“There is no use trying,” Alice laughed, ”one can’t believe impossible things.” „I daresay you haven’t had much practice”, said the (White) Queen. “When I was your age I always did it for half an hour a day. Why, sometimes I’ve believed as many as six impossible things before breakfast.” Lewis Carrol, Alice in Wonderland.
„Nu are nici un rost sa incerci, a ras Alice, nimeni nu poate crede lucruri imposibile. Garantez ca nu ai prea multa practica, a spus Regina Alba. Cand eram de varsta ta, obisnuiam sa fac asta in fiecare zi, pentru jumatate de ora. De ce, cateodata credeam pana la 6 lucruri imposibile inainte de pranz.”
Am fost invatati sa credem ca diavolul este domnul mortii care intemniteaza si tortureaza sufletele oamenilor pe vecie. La origini insa era ceva cu totul diferit: era colectorul sau „gradinarul sufletelor”. El impartea cu sotia sa o lume subpamanteana magnifica, numita „pantecul abisal” sau tinutul mortii si detinea cheia cerului si a iadului, cunoscuta sub numele de „Cheia Vietii”. Acest pantec a fost considerat un loc de regenerare, un ”ou”, in care oamenii se transforma in fiinte superioare, de lumina, capabile sa treaca printr-o poarta stelara.
In cartea Apocalipsei, Isus apare la fel cu aceasta entitate:
„Eu sunt cel ce traieste si este mort; si iata ca traiesc pentru totdeauna, Amin; si am cheile iadului si ale raiului.”
Oul, Scoica si Mantia
William St Clair, constructorul enigmaticei capele Rosslyn, avea rangul de Cavaler al Scoicii si al Lanii de aur. Asta indica o conexiune intre Rennes-le-Chateau si capela Rosslyn, prin faptul ca Ioan este aratat botezandu-l pe Isus dintr-o scoica de argint in Biserica Mariei Magdalena.
In lucrarea sa Rosslyn, o istorie a breslelor masonice si rozicrucinene, Robert Brydon vorbeste despre Scoica Sfantului Iacob (“Coquille St. Jacques”) si ordinul Cavalerilor Santiago fondat in Spania, care avea puternice legaturi cu templierii si unde acestia s-au refugiat dupa masacrul din Franta din 1307.
Pe de alta parte, Flavia Anderson, o autoare de scrieri ezoterice (Ancient Secret: Fire from the Sun), vorbeste despre legenda druidica a oului sarpelui din care se naste pasarea Phoenix sau Heron, un talisman faimos al druizilor, a carei origine s-ar fi aflat in mitica Tula, centrul gradinii raiului la care sufletele ajung urcand pe o scara sacra. Oul sarpelui este cunoscut de alchimisti ca Piatra Filozofala , supranumita si „Marul de aur al Hesperidelor”, probabil similar ca simbol cu Lana de aur. Acesta ar apartine lui Apollo, zeul soare care se reintoarce la Tula, in gradina sau „via zeilor”, la fiecare 18,61 de ani. Ambele concepte fac referire la intelepciune.
Filozoful roman Plinius ofera o descriere uluitoare a modului in care este facut oul sarpelui sau marul de aur (zeul soarelui). Serpii (sufletele) se intalnesc intr-o anume zi a lunii, se rasucesc in convulsii, urcand si coborand iar din saliva lor formeaza un balon ca un inel deasupra capului unuia dintre serpi, asupra caruia sufla pana cand acesta se desprinde si aluneca spre coada sarpelui. Oul aurit de la coada sarpelui pluteste apoi prin aer si trebuie prins intr-o mantie.
Mantia, uneori numita PALA, facuta din lana de aur a berbecului soarelui, apare in multe mituri si se spune ca avea puteri magice extraordinare (mantia vrajitorilor); o purtau Innana/Mari, Isus pe drumul crucii, Iosif din Arimathea, unchiul sau cand a intrat in grota din Abaton si cei 3 intelepti aruncati de regele Babilonului, Nebuchadnezzar (Nabucodonosor), intr-un cazan incins din care au iesit teferi si nevatamati de foc.
Dna. Anderson spune ca oul sarpelui mai era numit in tinutul galilor „nestemata sarpelui” (simbol al sufletului) si era purtata de preotii druizi la gat, ca amuleta sub forma unui inel de sticla verde sau albastra. Este interesant ca aceste pietre albastre au fost supranumite „polenul lunii”, dar si „sfintul graal”. Sunt aceleasi „mere albastre” misterioase care apar in diferite povesti.
Scala Dei
Iosif din Arimathea, al carui nume ar proveni din AMOR-thea care inseamna „cel care apartine zeitei-mama Ari sau Mari”, ar fi fost unchiul si discipolul secret al lui Isus. Dupa crucificare, el ar fi calatorit in Anglia, ducand cu sine o ramura inflorita si pocalul sfintului graal cu sangele mantuitorului pe care le-ar fi ascuns la Glastonbury Tor, continuand astfel misiunea nepotului sau. Chiar si astazi exista obiceiul sa i se trimita reginei Angliei o ramura inflorita de mar din intinsele livezi ale locului asociat cu Insula Merilor sau Avalon, vechiul nume al tinutului. Se spune ca Sfintul Graal ar fi fost ascuns in Fantana Potirului, aflata in apropierea acestor livezi in care ar creste deopotriva mere obisnuite dar si merele de aur ale intelepciunii. Numai cei inzestrati cu clarvedere ar putea sa faca diferenta intre ele. Daca un mar de aur ar fi zdrobit in cupa graalului, elixirul rezultat ar oferi cunoastere si nemurire celui care l-ar bea si l-ar transforma in zeu intrupat.
La romani, un refren comun al colindelor ancestrale este „florile dalbe de maru” iar la originea sorcovei sta o ramura inflorita de mar. Cand sarbatoarea Anului Nou a fost mutata din primavara in iarna, de sfintul Andrei se punea o ramura de mar care, pana in ianuarie, inflorea. Sorcovitul consta in 40 de batai pe umar insotite de urari de viata lunga si belsug.
In legendele franceze ale Graalului, se spune ca, la batrinete, Iosif ar fi avut un fiu, Galahad, ultimul cavaler pur, care in povestile mesei rotunde ar fi fost destinat sa atinga Graalul. In mitologia arthuriana Galahad era fiul misteriosului Rege Pescar si al Pastratoarei Graalului. Sa fi trait Iosif din Arimathea sute de ani ascuns sub identitatea Regelui Pescar?
O alta istorie legata de numele lui Iosif este coborarea in grota din Abaton, pe cand nu era cu apa, imbracat intr-o matie cu multe culori. Sa fie vorba de fantana in care ar fi fost ascuns potirul graalului in gradina din Avalon? In urma acestei initieri, Iosif a primit porecla de „Scalist”, cel care a urcat scara cunoasterii, cel intelept. In traditia ezoterica, Scala Dei sau scara zeilor era un alt nume al crucii, vazuta ca o emanatie energetica care se ridica sub forma de spirala. Pe aceasta scara care duce la cer urca si coboara ingerii. Spirala de lumina izvoraste in anumite locuri, cum ar fi fost grota din Abaton sau muntele craniului, Golgota, pe care a fost crucificat Isus.
In egipteana Ab semnifica inima-suflet primita de la mama iar Aton denumeste discul din marele soare central. Asadar Ab-Aton ar avea intelesul de inima-suflet al marelui soare central. In acest context grota ar fi un portal in care are loc o transmutare in inima marelui soare central, de unde fiinta care reuseste sa ajunga acolo se intoarce transformata. Ce rol avea mantia in calatoria astrala?
In evanghelia dupa Matei, se spune ca pe drumul spre crucificare Isus purta o mantie purpurie si o cununa de spini. Cununa este un simbol al soarelui (roza sau raza soarelui, un alt refren de colinda) iar mantia un simbol al vindecatorilor sufletului, al terapeutilor din toate timpurile si, de asemenea, unul dintre insemnele puterii regale. Chiar si pentru preotii actuali.
O mantie ascunde si protejeaza, magicienii o folosesc atunci cand fac sa dispara si sa reapara misterios oameni sau obiecte. In sens ezoteric, ea ar putea semnifica o energie care invaluie si transmuta.
Turnul Babel sau poarta stelara
Babylon provine din Bab-li si semnifica „poarta lui dumnezeu”. Oricat de fantastic ar suna, se pare ca Nabucodonosor atunci cand a construit Gradinile suspendate ale Semiramidei, pe structura vechiului templu zigurat inchinat lui Marduk, urmarea sa deschida o poarta stelara prin care sa poata transcende viata pamanteana si sa calatoreasca in univers.
Nabucodonosor a fost inspirat sa construiasca gradinile suspendate de predecesorul sau Sargon, rege akkadian de la 2300 i.e.n. Akka era marea zeita creatoare a limbajului al carei nume, provenit din „ak”, semnifica „cea puternica”. Tot ea este cea care ar fi scos zeii din oceanul cosmic si ar fi creat umanitatea. Prin urmare „limba d’ak(ka)” ar fi chiar limbajul primordial al creatiei. Interesant ca din punct de vedere fonetic suna similar cu dac (limba daca) – stramosul poporului roman!
La egipteni „akh” ingloba toate aspectele transcedentale si transfiguratoare ale luminii, era asociat celui de-al 3-lea ochi iar hieroglifa care il reprezenta era un ibis, „pasarea zeului cunoasterii, Toth”. In textele piramidelor se spunea ca „akh este pentru ceruri (spirit) iar kha este pentru pamant (suflet)”. Limba d’ak sau limba pasarilor apare la francezi ca „langue d’oc” si a dat numele tinutului Languedoc, unde se afla Rennes-le-Chateau cu misteriosul ansamblu dedicat Mariei Magdalena si intinsele sale vii, din care se produce celebrul „Vin de Pays d’Oc”. In franceza veche „oc” insemna da (oui). Se stie ca „vinul dezleaga limba”. Iata ca ne reintalnim inca o data cu „merele albastre” ale intelepciunii. In acest context limbajul pasarilor (langue d’oc) semnifica limbajul sufletului si cel care l-ar stapani ar putea patrunde secretele universului. In franceza cuvintul pentru pasare este „oiseau”, unul dintre putinele care include TOATE vocalele. Cei antici considerau ca vocalele sunt sunetele sacre care determinau sufletul sa intre in corp.
Noosfera
In traditia gnostica exista credinta intr-un sarpe inaripat, radiant si iubitor numit Nous sau Chnoubis, cunoscut ca „impaciuitorul”, „steaua diminetii” sau „ingerul zorilor” care reprezenta „spiritul intregii cunoasteri”. Sanctuarul dedicat lui, asociat gradinii raiului pe care catharii o numeau AMOR, includea coloana sau copacul vietii. Se spunea ca aceasta coloana avea proprietatea fenomenala de a translata sufletele dintr-o dimensiune in alta deschizand „gauri” sau cai de acces prin care regiuni indepartate ale universului erau conectate cu Pamantul. Platon afirma ca daca am putea vedea pamantul din departare, am observa ca se afla in interiorul unui dodecaedru, ca o forma geometrica uriasa cu 12 unghiuri. Aceasta ar putea fi asociata cercului zodiacal iar nasterea sub unul dintre cele 12 unghiuri ar putea explica influentele energetice puternice ale unui anumit arhetip astral care este luminat de soare in acel moment prin acel punct. Chnoubis, asociat la greci cu zeul Pan iar la egipteni cu Thot, ar fi fost gardianul acestui grilaj energetic care inconjoara pamantul. Thot sau sfera gandurilor in care este inchis pamantul ar constitui astfel mintea colectiva a umanitatii, denumita de Jung „subconstientul colectiv”. Calea de iesire, de eliberare ar fi deschisa de sufletul (kha) capabil sa se ridice deasupra materialitatii elementelor pentru a fuziona cu spiritul divin (akh). Biserica Iubirii (AMOR) venerata de cathari era foarte diferita de cea a Romei, al carei nume este AMOR inversat, inversiunea simbolurilor fiind metoda favorita a magiei negre. Catharii considerau crucificarea drept un instrument de tortura care-l servea pe Rex Mundi (regele lumii) si nu era nicidecum un simbol al vietii. Secretul transfigurarii in taramul iubirii (euharistia) cunoscut la ei sub numele de „consolomentum” (cons-element-um) prin care se putea urca pe Muntele Salvarii (scara spre zei, Scala Dei) unde omul se transforma in zeu se afla intr-o substanta asociata mai tarziu Sfintului Graal, identificata cu „merele albastre”, fructele viei sau apa vietii. Impartasania cu paine si vin (sangele si carnea lui Cristos) isi are originea in aceasta credinta, numai ca painea se poate sa fi fost la origine ciuperca Amanita Muscaria (ale carei urme se regasesc in prezent in simbolurile Craciunului, nasterea mantuitorului). Aceasta, supranumita si „ciuperca zburatoare”, are aspectul unei coloane albe care intra sub o cupola rosie cu puncte albe, ca un cer de foc instelat, si contine o substanta psihoactiva halucinogena numita muscimol care creste productia de serotonina si oxitocina, supranumiti hormonii iubirii si ai fericirii si inhiba noradrenalina, hormonul fricii. In cartea sa „Hrana zeilor”, etno-botanistul Terence McKenna afirma ca Amanita muscaria s-ar putea sa se fi aflat la originea bauturii secrete din Rig Veda care conferea imortalitate, „soma”, desi experienta sa in atingerea starilor psihedelice cu aceasta ciuperca nu a fost tocmai un succes. Intre efectele psihoactive ale Amanitei se numara senzatia de incetinire sau chiar oprire a timpului, precum si „iluzia” de calatorie spatio-temporala. Este folosita in transele mistice din multe traditii shamanice, in special la siberieni.
Catharii erau cunoscuti si sub numele de „Albigenezi”, cei albi sau cei puri. Deoarece doctrina lor era foarte periculoasa pentru biserica oficiala (catolica), intre anii 1209-1249, papa Innocentiu al III-lea a condus un genocid impotriva acestei populatii iar Biserica Iubirii a fost in acest fel eradicata. Secretele transformarii spirituale au fost luate cu ei in mormant.
