 3 progenituri masculine care formau un triunghi cu varful in sus: invizibilul Hades la stanga, tumultuosul Poseidon deasupra si atotputernicul Zeus la dreapta. Cei 6 zei principali marcau astfel 6 puncte intr-o hexagrama magica in care focul-spirit (Hestia-Zeus) si aerul-suflet (Hera-Hades) incadrau materia situata in centru, intre pamant si apa. Iar toata aceasta constructie era incercuita si inchisa in pantecul timpului; ochiul uman cu gaura neagra din centru, pestera intunecata a lui Hades inconjurata de apele lui Okeanos, care inghite lumina, o traduce in forme miscatoare pe oglinda retinei, interpretate in creier ca imagine coerenta a realitatii inconjuratoare.

Calea lactaea, calea uitarii
Legenda spune ca din laptele Herei imprastiat pe cer s-a format vartejul stralucitor al Caii Lactaea. Etimologic, termenul provine din grecescul „gala”, lapte, din care s-a format si cuvantul galaxia, galaxías kýklos sau “cercul laptelui”, devenit in latina “via lactaea”.

Din aceeasi radacina provenea si numele celebrei statui de fildes alb ca laptele sculptata de Pygmalion si insufletita de Afrodita-Venus, Gala-teea care ar putea fi tradus ca “zeita laptelui” (din teea sau deea, zeita). Galateea a devenit astfel femeie si s-a insotit cu creatorul ei.

Pe de alta parte, din grecescul „lḗthē” cu intelesul de uitare sau „cea ascunsa”, provine numele apei uitarii din tinutul intunecat al lui Hades si poate fi asociat cu latinescul lactaea, in italiana moderna latte, franceza „lait” (citit „le”) sau romana lapte. Sta si la originea florii care aduce uitare pentru cei care ii mananca fructul, lotus, emblematic pentru cultura indiana. Tot in mitologia greaca o intalnim pe Leto, fiica titanilor Coeus-cerul si Phoebe-cea stralucitoare, nimeni alta decat mama zeilor soarelui si lunii, Apollo si Artemis, in timp ce sora ei Asteria, “cea din stele”, titanida oracolelor si stelelor cazatoare a fost mama lui Hecate, zeita lunara a magiei. In romana letal este sinonim cu mortal si din nou face trimitere la uitare; uitarea pare sa fie un mecanism esential de camuflare prin care in aceasta lume sunt perpetuate programele distructive. Istoria se repeta pana cand in sfarsit nu va mai fi uitata.

Ce indraznesc sa spun este ca aceste etimologii ale “caii laptelui” sugereaza faptul ca laptele matern ar putea fi primul agent al uitarii in aceasta dimensiune terestra. Chiar daca pare hazardata si speculativa asocierea laptelui cu apa uitarii, etimologiile memoreaza intelesurile profunde, primare ale cuvintelor (etymos-adevarat, logos-cuvant). In lumea moderna, desi este complet nenatural sa fie consumate dupa intarcare, produsele din lapte constituie o componenta de baza a alimentatiei si provoaca dependenta la fel ca un drog. Beta endorfinele sintetizate de mama in procesul alaptarii au proprietati similare narcoticelor, in special morfinei si faciliteaza productia de prolactina, care este considerat un hormon al submisiei si predarii. La primate, masculul dominant are cel mai scazut nivel de prolactina.

Anotimpul schimbarii
,,Evul mediu întunecat înca domneste peste întreaga umanitate si profunzimea si persistenta acestei dominatii abia acum devine tot mai clara. Acesta temnita a evului mediu întunecat nu are bare de otel, lanturi sau lacate. În schimb, este încuiata prin dezorientare si construita din dezinformare… Suntem puternic întemnitati în acest ev mediu întunecat pur si simplu prin termenii cu care am fost conditionati sa gândim.” Buckminster Fuller (arhitect american avangardist, 12 iul 1895, rac)

In incheiere, tin sa mentionez tranzitele planetelor transpersonale, sinonime marilor zei ai antichitatii, din perioada dificila pe care o traversam cu totii, vrem nu vrem:
Pluton (Hades), zeul mortii si renasterii, in Capricorn 2008-2024, 16 ani de schimbari in structurile sociale
Neptun (Poseidon), zeul apelor, acasa in Pesti 2012-2026, la incheiere de ciclu zodiacal (la ora 24, cum ar veni), 14 ani de confruntari (puternic emotionale) in credinta; sfirsitul iluziilor religioase
Uranus, zeul cunoasterii universale si tatal primordial, la inceput de ciclu zodiacal (ora 0), in Berbec 2010-2019, 9 ani de schimbari in intelegerea vietii.

Aceasta configuratie astrologica ar putea semnifica perioada de tranzitie intre sfirsitul marii ere a pestilor si rasaritul varsatorului.

Cand Pluton va trece in Varsator va revolutiona cunoasterea in toate domeniile societatii.
Cand Neptun va trece in Berbec, sub influenta noilor credinte, va schimba modul personal de a fi.
Cand Uranus va trece in Taur va redefini relatia umanitatii cu formele si bunurile materiale, conceptia asupra proprietatii dar si asupra locului si rolului omului in univers.

Si acesta e abia inceputul.