Water finds its greatest power by seeking its lowest point.
Apa isi descopera cea mai mare putere cautandu-si punctul cel mai de jos. (proverb Zen)
Cunoaste adevarul si adevarul te va elibera si de asemenea cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul univers cu tainele sale. Dar care este adevarul? Cine simte emotiile, iubirea sau suferinta? Sufletul, spiritul, corpul material? Lumina (focul) e energie pura, aerul e mediul pe care-l strabate. Publicistul italian Alberto Casiraghy spunea ca “apa e o emotie care curge”. Sa fie posibila simtirea emotiilor numai in aceasta realitate materiala in care apa in stare lichida le permite curgerea? Apele primordiale inghetate in haul cosmic s-au topit sub lumina arzatoare la trecerea Sofiei si au inregistrat pentru prima data in materie durerea caderii din iubire.
Ce e iubirea? In traditia gnostica, Eonul Sofia (Ayn Sof in kaballa semnifica „cel fara sfirsit”, in egipteana Ayn semnifica ochi) a cazut din inalt din cauza iubirii sale irezistibile pentru creatorul lumii pe care a dorit sa-l cunoasca unindu-se cu el. Prezentul este inteles de oamenii care observa si invata din trecut. Inima nu e un ceas. Dragostea nu e ceva premeditat sau ceva ce poate fi controlat. E ca arta… o forta care vine in vietile noastre fara reguli, asteptari sau limitari. Trebuie sa fie mereu libera. Dar in povestea mitica a Sofiei iubirea interzisa pentru parintele sau i-a cauzat intemnitarea in materie. Poate ca iubirea in sens universal nu are prea mult de-a face cu ce intelegem noi prin acest concept. Poate ca este pur si simplu o forta colosala de atractie care la nivel macrocosmic provoaca ciocnirea elementelor intr-o explozie din care poate cadea un univers, ca un copil din pantecul mamei. Un orgasm astral.
Sofia este marea tema a gnosticismului, care sta la originea misterului creatiei lumii. Este un aspect feminin al lui dumnezeu, intelepciunea, analog sufletului omenesc si face parte din ultima generatie de eoni. In mitologia greaca Aion este zeul timpului nelimitat care inconjoara universul si zodiacul, eternitatea care, spre deosebire de Cronos, nu are trecut, prezent sau viitor. Eonii sunt emanatiile gemene (masculine si feminine) ale Monadei (absolutul), perechi numite syzygies („cei care se joaca impreuna”, la sumerieni igigi, supraveghetorii). Prima pereche a fost formata din Bythos (profunzimea) si Sige (tacerea) sau Ennoia (intentia, gandul) iar din ei prin separare au aparut Nous (mintea) si Aletheia (adevarul), care i-au creat pe Logos (cuvantul, universul) si Zoe (viata), iar din acestia au aparut Anthropos (barbatul) si Ekklesia (biserica, femeia), a caror ultime emanatii au fost Theletus (dorinta, perfectiunea) si Sofia (intelepciunea). In descendenta directa Sofia se trage deci din Ennoia (intentia), Aletheia (adevarul), Zoe (viata) si Ecclesia (biserica), toate fiind asociate liniei feminine de divizare a sufletului (anima, lumina, culorile), cealalta fiind linia masculina de divizare a spiritului (animus, sunetul, armonicele). In textele de la Nag Hammadi, sufletul este personificat de o femeie care a cazut din perfectiune in prostitutie.
In mitologia gnostica, vrand sa procreeze Sofia si-a inghitit perechea, pe Theletus si apoi cuprinsa de dorinta de a-si cunoaste originea a urcat pana in prima dimensiune pentru a se uni cu tatal sau, Bythos. Eonii infricosati de indrazneala ei, au decis sa o separe de sursa luminii originare si sa o arunce in haos, oceanul cosmic inghetat. Prinsa in agonia mintii prin puterea lui Nous, Horos / Stauros (copacul, stalpul) i-a intins o capcana si apoi a pacalit-o asumandu-si rolul de salvator, pretinzand ca altfel ar fi fost absorbita inapoi in sursa. A luat lumina Sofiei si din ea a creat un soare in abis cu care a atras-o in dimensiunile intunecate iar acolo a intemnitat-o in materie. In gnosticism taramurile eonilor sunt locuite de entitati numite arhonti (conducatori) asa ca Horos ar putea fi arhontele care locuieste in eonul Nous (mintea). Atributele puterii lui sunt pe de o parte de sustinere in ipostaza de Stauros, de cealalta parte de separare (Horos). Este simbolizat mai tarziu si divinizat sub forma crucii. De fapt temerea eonilor ar fi fost ca Sofia sa nu absoarba intreaga profunzime a lui Bythos, la fel cum l-a absorbit pe Theletus, devenind cea mai puternica dintre toti.
Coborata in haos, Sofia s-a retras in sine insasi, si-a separat corpul material intr-o parte deasupra, bolta cereasca, si una dedesubt, pamantul si l-a creat pe Demiurg, o entitate aroganta si auto-suficienta, cu cap de leu si trup de sarpe, care s-a auto-proclamat zeul acelui univers. Arhontii Demiurgului ar fi fost Yaldabaoth (creatorul), Saklas (nebunul) si Samael (seducatorul si distrugratorul). Demiurgul s-a facut cunoscut oamenilor ca “singurul dumnezeu caci nu exista alti dumnezei inafara de mine”. Pamantul a fost numit Geea de greci, Geb de egipteni, Ge, Gi sau Ki de sumerieni, simbolizat cu un simplu G la masoni, care il reprezinta inchis intre un compas si un echer (un triunghi cu ochiul solar in varful sau inscris intr-un cerc).
Si a fost despartit de cerul instelat intins ca un arc deasupra lui, numit Uranus de greci, Anu de sumerieni, Nut de egipteni.
Conform mitologiei gnostice, in acest UNI-VERS material alcatuit din fiinta Sofiei 8 eoni ar mai fi fost inchisi in corpurile materiale ale sistemului solar (planetele), condusi de Horos (Enlil, zeul furtunii si fulgerelor la sumerieni, Zeus la greci, Jupiter la romani), arhontele lui Nous (mintea) care si-a asumat rolul principal de temnicer, judecator si… salvator al Sofiei. Consiliul celor 7+1 arhonti (annunaki la sumerieni) ar detine tablitele destinului fiecarui om intrupat din Sofia care se naste pe pamant.
Dar daca pamantul ar fi plat si am trai sub o cupola, sub un dom stelar? Intre cele 2 jumatati materiale din corpul Sofiei cufundat in apele inghetate ale oceanului cosmic.
De ce e semnificativ modelul de realitate pe care-l acceptam? Daca pamantul ar fi o sfera care se roteste in jurul unui soare undeva la marginea unei galaxii, si nu o PLAN-eta de sine statatoare, rolul nostru de pamanteni ar fi ca al furnicilor care trudesc intr-un musuroi. Dar daca pamantul ar fi o entitate vie inchisa sub o cupola in care soarele si luna si intregul firmament al cerului se rotesc in jurul ei aceasta entitate ar deveni protagonistul central in jocul de lumini si umbre manipulat din culise de regizorul nevazut. Scena intregului univers s-ar muta pe pamant. Orice ierarhie ar fi artificiala. Soarele nu ar mai fi punctul central al lumii noastre ci ar fi doar luminatorul, reflectorul sub care se joaca piesa (scrisa de Horos, arhontele eonului Nous, mintea) si intregul esafodaj construit de religii s-ar prabusi. Actorii ar putea deveni constienti de rol si si-ar putea alege liberi scenariul pe care doresc sa-l joace si nu pe acela care li se impune. Greu de crezut?
In serialul atat de popular „Games of Thrones” ni se arata uriasul zid de gheata din tinutul nordic indepartat, de la „capatul lumii” cum se spune in film, dincolo de care se intinde regatul salbaticilor, uriasilor si al mortilor vii.
In unele harti antice indiene si japoneze pamantul plat era reprezentat impartit in mai multe cercuri concentrice, despartite de fisii de gheata, fiecare astfel de lume avand propriii luminatori (sori).
Modelul heliocentric care l-a inlocuit pe cel geocentric al lui Ptolemeu, a fost propus de Copernic pe la 1500 si este foarte tanar comparativ cu intreaga istorie a omenirii, abia daca are 500 de ani. Inainte de asta, pe la 1200 ultima reduta a gnosticismului a cazut odata cu decimarea catarilor de catre papa Innocentiu al III-lea in cruciada impotriva albigenezilor (se vede ironia sortii in aceste nume, inocentul contra albilor!). Invatatura Sofiei a fost uitata timp de secole de atunci inainte. Nu discut aici ipoteza pamantului plat din punct de vedere stiintific, ci doar mitologic. Multe reprezentari astrologice si alchimice stravechi prezinta pamantul in centru si astrele care se rotesc in jurul lui.
Intreaga cultura a umanitatii s-a schimbat odata cu adoptarea modelului heliocentric si de atunci materialitatea a proliferat in detrimentul spiritualitatii. Dar daca mare parte din stiinta „iluminista” a revolutiei intelectualiste s-ar dovedi o minciuna, si asta ar fi chiar una dintre cele mai gogonate, ar fi posibil ca miturile antice sa fie mai aproape de adevar decat ce ne invata scoala contemporana si decat ne-ar placea sa credem?
Universul mental si ochiul intelepciunii (Ayn Sof)
In spatele pupilelor negre ale ochilor se proiecteaza tot ce ni se pare ca vedem in exterior. Gaura neagra pereche este de fapt reversul intunecat al unei oglinzi care reflecta prin lentila cristalinului interiorul.
Fiecare viata e supusa unor forte care depasesc puterea noastra de intelegere. Suntem prinsi in spatiu si timp, simple fragmentari ale scenariului de viata in asa fel incat lumina constiintei cand trece prin tunelul timpului sa creeze senzatia de miscare; frame dupa frame se deruleaza filmul realitatii, matrixul. Iar scenariile alternative sunt multiple, constientul si, mai ales, subconstientul nu face decat sa aleaga din multitudinea de trasee prestabilite. Suntem adormiti si ne miscam ca si somnambulii cu ochii inchisi pe marginea prapastiei. Gardieni celesti pazesc portile universului: sunt stelele regale fixe, caii biblici din apocalipsa, ochii din trupul celest al Sofiei, puteri astrale care formeaza vortexuri energetice aproape imposibil patruns.
Gardianul portalului de la rasarit, Aldebaran din ochiul taurului, detine cheia iluminarii care ne incuie intr-o minte holografica. Daca mintea ar putea fi eliberata de programele restrictive si prejudecati ne-ar deschide poarta vederii supra-constiente.
Gardianul portalului de nord, regulus din inima leului, detine cheia legilor care ne incuie inima. Daca inima ar putea fi eliberata de conventii si reguli ne-ar deschide poarta energetica a iubirii transcendentale.
Gardianul portalului de vest, antares din inima scorpionului care se opune vietii (Ares), detine cheia mortalitatii care ne inchide in sclavia simturilor. Astronomia pretinde ca ar fi o gigantica rosie aflata spre sfirsitul vietii sale, apropiindu-se de momentul in care va exploda intr-o super-nova. Daca ne-am putea elibera de conditionarile senzorial-sexuale, ni s-ar deschide poarta nemuririi.
Gardianul portalului de sud, formalhaut din gura pestelui, detine cheia alchimiei, prin care energia este condensata in materie si se creeaza proiectia realitatii fizice. Daca ne-am putea elibera de falsele credinte, ni s-ar deschide poarta creatiei constiente, de tranfigurare a intregii realitati.
Acestea sunt cele 4 chei care moduleaza realitatea. Ordinea deschiderii portalurilor este: minte, inima, sexualitate (simturi), credinta. De fapt nu putem iesi din matrix, pentru ca matrixul suntem chiar noi. Ce putem face insa este sa schimbam structura realitatii schimbandu-ne punctul de vedere sau „punctul de asamblare” cum spune Castaneda.
Sofia si-a inregistrat povestea in astre pentru ca noi sa o putem reciti peste veacuri cand vom fi uitat-o. Astraea a fost ultima dintre zeii nemuritori care au parasit pamantul dupa Epoca de Aur si s-a retras in constelatia fecioarei.
(O fotografie cu expunere indelungata arata traiectoria stelelor care se invart in jurul lui Polaris. Taro Yamamoto – http://earthsky.org/brightest-stars/polaris-the-present-day-north-star)
Tot cerul se roteste in jurul stelei polului nord, Stela Maris, steaua marilor sau doamna noastra, steaua conducatoare a carului mic infasurat in constelatia Dragonului. Steaua calauzitoare a calatorilor pe mare se remarca astfel ca portal central al tuturor portalurilor sau sufletul sufletului (inima Sofiei) si detine cheia destinului. Acolo este ochiul din centrul furtunii si calea ultima de eliberare din zona conflictuala. In astrologie este conjuncta cu Betelgeuse din constelatia razboinica Orion, cea mai mare stea din univers, canalizata de Marte si Mercur, aflata la 28 gr. 45 min. in Gemeni; indica aroganta, rebeliune, putere, curaj si este aproape de a exploda intr-o super-nova. Polaris impartaseste natura combinata a lui Saturn si Venus. Este sufletul reginei albe din jocul de sah care are forta de a elibera regele alb de entitatile intunecate care-l ameninta in arena de lupta.
Jocul de sah, razboiul zeilor
Interpretare ezoterica neconventionala, in sensul ca nu corespunde cu interpretarile traditionale
Curtea regala = zeii, planetele personale
Regina, soarele, lumina Sofiei capturata in materie, emisfera dreapta a creierului, suflet (anima), alb constienta, negru inconstienta
Elemente: foc, lumina, vedere/clarviziune
Regele, luna, emisfera stanga a creierului, spirit (animus), ratiune, alb inger, negru demon
Elemente: apa, sunet, auz/clarauditie
(in interpretarile traditionale sunt inversate, rege-soare, regina-luna, unul dintre motivele pentru care am ales aceasta intepretare este ca regina alba sta pe alb, deci guverneaza ziua, in timp ce regele alb sta pe negru, guverneaza noaptea iar principiul magiei negre este sa inverseze simbolurile, in acest fel dand putere laturii intunecate)
In dreapta reginei
Nebunul Marte, forta vitala, se deplaseaza oblic, in cruce, crucificat, X
Calul Jupiter, legea, se deplaseaza in unghi, ocolit, si poate trece peste orice piesa, L (zeul El la sumerieni si evrei, Zeus la greci)
Turnul Saturn, cauzalitatea, se deplaseaza orizontal sau vertical, T, cubul
In stanga regelui
Nebunul Mercur, forta mentala
Calul Venus, forta emotionala
Turnul Geea (G-ul din emblema masonica prins intre echer si compas, triunghiul in cerc, simulare a traiectoriei soarelui deasupra unui pamant plat, plan-eta dar… G este si simbolul lui Google si mai este si… punctul G), corpul fizic
Pionii = soldatii zeilor
Pe tabla de sah, un mozaic de patrate albe si negre, sunt asezate in oglinda cele 2 tabere, alb si negru, fata in fata. Batalia se duce pentru victoria regelui alb sau negru, spiritul angelic sau cel demonic. Sacrificiul reginei, sacrificiul sufletului, constient sau inconstient este cea mai mare pierdere in acest joc, inafara de sah-mat la rege, care marcheaza inchiderea jocului si castigul albului sau al negrului.
Regina este cea mai libera si mai puternica dintre piesele de pe tabla, dar si cea mai ravnita si cea mai atacata de toate celelalte. Un pion poate deveni regina cu drepturi depline daca reuseste sa ajunga pe ultimul rand al taberei opuse celei din care face parte. Ceea ce e destul de dificil pentru ca de obicei pionii stau ca o protectie in fata curtii regale a zeilor, incep jocul in numele lor si tot ei cad primii in lupta.
Confruntarea in jocul de sah dintre cele 2 forte opuse care isi desfasoara armatele pe terenul format din patrate albe si negre este o metafora a universului Sofiei in care traim noi oamenii, trimisa peste vremuri de initiatul iranian Zarathustra. Numai cine e inconstient poate pretinde ca binele si raul nu exista, chiar daca sunt relative si ca dualitatea e o iluzie. In acest spatiu si timp in care ne percepem viata, sunt cat se poate de reale, ca ziua si noaptea, si lupta dintre ele e pe viata si pe moarte. Este dimensiunea care ne invata despre alegeri si consecintele lor. In partidele obisnuite de sah, numai unul dintre regi poate invinge la final, ori alb, ori negru. Si totusi exista o situatie exceptionala in care partida se incheie prin remiza (pat), cand partile accepta sa renunte la lupta.
Solutia pasnica a conflictului ar fi echilibrarea dualitatii si integrarea armonioasa a aspectelor opuse in complementaritate pentru a forma un intreg. Ar fi singura cale prin care toata lumea ar castiga. Si totusi, milenii la rand umanitatea nu a putut si inca nu poate sa declare remiza. Pentru ca segregarea porneste din sinele interior si pana nu va fi rezolvata acolo va continua sa se exteriorizeze.
Ai tendinta sa te implici in dispute politice, sociale, economice, familiale sau de alta natura care scindeaza comunitatea inconjuratoare in tabere adverse? E clar ca suferi de un conflict interior care cauta ocazia sa se exprime. Am vazut asta recent in confruntarile dintre jandarmi si demonstranti. Toti cei care au fost atrasi in acel joc politic sunt consumati de conflicte interioare neconstientizate. Cel mai frecvent sunt intre inima si minte. Statistic vorbind, cei mai multi oameni mor din cauza bolilor de inima. Cu cat grupurile de oameni se polarizeaza mai mult cu atat creste tensiunea interioara si exterioara iar pamantul (inima) se indeparteaza de cer (minte). Numai in starea de neutralitate, liniste, de observare detasata a lumii interioare, in absenta oricarei reactii, se poate produce armonizarea in oglinda exterioara. Ceea ce pare ca te provoaca din mediul exterior este doar ceea ce iti atragi prin identificare. Pacea incepe in tine insuti, prin deplina cunoastere si acceptare de sine redevii unitar. Opozitiile inceteaza lupta si se inteleg. Ce inima doreste, mintea ii daruieste. Pamantul reflecta cerul prin ochiul albastru de apa.
