Cel ce se descopera pe sine insusi il descopera pe Dumnezeu. Fratia Luminii, Serialul Cavalerii templieri ep.4
“Mary, Mary quite contrary, How does your garden grow? Silver bells and cockle-shells, And pretty maids all in a row.”
Maria, Maria cea contradictorie, cum creste gradina ta? Clopotei de argint si cochilii, si femei dragalase, toate intr-un rand.
Femeile dragalase sunt sirenele, Mer-Maids sau Mari-Maids, femeile marii intelepciunii (Mariei), jumatate om, jumatate peste, entitatile intelepte ale Mamei Apei Marii (Maria), al caror cantec constituie muzica celor 7 ceruri. Maria este poate cel mai comun nume feminin iar in romana este similar cu Marea.
In biserica Mariei Magdalena de la Rennes le Chateau Isus este botezat dintr-o scoica de argint de Ioan Botezatorul, in loc sa fie cufundat in apa. De ce oare?
Ce reprezinta scoica de argint?
Are legatura cu cunoasterea interzisa despre proprietatile vindecatoare ale antimoniului, metalul alb despre care se spune ca Ingerii cazuti ar fi invatat umanitatea? (Stibiu, stibina, cu nr. 51 in tabelul elementelor)
Sau ar putea fi vorba despre paladiu, numele vestalei stalpului lui Amor, un metal de asemenea de culoare alba? (nr. 49 in tabel)
Ar putea reprezenta scoica magicul argint viu al alchimistilor care tranforma plumbul (sufletul impur) in aur (sufletul pur)?
Oare Ioan il initia pe Isus intr-un proces alchimic secret prin care gradina sufletului creste si infloreste? Sa fie vorba de casatoria sacra, hieros gamos?
In aceeasi biserica Isus si Diavolul sunt reprezentati in oglinda, in pozitii inversate unul fata de celalalt, intr-un joc pe o tabla de sah. Iar la intrare sunt zugraviti Isus si Maria Magdalena care tin in brate 2 copii gemeni!
Marea Mama sau Zeita Vietii poarta multe nume: Mari (Maria), Isis, Inanna, Isthar, Ma, Astarte sau Cybele, marea mama a zeilor de pe Muntele Ida.
Orasul lui Mari din Siria, Amor-ite Mari, supranumit „Orasul Iubirii” a fost considerat una dintre minunile lumii antice. A fost pamantul sfant si centrul de putere al lumii pana la cucerirea lui de catre armatele lui Hammurabi in 1700 IC. Locuitorii lui credeau ca universul era domeniul unui urias panteon de zei si zeite incarnati in forma umana dar avand puteri supranaturale.
Pe atunci, Zeita Mari locuia in templul sau de pe Pamant. Statuia zeitei era imbracata intr-un vesmant de culoare albastra, culoarea marii, avea pe cap o casca de forma ciudata, al carei nume era Shugurra, “cea care merge departe in univers” si tinea in mana un vas care a fost mai tarziu asociat Sfintului Graal. In jurul gatului avea un colier de margele albastre, similar cu un ciorchine de struguri. Printre numeroasele sale apelative erau Ma-Ya, Doamna Vietii, Lumina Lumii, Steaua diminetii si a inserarii (planeta Venus), Dreapta judecata, Cea care iarta de pacate, sau simplul Ma. Templul (trupul) si pantecul sau erau considerate „vasul sacru sau cupa vietii”.
Potrivit unei legende sumeriene, intr-o noapte magica petrecuta cu bautura salbatica (vin) si sex, Inanna / Mari, o frumusete vicleana si nemiloasa, l-a sedus pe zeul apei EA (Enki) si astfel au produs impreuna pretioasa Cheie a vietii (Key of Life sau Anck), precum si tablitele cu formulele divine care stau la baza cunoasterii. In urma acestei relatii s-a nascut de asemenea Thot, supranumit Pastorul sau Domnul vietii. Corelatiile cu Fecioara Maria si fiul sau Isus, a caror poveste s-a desfasurat 3000 de ani mai tarziu, sunt evidente.
Intr-un alt mit sumerian, se spune ca Mari, in timpul potopului, ar fi salvat Copacul vietii, care conecteaza lumea subpamanteana cu Pamantul si cerurile, si l-ar fi plantat in gradina sa din orasul Mari. Vrand sa-si faca din lemnul sau un tron si un pat, a descoperit in copac 2 locuitori clandestini, doi serpi incolaciti in jurul trunchiului, Lilith si Samael, care au refuzat sa plece. Acestia sunt reprezentati in imaginea caduceului, purtat de fiul sau Thot (Tat sau Hermes), devenit simbol al vindecarii sufletului utilizat de preotii vraci din antichitate si ramas pana azi emblema a medicinei moderne. Ca purtator al caduceului, Thot era numit „Domnul Cheii Vietii” si era reprezentat de cifra 8, expresie a serpilor incolaciti. Copacul vietii nu este altceva decat trupul uman.
In alte legende numele sarpelui este Yamm si este lordul mortii cu care se pare ca Mari s-ar fi unit intr-o casatorie sacra, ca urmare unul dintre numele sale ar fi fost si Ma-Ya. Inversat, Ya-Ma, semnifica „gemenii” (serpii din copacul vietii), viata si moartea inlantuite intr-un ciclu: Ma-Ya (viata-moarte), Ya-Ma (moarte-viata). Originea numelui dumnezeului evreiesc Yahwe, cel ce este, se pare ca ar fi fost Yamm. Mari si Yama, Mari(Y)am formeaza si numele Fecioarei Maria! In romaneste avem chiar Mariana si mai cunoastem un nume semnificativ corelat, al plantei magice Marihuana, ale carei flori virgine produc transe mistice si au in acelasi timp proprietati vindecatoare exceptionale.
Sarpele de Foc
In Cartea numerelor, Capitolul 21, „cel ce este” ii lasa acest mesaj enigmatic lui Moise:
“Faceti-va un sarpe de foc si puneti-l pe un stalp; oricine va fi muscat cand il va privi, va trai. Si Moise a facut un sarpe de arama si l-a pus pe un stalp si atunci cand cineva a vazut sarpele de arama si a fost muscat, a trait.” Descrierea pare sa fie a unei bobine electromagnetice care face legatura intre pamant si cer (+ si -).
Bobina este un dispozitiv electric pasiv, cu 2 terminale (capete, + si -), folosit in circuitele electrice pentru a inmagazina energie in camp magnetic, care se realizeaza prin infasurarea unui conductor (cupru) pe un miez feromagnetic. Parametrul specific al unei bobine este inductanta (capacitatea de inmagazinare). Copacul vietii sau corpul fizic (bobina) ar fi deci un acumulator de energie magnetica, intre cer si pamant. Dar ce semnificatie are muscatura sarpelui atunci cand este privit, de care se pare ca nu beneficiaza oricine? Sa fie in legatura cu inductanta? Sa fie bratarile dacice de aur (un excelent conductor) echivalentul sarpelui de foc din descrierea biblica infasurat pe brate (miezul electromagnetic, sangele)?
Ce reprezinta pietrele albastre care infasoara gatul zeitei Mari?
Se spune ca Alexandru cel Mare a ajuns la un moment dat pe Muntele sacru Meru (numit si Sumeru!), considerat de indieni centrul universului fizic, metafizic si spiritual, unde a descoperit o scara de aur cu 2500 de trepte, incadrata de 2 stalpi uriasi. Acolo statea o entitate verde stralucitoare pe care a descris-o, la fel ca Moise, ca un tufis arzator. Langa el, cheia secreta a tuturor misterelor era reprezentata de o vita de VIE cu un ciorchine de struguri albastri in varf – „merele albastre” ale cunoasterii. Omul Verde a ramas foarte nedumerit de prezenta lui Alexandru in acel loc si l-a intrebat cum a putut sa ajunga in intunericul acela pe care nimeni nu a mai reusit sa-l patrunda. El a raspuns ca a fost predestinat si insusi Dumnezeu i-a dat „cheia vietii” pentru a face o calatorie in „pestera zeilor” sau „cetatea vietii” de unde izvorasc „apele stralucitoare ale vietii” sau sufletele vii. Potrivit mitologiei grecesti, Omul Verde (asociat cu Pan, zeul naturii) este regele acestui tinut supranumit Hyperborea. In centrul lui s-ar fi aflat Tula, Gradina Raiului, al carei gradinar era Omul Verde. Suparat de intruziunea in gradina lui, i-a cerut lui Alexandru sa plece. Acesta insa a cerut in schimb sa-i fie destainuit un secret pe care nici un om nu l-a cunoscut vreodata.
Atunci Omul Verde i-ar fi spus:
Exista un loc in care Dumnezeu a asezat intunecimea intunericului solid si a ascuns comoara cunoasterii nemuririi. Si acolo se afla izvorul „apei vietii”, din care oricine va bea, fie si numai o picatura, nu va muri niciodata. Aceasta apa VIE (intelepciune) va da oamenilor chiar si puterea de a zbura prin ceruri precum ingerii. (Romanii aveau o vorba „in vino veritas”!)
Si unde se afla acest loc, a intrebat Alexandru. Gaseste si intreaba mostenitorii acestor cunostinte, i-ar fi raspuns Omul Verde.
Dar cel mai important aspect al acestei povesti este ca, inainte de a pleca, Gradinarul i-ar fi daruit lui Alexandru un ciorchine de struguri din via sa. Cu „merele albastre” in mana, Alexandru a stiut instantaneu ca detine secretul nemuririi. Si asta a fost de ajuns. Desi se spune ca ar fi murit de febra, sicriul cu trupul sau nu a fost descoperit niciodata.
Nu merge pe unde te duce drumul, mergi pe unde nu exista drum si lasa o urma.
Ralph Waldo Emerson (filozof American, n. 25 mai 1803, geaman)