”The identification of the Devī with matter, the earth, or the cosmos is often expressed by identifying parts of the world with parts of her body. The Devī-bhāgavata-purāṇa calls the earth the Devī’s loins (5.8.72). The same text speaks of the oceans as her bowels, the mountains as her bones, the rivers as her veins, and the trees as her body hair. The sun and moon are her eyes, and the
nether worlds are said to be her hips, legs, and feet.” Mahavidya, marea revelatie in cultura hindusa
Identificarea marii zeite (mame) cu materia, pamantul sau cosmosul este exprimata prin asocierea intregii lumi cu parti ale corpului ei. Devī-bhāgavata-purāṇa numeste pamantul coapsele zeitei. Vorbeste despre oceane ca intestine, muntii ca oase, raurile ca vene si copacii ca par. Soarele si luna sunt ochii ei, iar lumile de jos soldurile, picioarele si talpile ei.
In majoritatea mitologiilor, daca ne intoarcem suficient de mult in trecut, la originea creatiei sta marea mama a Universului, a vietii si a mortii. De aici provine probabil si mitul atat de raspindit al fecioarei mame care creeaza fara interventia unui tata. Iar primele entitati care se desprind din ea apar simultan in pereche, o fiinta feminina si una masculina. Sunt gemenii sacri primordiali, care personalizeaza de obicei cerul si pamantul. Mai tarziu, marea mama a fost inlocuita de dumnezeul androgin, ulterior redus si acesta la rolul unilateral de tata, iar partea feminina aproape a disparut din peisajul religiilor monoteiste. Aceasta mai noua paradigma sta la baza societatii patriarhale.
Unul dintre cele mai vechi si mai enigmatice mituri ale genezei vorbeste despre Nammu, zeita primordiala sumeriana a marii si mama a marilor zei. La inceput, nu ar fi existat decat Nammu, oceanul cosmic. Primele entitati separate din ea au fost An (cerul) si Ki (pamantul) din care s-a nascut Enlil, zeul vantului, ploii si furtunii care a luat pamantul in stapanire si si-a despartit parintii, pe An de Ki. Nammu impreuna cu An a dat nastere apoi lui Enki, zeul apelor si zeitei muntilor, Ninhursag. Alte ipostaze mitice a lui Enlil ar fi fost El numit la evrei si Yahweh (YHVH), Bel sau Baal la asirieni, iar Enki este cunoscut si sub numele de EA. Nammu ar fi avut ideea de a crea un OM dupa chipul si asemanarea lor, pentru a-i sluji pe zei si ar fi fost pusa in practica de Enlil si Enki sau EL si EA! Stim cu totii ca in limba romana acestea desemneaza pronumele masculin si feminin la persoana a 3-a.
In sumeriana En semnifica domn iar Nin, doamna, asa ca En-Lil este aerul, domnul vazduhului (EL), iar En-Ki, apa, domnul pamantului (EA). Ei sunt insotiti de perechile lor feminine, Nin-Lil si Nin-hursag.
An sau Anu simbolizeaza Spiritul timpului inscris in astrele cerului iar Ki energia sufletului captata in materie. Sotia lui Enlil, atmosfera care desparte pamantul de cer, este sora sa Nin-Lil, „doamna vantului”, care aminteste de Lilith, duhul inaripat al aerului. Iar sotia lui Enki (EA) este sora sa Ninhursag, „doamna muntilor” (inaltarea), al carui simbol este litera Omega (sfirsitul), perechea mitica ce marcheaza inceputul si sfirsitul. En-Ki este duhul apelor sau memoria care inregistreaza curgerea timpului in materie. Aceste mituri primordiale vorbesc prin urmare de nasterea celor 4 elemente din Spirit si Suflet: foc racit si condensat in materie, aer condensat in apa. In limba romana masura timpului este chiar Anu.
Urmasii lui An si Ki sunt cunoscuti ca AnnunaKi, cele mai puternice zeitati din lumea de sub pamant a caror prima functie era sa judece si sa decida soarta oamenilor. Conducatorul lor ar fi fost Enlil, „Domnul si gardianul tablitei destinului” (table of destiny). Opusii lor ar fi fost Igigi, zeii paradisului, al caror nume insemna „ochii cerului”, „cei care privesc din cer” sau „supraveghetorii”, STELELE sau SORII, personificati in mitologie de caii inaripati. Enlil ar fi incercat sa-i stapaneasca si sa-i supuna la munci grele dar ei s-au revoltat impotriva lui si, ca urmare, consiliul Annunaki a decis crearea oamenilor.
Consiliul Annunaki era format din 7 entitati care ar putea corespunde planetelor din sistemul solar: Venus, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto. Asadar, astrologia nu ar fi decat interpretarea tablitei destinului codificata in corpurile astrale ale Annunaki. Iar Mercur ar fi mesagerul care face legatura intre ele si, fiind un semn de aer care urmareste indeaproape soarele, ar putea sa-l indice pe Enlil, in calitate de gardian al destinului, mai ales ca aminteste si de tablitele smaragdine ale egipteanului Thot sau Hermes Trismegistul. Hermes-Mercur este si cel care conduce sufletele in lumea de dincolo. Interesant ca el patroneaza zodiile Gemenilor si Fecioarei, poate cele mai semnificative arhetipuri din astrologie, tinand cont ca toate mitologiile stravechi sustin ca primele entitati au iesit in pereche dintr-o fecioara, marea mama, fie ca se numeste Nammu (Sumer), Geea (Grecia) sau Iusaaset (Egipt). Gemenii primordiali de foc si pamant, aer si apa, nascuti din Abisul intunecat au dat nastere la tot ce exista in Univers.
In constelatia Fecioarei se afla un supercluster stelar, locul in care se nasc stelele, Virgo Supercluster, o concentratie masiva de galaxii care contine intre multe altele si Grupul Fecioarei in care se rotesc in spirala galaxiile Caii Lactee si Andromedei. Pe de alta parte, mai multe constelatii sunt locuite de viduri astrale, cele mai inspaimantatoare locuri din Univers, in care stelele mor. Doua dintre cele mai mari se afla in constelatia Vacarului (Bootes), unde Arcturus, gardianul ursului (semn de pamant), este steaua calauzitoare si cea a Capricornului, cu a sa Deneb, din coada caprei de mare.
Ingerii cazuti, ar putea fi reprezentati de cele 6 planete de sub pamant, de la Marte la Pluto, care aduc in manifestare razboiul, judecata, batrinetea (prin cel batrin de zile), tehnologia (stiinta), religia (iluzia, visul) si moartea. Formeaza impreuna roata karmica prin care sunt reiterate incarnarile in dimensiunea umana.
Innana, stranepoata lui Nammu
Marea regina a cerurilor si pamantului, Nin-An-Nak, ar fi fost fiica fie a lui En-Lil, fie a lui En-Ki, zeita plenara, a vietii si mortii, a timpului, ordinii, frumusetii si armoniei care se manifesta prin planeta Venus. Pe de alta parte, in mitologia sumeriana, Venus ar fi fiica Lunii, stapana noptii si a apelor, asa ca asocierea cu En-Ki ar fi mai plauzibila. Anticii numeau sursa vietii eterne Ka sau Zoe iar multiplele ei ipostaze temporare, Ba sau Bios, se reintorceau la sursa dupa moarte. Aceasta credinta este ilustrata in mitul Innanei si a fiului si sotului sau Dumuzid, „cel verde” sau „taurul din cer”, asociat lunii in crestere, care, dupa solstitiul de vara coboara in lumea de sub pamant in locul Innanei.
In fiecare an, la echinoctiul de primavara, Inalta Preoteasa (hierodula) care o intrupa pe Innana, celebra casatoria sacra, „hieros gamos”, in care alegea un tinar sa-i fie sot pentru o noapte, dupa care acesta era numit rege pentru un an. Copilul rezultat din aceasta casatorie era considerat semi-zeu. Eroul sumerian Gilgamesh s-ar fi nascut ca urmare a unei astfel de uniuni.
Sinele intunecat al Innanei (luna neagra) era personificat de sora sa geamana Ereshkigal, doamna lumii subpamantene. Planeta Venus, numita de romani si Lucifer(a), are un ciclu astral format din 4 faze: este steaua diminetii (morning star) timp de 8-9 luni, dupa care timp de 3 luni dispare de pe cer, apoi reapare ca luceafar de seara timp de alte 8-9 luni si dispare din nou pentru 14 zile pentru a reaparea ca stea a diminetii. In traseul de 8-9 luni, Venus deseneaza in astral o pentagrama iar timp de 8 ani o roza, supranumita roza vietii, care este si simbolul sau ezoteric. In perioadele de disparitie, mitul spune ca s-ar reunifica in lumea de dincolo cu sora sa intunecata, integrand cele 2 aspecte opuse ale constiintei sale. In drumul ei spre lumea de dincolo, ea este nevoita sa treaca prin 7 porti, la fiecare poarta renuntand la cate un bun pamantesc, piesa de imbracaminte sau bijuterie, prima fiind colierul ei de lapis lazuli (piatra regala a cerului sau paradisului), astfel ca la sfirsitul calatoriei care dureaza 6 zile, ajunge complet goala. In tot acest timp, Dumuzid straluceste pe cer ca luna plina. Suparata de nepasarea lui, Innana il ofera lumii subpamantene a mortilor in schimbul intoarcerii ei in lume, calauzita de Enki, singurul dintre zei care a fost dispus sa o salveze din taramul fara intoarcere.
El a faurit din tarana de sub unghiile zeilor doua entitati asexuate numite gala-tura si kur-jara. Le-a instruit sa se infatiseze la Ereshkigal si sa-i ceara cadavrul Innanei pe care sa-l ude cu apa si hrana vietii [Wolstein & Kramer, Innana, 1983, p.64, lucrare despre care Mircea Eliade spune ca este „O revizuire proaspata a textelor antice despre Ishtar, prima zeita a lumii, ilustrata cu artefacte vizuale din acea perioada. O capodopera a literaturii universale”]. Cand au gasit-o pe Innana, aceasta era in agonie, ca o femeie in durerile facerii. Ereshkigal a incercat sa-i momeasca sa nu-si indeplineasca misiunea dar ei au urmat intocmai instructiunile lui Enki, au reinviat-o pe zeita si au readus-o la lumina. Atunci Ereshkigal a trimis un demon s-o urmeze pe pamant, insarcinat sa ia o viata in schimbul Innanei. Mai intai a incercat cu Ninshubur, apoi cu Shara, servitorii ei credinciosi dar acestia ii jeleau moartea si zeita nu a permis sa-i fie luati. In cele din urma s-a oprit la Dumuzid, sotul ei, care se odihnea pe tron si petrecea in compania unor sclave. Furioasa, Innana a permis demonului sa-l ia in lumea de dincolo in locul ei.
In aspectul de calatoare intre lumi, Venus este asociata cu Mercur, iar in cel de forta cruda a naturii, creatoare si distrugatoare a lumii cu Marte, astfel ca pentru ea zodiile Fecioarei si Scorpionului sunt sacre, precum si Sirius, ca luminator al destinului si karmei. O data la 480 de ani are loc o rara conjunctie intre Mercur, Venus, Pamant si Soare, cunoscuta sub numele de Shekina, cand Venus si Mercur sunt vazuti de pe Pamant ca o singura stea foarte stralucitoare. Shekina ar putea fi considerata manifestarea astrala a entitatii (energiei) care apare la indieni sub numele de Shakti, ca suflet sau casa a lui Dumnezeu.
Rabinul Eliahu di Vidas, un ilustru cabalist evreu din sec XVI, spune “Cel ce nu a experimentat forta iubirii pasionale pentru o femeie nu va cunoaste niciodata iubirea lui Dumnezeu (Who has not experienced the force of passionate love for a woman will never attain to the love of God).”
Arhetipul Innanei poarta numeroase nume, Isthar sau Ashtar in Babylon, Isis in Egipt, Afrodita la greci, Venus la romani, Freya la nordici sau… Lilith, la iudei, in aspectul sau intunecat de luna neagra. In calitate de forta distrugatoare este reprezentata ca un dragon sau un leu.
Grecii o numeau pe Venus la rasarit Phospheros (cea care aduce lumina) iar la apus Hesperos (a inserarii), echivalate la romani cu Lucifer si Vesper.
Annunaki si merele de aur
In traditia oculta, se spune ca Annunaki erau interesati de aurul pamantean care le conferea tinerete vesnica si imortalitate. Miturile despre puterile magice ale aurului sunt universal raspandite, in special cateva dintre ele sunt foarte indragite: merele de aur, intalnite si in folclorul romanesc in povestea lui Prislea cel voinic, gasca cu oua de aur si lana de aur a berbecului Soarelui. In Romania s-a descoperit si cel mai mare tezaur stravechi, la Pietroasa, closca cu puii de aur. De asemenea, scopul operei alchimice a casatoriei sacre (hieros gamos) era obtinerea aurului alchimic.
Pentru ca este in directa legatura cu misterele Innanei-Venus in ipostaza Hesperos, ma opresc deocamdata la povestea merelor de aur. La nunta lui Zeus, cadoul Geei pentru Hera ar fi fost un mar care facea mere de aur. Acesta ar fi fost plantat in Gradina Hesperidelor, pe tarmul oceanului de vest, pazita de sapele-dragon Ladon cu 100 de capete, cel care nu dormea niciodata, asociat constelatiei Dragonului. In numar de 3, la fel ca Moirele, zeitele destinului, Hesperidele erau nimfele amurgului, fiicele lui Hesperos sau, in alta varianta, ale noptii, nascute din Nyx si Erebus (intunericul primordial). Cum am vazut, Hesperos era Luceafarul de seara, asociat planetei Venus. Numele lor fac referire la culorile apusului, rosu, galben si auriu: Aigle (“lumina orbitoare”), Erytheia („cea rosie”) si ochiul boului, Hesperethusa (“stralucirea amurgului”), posibil steaua regala Aldebaran, cea mai stralucitoare din constelatia taurului, patronata de Venus.
Un mar din aceasta gradina ar fi fost aruncat de Eris, zeita razbunarii, la nunta lui Peleus cu Thetis, ca premiu pentru cea mai frumoasa zeita. Hera, Atena si Afrodita si-au disputat intaitatea si i-au cerut lui Zeus sa decida. Dar el l-a desemnat pe muritorul Paris ca judecator si fiindca nu putea sa aleaga, a fost tentat de cele 3 zeite cu putere, intelepciune sau iubirea celei mai frumoase femei din lume, care se intampla sa fie Elena, sotia lui Menelaus. Desemnand-o castigatoare pe Afrodita, a declansat lungul razboi al Troiei, in care au fost implicati zei, semi-zei si muritori deopotriva. Astfel ca, in mod paradoxal, alegerea iubirii, in detrimentul puterii sau al intelepciunii a atras ura, confruntarea si moartea. Marul de aur a ramas de atunci in mitologie ca marul discordiei. Acesta este si paradoxul religiei crestine care propovaduieste iubirea dar in numele ei a savarsit cele mai odioase atrocitati.
Marul are multiple semnificatii ezoterice. In gradina Raiului creste pomul cunoasterii care se afla la originea pacatului originar. Asa cum s-a intamplat si cu Adam, marul otravit de mama VITREGA i-a stat in gat si a adormit-o pe Alba ca Zapada, pana cand Printul a trezit-o cu un sarut de iubire; este o alta indragita poveste cu conotatii alchimice si astrologice, unde cei 7 pitici in casa carora se ascunde printesa, le face curat si ii hraneste, reprezinta fiecare cate o planeta. Finalul tuturor povestilor romanesti suna asa:
S-am incalecat pe-o sa,
Si v-am spus povestea asa;
S-am incalecat pe-o ROATA,
Si v-am spus povestea toata.
S-am incalecat pe-o capsuna,
Si v-am spus, oameni buni, o mare minciuna!
In povestea cu Prislea cel voinic, merele de aur din gradina imparatului sunt furate de zmei si duse pe taramul subpamantean.
Campul „auric” al omului are forma de tor, si, atunci cand este integru, sanatos, arata ca un mar auriu stralucitor in care cotorul prin care circula energia emanata din inima este trupul uman. Sa fie insusi Omul marul de aur la care ravnesc zeii Annunaki? Piatra filozofala si aurul alchimic? Sa fie emotiile si sentimentele din inima lui hrana care ii mentine tineri si nemuritori?