1.1.11 Ispita sarpelui. Miturile si povestile de TREZIT copiii adormiti, care ne creeaza realitatea. Originea raului in lume este separarea, s-a mistificat. In El a produs furia invinovatirii si frica de respingere, in Ea rusine si negare (Cheia 22 din Cheile Genelor despre ranile sacre). Amandoi au cazut in uitare si au reprimat amintirea durerii pe care au simtit-o la inceputuri. In loc sa se ierte si sa se reuneasca in iubire, s-au separat tot mai mult si s-au divizat in nenumarate corpuri de suferinta din care nu mai reusesc sa se regaseasca unul pe altul in integralitatea lor. Indepartandu-se de origine, uitarea a devenit mai profunda si suferinta s-a multiplicat pana la limita suportabilitatii. Frica de sarpe a devenit atotputernicul si amenintatorul instrument al distrugerii.
Care este calea de intoarcere Acasa, ne tot intrebam de milenii? Mai intai vointa neabatuta de a-ti aminti ca esti schizofrenic, rupt in prea multe bucati. Cand reprimarea ia sfarsit, mastile pe care ti le-ai pus ca sa te ascunzi incep sa cada una dupa alta si vei vedea in cele din urma adevarul. Ea poate intelege ca negarea naturii sale si rusinea de a fi dezgolita (incompleta) nu-i servesc decat la si mai multa instrainare de sine insasi. Iar El ca frica de respingere, invinovatirea Ei si dorinta de a o controla si supune, nu sunt caile potrivite pentru a se regasi in deplinatate. E necesar ca El sa se abandoneze in fata misterului iubirii din sufletul sau si sa ierte ceea ce considera pacat. Sa inteleaga ca de fapt sunt impreuna pentru totdeauna, nu poate exista EL fara Ea. Separarea e o simpla iluzie. Bucatile aparent divizate ii contin mereu pe amandoi. Acesta este principiul hologramei.
Ea, sufletul, El spiritul. Spiritul se exprima ca sunet, sufletul ca lumina. Dreapta, stanga. Sus, jos. Viata, moartea. Ea vede, El gandeste. Scenariul acesta al aparentei separari ii zgiltiie bine pe amandoi.
Drama ne obsedeaza umanitatea si ne creeaza o realitate a suferintei ca un iad. Si totusi nu e decat un joc de sunet si lumina. Menirea jocului e sa ramana joc, ca daca e luat prea in serios, se transforma in tragedie.
Pana la urma iluzia separarii e destinata sa fie o experienta profund revelatoare din perspectiva extazului reunirii. Cum poti afla cine esti in integralitatea ta daca nu te recunosti in detalii? Si cum poti simti extazul care explodeaza in preaplinul iubirii daca nu oglindesti frumusetea? Esti un intreg Univers stralucitor si magnific intr-o gaura neagra, care prin OGLINDIRE de SINE creeaza infinite forme de sunet si lumina, ca un spectacol grandios. GEMENII se privesc ochi in ochi ca doi indragostiti galactici ce sunt. Nu defini oglindirea ca separare si exil. Esti TOT tu. Un ou urias intr-un ou, intr-un ou, intr-un ou… N-ai unde sa pleci inafara ta, pentru ca nimic altceva nu exista in aceasta realitate. Esti in perfecta siguranta, de fapt nu ai fost niciodata separat, cele 2 esente sunt dintotdeauna in tine, chiar daca pentru moment nu se inteleg. Este pur si simplu o chestiune de interpretare, de perspectiva, care opreste gratia intelegerii sa coboare asupra ta. Lasa sarpele indoielii sa se inghita pe sine.
Alchimizeaza, transcende plumbul care te trage in jos. Ca diamantul cunoasterii transparente sa devina stralucitor.
In oglinda ce dai, aia primesti. Ce arati, aia ti se arata. In-TOT-dea-UNA!
Ophiucus, zodia ascunsa. Este una dintre cele 13 constelatii zodiacale (prin care Soarele trece in cursul anului), desi nu este desemnata in zodiacul traditional, aflata la granita cu Sagetatorul. Constelatia este mentionata sub numele de ”Serpentarius”, care inseamna „purtatorul de sarpe”. Este simbolizata printr-un om care se lupta cu un sarpe, corpul omului incaleca sarpele impartindu-l in doua, Serpens Caput si Serpens Cauda. El tine partea dinspre capul sarpelui in mana stanga (emisfera dreapta a creierului) iar coada in mana dreapta (emisfera stanga). Un dus meteoric cunoscut sub numele de Ophiucidele, asociat cu aceasta constelatie, are loc in fiecare an, cu varful in perioada solstitiului de vara de la 21 iunie. Radiantul, sau punctul de origine, se afla in apropierea granitei cu Sagetatorul.
Sunt mai multe versiuni mitologice in legatura cu barbatul care incaleca sarpele figurat in Ophiucus. Una este legata de tamaduitorul Asclepius, plasat astfel pe cer aproape de Chiron, din Sagetator, mentorul sau. O alta se refera la preotul troian Laocoon, ucis de o pereche de serpi dupa ce i-a avertizat pe locuitorii cetatii asupra pericolului calului troian. Ar putea fi, de asemenea, chiar Apollo in lupta cu Python, pentru a prelua controlul asupra Oracolului din Delphi. In sfirsit, se spune ca Ophiucus ar reprezenta spiritul lui Imhotep, considerat pe jumatate zeu, intelept din Egipt cu puteri miraculoase si darul de a vindeca orice boala.
Sarpele sau balaurul reprezinta insasi sursa raului si multi eroi au ramas in istoria mitica pentru ca au reusit sa-l invinga. Daca ne raportam la spirala ADN asemanatoare cu 2 serpi incolaciti, aceasta poate indica atat sursa bolii cat si pe cea a vindecarii si atunci este explicabil de ce toate personajele mitologice legate de constelatia Ophiucus au fost celebrate ca tamaduitori.
2 dintre cele 12 munci ale lui Hercule povestesc despre lupta sa cu creaturi fantastice inrudite cu sarpele. Una se refera la uciderea hidrei din Lerna, care s-ar fi petrecut chiar pe meleagurile romanesti, in zona Bailor Herculane. Se spune ca hidra, un balaur monstruos care ucidea pe oricine ii simtea duhoarea, ar fi fost spiritul intunecat al vaii Cernei (Lerna?), care inseamna Valea Neagra, de la care provine si cuvintul cernit. Apele sulfuroase de la Herculane au intr-adevar un miros puternic neplacut, de pucioasa. Locurile in care Hercule ar fi taiat capetele hidrei sunt marcate de localnici cu statui in memoria victoriei eroului.
Merele de aur din gradina Hesperidelor. La nunta Herei, Geea i-a daruit un pom cu mere de aur pe care l-a incredintat Hesperidelor, sa-l pazeasca. Hesperidele erau supranumite “nimfele luminii aurii a apusului” iar gradina lor miraculoasa era situata la poalele Atlasului, pe tarmul Oceanului. Originea lor este incerta, apar fie ca fiice ale lui Atlas, fie ale lui Nyx (noaptea) si Erebus (intunericul) fiind deci printre primele entitati create. Cine manca din marul de aur din gradina Hesperidelor devenea nemuritor. De aceea Hera a pus un dragon cu 100 de capete care nu dormea niciodata, Ladon, sa-l pazeasca. Una dintre cele mai dificile munci ale lui Heracles a fost sa fure merele de aur. Dupa una dintre versiuni, balaurul Ladon, ucis de el, ar fi fost transformat in uriasa constelatie a Dragonului sau Draco. Aceasta domina nordul indepartat de la zodia Leului la Capricorn. Controleaza emisfera Nordica si polul nord al eclipticii, Fecioara, Balanta si Scorpionul aflindu-se fix in coada dragonului. Sub Draco, si deasupra zodiilor Fecioarei, Scorpion, Sagetator se intinde Ophiucus. Iar constelatia Hercules este situata intre Draco si Ophiucus, adica intre dragon si sarpe.
Povestea romaneasca cu Prislea cel voinic vorbeste despre un mar cu mere de aur care s-ar fi aflat in gradina unui puternic imparat, de unde erau mereu furate de un zmeu de pe celalalt taram, asa ca imparatul nu reusea sa se bucure de ele. Zmeu provine din limba slava, “zmii” care inseamna sarpe sau balaur (sarpe cu aripi si mai multe capete). Atat zmeul cat si balaurul sunt creaturi fantastice similare dragonului. In Harry Potter cei mai puternici dragoni proveneau din Transilvania.
Sunt multe conexiuni care se pot face intre constelatia Draco, dragon si legendele poporului roman. Conturul lantului carpatic are o forma similara unei siluete de dragon. Apoi multe povesti populare descriu lupta dintre eroi si zmeii sau balaurii care intruchipeaza fortele raului. Pe de alta parte, stindardul dacilor (sau poate dracilor?) era denumit Draco, lupul cu gura larg deschisa din care iese o limba de foc, are o coada de sarpe si emite un suierat teribil cand este purtat in batalie. Acest stindard apare si pe coloana lui Traian de la Roma.
Tatal legendarului Dracula a fost Vlad Dracul. Una dintre etimologiile cuvantului “vlah” sau “valah” face referire de asemenea la dragon. Volos este prezentat uneori ca un balaur care se lupta cu o alta zeitate. De la slavi, numele de volochi a trecut la greci sub forma de vlachos. Volos este si numele portului din Grecia de unde au plecat argonautii in cautarea berbecului lui Poseidon, cu lana de aur, care se spune ca se afla pe tarmul Marii Negre pazit bineinteles de un… DRAGON. Dupa ce a fost sacrificat a devenit constelatia Berbecului.
In romana mai avem cuvintele similare drag, dragaica, dragobete, dragoste. Dragobetele este un zeu tanar al dragostei, similar lui Eros, celebrat la 24 februarie, inainte de intrarea in primavara, in zodia Pestilor. Dragaica sau Sanziana este zeita naturii, ogoarelor si padurii, a lunii similara zeitei Artemis-Diana. Se sarbatoreste in noaptea 23 spre 24 iunie, in zodia Racului, imediat dupa solstitiu, cand fetele se imbraca in alb, isi pun coronite de flori de sanziana canta, joaca si fac vraji de iubire sub lumina Lunii. Este si perioada ploii de meteoriti din Ophiucus.
Sunt paradoxale aceste semnificatii opuse ale terminologiei inrudite dragonului: pe de-o parte, cele cu conotatii negative derivate din drac si cele cu conotatii pozitive derivate din drag.
Binele reprezentat de lumina si raul, de intuneric, sunt marcate in zodiac de solstitii: punctul solstitiului de vara, cea mai lunga zi si solstitiul de iarna cea mai lunga noapte. Domeniile lor sunt separate pe cercul zodiacal prin punctele de echinoctiu de zodiile berbecului (jumatatea de sus a cercului) si balantei (jumatatea de jos). Partea luminoasa cuprinde zodiile de la berbec la fecioara, partea intunecata, descendenta, de la balanta la pesti. Insa influenta Dragonului se face simtita imediat dupa solstitiul de vara, cand ziua incepe sa scada, coada Dragonului aflindu-se deasupra zodiei Leului si culmineaza cu cea mai lunga noapte, de la inceputul Capricornului, unde se afla capul Dragonului.
“Partea eterica (Forta) este ca un cal ce poarta in spate o micuta copila, care este partea subliminala (Sufletul). Altfel nimeni nu ar putea experimenta viata. Partea eterica este non-locala, prin urmare este pretutindeni. Partile subliminale sunt ca niste fluturasi inchisi in mici flacoane (in corpurile umane, glanda pineala?) in care se rotesc zdrobindu-si aripile.” Zice Cronos, intr-o hipnoza regresiva ghidata de Lucio Carsi
Simon Parkes, politician englez si membru Illuminati se hotaraste sa declare deschis ca este:
33% reptilian 33% mantida 33% uman!
Intrebarea este cum de i s-a permis sa vorbeasca public despre aceste subiecte altadata ascunse sau luate in derizoriu? Sa fie o noua forma de manipulare mai adaptata vremurilor? Din cauza energiilor astrale care se schimba determinand trezirea treptata a constiintei umane, incearca sa convinga oare ca exista si extraterestri binevoitori? Este posibil sa nu mai poata intretine valul care le acopera adevarata identitate pentru multa vreme? In 2014, cand a fost luat interviul, spune ca va trebui sa alegem de care parte ne situam, pentru ca mai e putin timp. Putin timp pana la ce? Pe parcursul interviului sunt momente in care se poate observa ca face eforturi sa isi mentina aparenta. La un moment dat ochii i se transforma si ii inchide, dand impresia ca se concentreaza meditativ.
Intre altele afirma ca in trecutul indepartat rasa reptiliana a manipulat genetic omul pentru a-l putea controla si s-a autoproclamat ca zeu creator. Vrajitorul Don Juan, personajul lui Castaneda, afirma si el despre „pradator” ca cel mai mare viclesug pe care l-a folosit impotriva noastra a fost ca ne-a dat mintea lui. Avem un creier reptilian, o forta energetica a sarpelui care doarme incolacita la baza coloanei si atunci cand este ridicata prin coloana vertebrala ajungand la creier, deschide ochiul interior nevazut al pinealei, supranumit si „ochiul sarpelui” sau… „ochiul lui dumnezeu”. Se spune ca sediul sufletului ar fi pineala. Ce se intampla cand sarpele energetic o patrunde?
Politicianul mai spune ca puterea reptiliana se intretine prin ritualuri si magie si confera oamenilor care i se supun puteri extraordinare, neobisnuite, la care nu vor sa renunte, inclusiv prelungirea tineretii si a vietii. Este destul de limpede ca toate aceste rase extraterestre, care provin din dimensiuni superioare imateriale (in special din a 4-a), urmaresc in esenta un singur scop: energia umana care ii hraneste. Sunt entitati inteligente dar lipsite de orice sentiment sau emotie. Mantidele, spre exemplu, pot sa le mimeze dar nu pot sa le simta. Ca sa se mentina in existenta trebuie sa le fure de la oameni. Unele rase se hranesc predominant cu energii negative (draco-reptilienii), altele cu energii pozitive (pleiadienii, siriusienii, liranii). Rugaciunile, iubirea, meditatiile colective, ritualurile inchinate dumnezeilor de orice fel permit colectarea energiilor pozitive donate astfel de buna-voie. Cat de puternic sa fie omul incat acesti dusmani eterici sa fie dispusi sa colaboreze numai pentru a-l mentine in adormire?
Manipularea reptiliana a separat cele doua esente care ne anima, spiritul si sufletul (animus si anima), care nu mai comunica intre ele, si in acest fel pot sa ne controleze. Sufletul ar trebui sa-si hraneasca exclusiv spiritul pereche, „geamanul eteric”, prin iubire de sine si nu pe cel a-l unor entitati exterioare straine. Dar uita cine este la fiecare incarnare, memoria sa este complet stearsa, constiinta adormita si astfel este mentinut in sclavie, ca intr-o inchisoare. ORICE EMOTIE EXTERIORIZATA este donata entitatilor exterioare in loc sa fie alchimizata si folosita ca resursa interna de sustinere a vietii. ORICE FORMA DE SACRIFICIU este un mod de a ne ceda puterea. Pentru ca am fost invatati sa confundam iubirea de sine cu egoismul. Femeile considera nobil sacrificiul fata de copii si sot, barbatii considera nobil sacrificiul pentru bani, putere sau teluri comunitare (tara). Sacrificiile nu sunt necesare unei comunitati de oameni treziti. Sacrificiile sunt necesare numai intretinerii puterii nenumaratilor zei care ne paraziteaza.
Urmariti interviul cu discernamant si detasare, caci jumatatile de adevar pot fi periculoase. Deciziile lucide, in cunostinta de cauza, formeaza temelia intelepciunii. Noua religie (new age) care ni se serveste dupa 2000 de ani de crestinism are la baza aceeasi ignoranta si reprimare a gandirii inteligente care ne-a condus in situatia de azi. Nu este decat o (re)adaptare modernizata a puterii oculte la tendinta presanta de trezire a umanitatii, ajustarea unei religii multi-milenare la societatea super-tehnologizata. Inima devine puternica atunci cand este infuzata de discernamantul creierului unificat prin logica si intuitie. Din somnul ratiunii s-au nascut acesti monstri inumani, cu infatisari hidoase sau angelice, carora ne inchinam si care ne devoreaza Sufletele.
In timpul nuntii titanidei apei Thetis cu Peleas, regele Tesaliei, Eris, personificarea discordiei, care nu fusese invitata, a aruncat un mar de aur pe care era inscris “celei mai frumoase”. Hera, Atena si Afrodita si l-au revendicat fiecare dar neputandu-se intelege muritorul Paris, printul troian, a fost desemnat ca arbitru. Este interesant ca in hitita, originea numelui sau, Luwian similar cu Pari-zitis, face trimitere la roata. In Tarot cartea cu numarul 10 este roata norocului si simbolizeaza capriciile sortii. Roata reprezinta chiar cercul zodiacal cu sferele celeste care contin 8 stele iar a 9-a, din centru, functioneaza ca selector. Fortuna, zeita care invarte roata, este acoperita cu un val sau e oarba si aduce noroc sau ghinion, la intamplare.
Vettius Valens, astronom si astrolog din secolul II, descrie astfel mecanismul sortii: Exista multe roti, majoritatea se misca de la Vest la Est dar sunt si unele care se deplaseaza de la Est la Vest. 7 roti detin fiecare cate un obiect ceresc, primul stapaneste Luna. A 8-a contine toate stelele pe care le vedem. A 9-a este chiar roata norocului si se invarte de la Est la Vest, trecand prin toate cele 12 semne zodiacale. Fiecare roata o include pe cea urmatoare si nu exista spatii goale intre ele, asezate fiind ca foile de ceapa, una peste alta.
Daca numele lui Paris poate fi asociat cu roata, numele Elenei inseamna “torta” sau “flacara” si provine din Selene, zeita Lunii Albe. Ea este fiica lui Zeus si a zeitei implacabile a razbunarii, Nemesis, nascuta fara tata din zeita primordiala a noptii, Nyx. Nemesis a creat-o intr-un ou pe care l-a transferat apoi reginei Spartei, Leda care este si mama gemenilor divini, Castor si Polux. Asadar, metaforic vorbind, roata norocului si flacara razbunarii impreunate au dus la razboiul troian. In plan subtil insa, numele definesc energiile.
Paris (“aparatorul” in greaca) era fiul regelui Troiei Priam si al reginei Hecuba. Nasterea sa a stat sub semnul blestemului asa ca a fost abandonat in salbaticie, pe Muntele Ida, “muntele sacru al zeitei mama” (Cybele, zeita frigiana asociata cu Geea sau Rhea), si crescut de un urs, in unele variante, in altele de un pastor. In adolescenta l-a invins pe fratele sau Hector intr-o intrecere de arme, a fost recunoscut de tatal sau si reprimit acasa.
Pentru ca zeitele i-au cerut lui Zeus sa fie judecator, acesta i-a transferat ingrata sarcina de a o alege pe cea care merita marul de aur al frumusetii. Judecata lui Paris este o tema frecventa in arta. Pentru ca nu se putea hotara, toate fiind divin de frumoase, Hera incearca sa-l tenteze cu puterea regala, Atena cu intelepciune militara iar Afrodita cu cea mai frumoasa muritoare de pe Pamant, care se intampla sa fie Elena, regina Spartei si sotia regelui Menelaus. Iar Paris alege iubirea si ofera Afroditei marul de aur. Aceasta decizie il va costa viata si cetatea Troiei, care va fi distrusa pentru totdeauna. Numai ca spita troiana va renaste mai tarziu, prin Eneas, fiul zeitei Afrodita si al muritorului Anchise, varul regelui Priam, sub forma uneia dintre cele mai mari puteri din istoria omenirii, Imperiul Roman. Aparent, Grecii au invins printr-un viclesug dupa 10 ani de lupte teribile dar victoria tardiva a troienilor a schimbat soarta intregii umanitati, i-a marcat evolutia si a surclasat rolul culturii grecesti in lume.
Razboi intre zei
Alegerea lui Paris a declansat razboi nu numai intre oameni, greci si troieni, ci a divizat si zeii. Poseidon, Hera, Atena, Hefaistos si Hermes erau de partea aheilor, iar Ares, Apollo, Afrodita, Artemis si chiar Zeus erau de partea troienilor. Din pdv istoric este plasat in jur de 1300 inaintea erei noastre. Din punct de vedere ezoteric, razboiul inca nu a incetat. Se pare ca prevalenta iubirii in detrimentul puterii si al intelepciunii continua sa supere zeii si se plateste cu razboaie neintrerupte, moarte, suferinte, saracie, sclavie.
Dupa infringerea titanului Cronos, cei 3 fii si-au impartit regatul mostenit, Poseidon fiind zeu peste marile si oceanele pamantului (apa), Hades peste imparatia subpamanteana a mortii (pamant) iar Zeus, stapanul fulgerelor din Olimp (foc), peste muritori si toti ceilalti zei, numerosii sai fii si fiice. Desi domeniile lor de putere au fost astfel delimitate (stapanii elementelor), rivalitatea ascunsa dintre ei mai rabufneste ocazional in capul oamenilor. In astrologie, se manifesta sub forma de opozitii si careuri intre astrele grele care-i reprezinta, Jupiter, Neptun, Pluto si ne fac viata dificila. In hipnozele regresive, unii subiecti vorbesc despre Zeus si Poseidon, ca primul si al doilea creator care se confrunta pentru stapanirea asupra Pamantului.
Asediul Troiei a durat 9 ani si a fost castigat in al 10-lea datorita vicleanului Ulise, care a reusit sa introduca in cetate razboinici greci in burta uriasului cal de lemn, “cadoul” de incheiere a razboiului. “Calul troian” a ramas pana in ziua de azi emblema darurilor otravite. Dar Ulise a ispasit din plin inselatoria si minciuna prin care grecii si-au adjudecat o victorie nedreapta. Calatoria spre casa a durat inca 10 ani de cumplite incercari, suferinte si pierderi, asa cum Oracolul il prevenise de altfel cu multa vreme in urma. Drumul sau pe mare a insemnat o permanenta lupta cu moartea, un lung infern la finalul caruia eroul razboinic a ajuns un biet cersetor, istovit si batrin, pe care nici Penelopa, credincioasa sa sotie, nu a putut sa-l recunoasca.
ULISE
Mai intai a fost aruncat de furtuna pe tarmurile Traciei, apoi capturat de ciclopului Polifem, monstrul cu un singur ochi pe care a reusit sa-l orbeasca pentru a scapa dar a provocat in acest fel mania lui Poseidon, tatal. A fost vrajit de Circe, cu care a avut un fiu, Telegonos, apoi a ratacit pana la portile imparatiei lui Hades, a fost ispitit de sirene, a trebuit sa treaca printre stancile ucigase, Scila si Caribda si dupa ce tovarasii sai de calatorie au ucis boii sacri ai lui Helios, corabia i-a fost distrusa de fulgerele lui Zeus. Ulise a ramas singurul supravietuitor, aruncat de valuri pe insula nimfei Calipso, unde a ramas timp de 7 ani. Desi nimfa i-a promis tineretea vesnica si nemurirea, dorul de casa l-a facut sa se aventureze din nou pe mare, singur pe o pluta. Dupa un nou naufragiu pe insula feacilor, este gasit de Nausicaa, fiica regelui, si dus la curte unde poetul Demodocos tocmai recita povestea caderii Troiei. Impresionat pana la lacrimi, isi marturiseste peripetiile in fata regelui iar acesta, plin de compasiune, ii daruieste o corabie pentru a-si continua drumul spre casa. Ajunge in sfirsit la sotia sa credincioasa si ajutat de Atena reuseste sa-si reia regatul.
Toata aceasta calatorie a eroului ar putea fi interpretata ca o alegorie a vietii, care il poarta pe Ulise prin valurile tumultuoase ale unei mari furioase, apa reprezentand imperiul emotivitatii (a lui Poseidon) in opozitie cu strafulgerarile focului celest al inteligentei, asistat de zeita intelepciunii, Atena, care-l salveaza de cateva ori pe Ulise pe parcursul acestei calatorii. Trece prin furtuni si strimptori, din cand in cand poposeste pe insule, cand terifiant de periculoase, cu monstri sau vrajitoare, cand ispititor de captivante, cu tentatii si promisiuni, pana sa ajunga la destinatia finala. Numai cu perspicacitate si persistenta isi poate duce la bun sfarsit calatoria, practic intorcandu-se de unde a plecat, mai batrin, mai obosit, deposedat de toate bunurile lumesti, inafara arcului (care este insemnul regalitatii si ascutimii mintii) dar cu siguranta mai intelept si mai bine temperat.. in patria sa Itaca, insula indepartata de la Apus de Soare.
Toti navigam pe oceanul agitat al vietii, orice alegere se plateste, rotile norocului se invart necontenit precum soarele pe cercul zodiacal, flacarile razbunatoare ale lunii ne urmaresc in fiecare noapte. Paris, Elena, Ulise sunt arhetipurile ancestrale pe care le purtam in sangele nostru.
“Knowing is not enough; we must apply. Being willing is not enough; we must do.” Leonardo da Vinci
(Nu e suficient sa stii, trebuie sa aplici. Nu e destul sa vrei, trebuie sa faci.)
Elio d’Anna, in Scoala Zeilor, care contine planul evadarii din aceasta lume hipnotica, spune ca orice moarte este de fapt o sinucidere. Omul poate deveni asemeni zeilor, vesnic tanar si nemuritor. Secretul tineretii vesnice si al nemuririi este printre cele mai fascinante cautari din toate timpurile, de la alchimisti la cercetatorii moderni.
Povestea incepe cu Hebe, fiica lui Zeus si a Herei. Numele ei inseamna “tinerete” iar Hera ar fi ramas insarcinata cu ea in timp ce manca frunze de salata impreuna cu Apollo, zeul Soarelui si al artelor. Hebe este considerata si zeita iertarii si obisnuia sa serveasca zeii la masa cu ambrozie si nectar. Ambrozia era o hrana solida si se spune ca ar fi fost mai dulce ca mierea iar nectarul o delicioasa bautura de culoare aurie, de asemenea foarte dulce. Muritorii care ar fi avut sansa sa guste din ele ar fi ramas vesnic tineri si ar fi devenit nemuritori. In unele surse, ambrozia este asociata cu pastura iar nectarul cu miedul, bautura greceasca fermentata din miere si polen.
Oricum, acest mit impreuna cu cel al lui Adam si al Evei in Gradina Edenului unde mancau din pomul vietii si pana sa fi gustat din cel al cunoasterii, erau tineri si nemuritori, ne vorbeste despre importanta esentiala a hranei in mentinerea tineretii. Dupa 1400, folosirea masiva a zaharului in detrimentul mierii naturale, a fost una dintre cele mai nefericite schimbari de alimentatie si sta la originea multor boli prin dezechilibarea pancreasului si a sistemului endocrin. Este unul dintre principalii agenti de imbatrinire. Astazi zaharul este prezent in aproape orice mancare conservata.
Cercetarile moderne au demonstrat rolul special al unei mononucleotide care reverseaza procesul de imbatrinire. NAD, supranumita molecula tineretii, este o coenzima prezenta in celulele vii, formata din 2 baze, adenina si nicotinamida. Este ca o pulbere alba amorfa (solid cu caracteristici de cristal) cu proprietati higroscopice, extrem de solubila in apa. Ea este agentul-caraus care distribuie electronii in cadrul proceselor interne. Iar datorita calitatilor adeninei, determina o mare absorbtie a luminii ultraviolete. Are de asemenea capacitatea de a repara enzimele si a imbunatati respiratia celulara in mitocondrii, acumulatorii energetici din celule, eliminand astfel sindromul de oboseala. Efectele binefacatoare ale NAD se manifesta in toate procesele corpului, de la metabolism la functionarea creierului si a sistemului hormonal. Exista cateva alimente care stimuleaza in mod natural cresterea nivelului NAD: broccoli, varza, castravete, fasole, avocado si rosii.
Insa hrana potrivita, desi necesara, este doar primul pas pe drumul de dobandire a tineretii vesnice si anume, cel al optimizarii sanatatii corpului, fara de care nu se poate merge mai departe. Nivelurile mai subtile pentru a redeveni Dumnezei in manifestare, necesita insa o munca de mai mare profunzime. Asa ca, iata, ne intoarcem la prietenul nostru deja binecunoscut si alchimie.
In “Discursul perfect”, Hermes Trismegistul ii spune lui Asclepios, premergatorul medicinei:
“Dumnezeu nu are nume, sau mai curând le are pe toate, deoarece el este în același timp Unu și Întregul (adica deopotriva Om si Umanitate). Bucurându-se în veci de fecunditatea celor două sexe, el dă mereu naștere la tot ceea ce a avut intenția să procreeze.
– Cum, Trismegiste, spui că Dumnezeu are ambele sexe?
– Da, Asclepios, și nu numai Dumnezeu, ci și toate ființele însuflețite și vegetale…”
In “Tabela smaragdina” el defineste astfel alchimia: „Toate opozitiile se ordoneaza in functie de opozitia fundamentala masculin-feminin; Marea Opera inseamna reunirea elementului masculin, sulful, cu elementul feminin, mercurul.”
4 operatii stau la baza transformarii alchimice: purificarea subiectului, dizolvarea lui pana ce nu mai ramane decat fiinta universala, o noua solidificare si finalmente o noua combinatie, pentru a da nastere fiintei celei mai pure, aur sau Dumnezeu.
Procesul alchimic este reflectat si in multe povesti populare: Alba-ca-Zapada este tanara fecioara, mina de aur, SUFLETUL. Cei sapte pitici, sau gnomi (din cuvantul grecesc gnosis – cunoastere) infatiseaza materia minerala in cele sapte prelungiri ale sale (cele sapte metale alchimice asociate planetelor – aur, argint, cupru, cositor, fier, plumb, mercur – argintul viu). Fiecare pitic are dealtfel caracterul planetei care il domina. Data de mama vitrega (Luna care se oglindeste in ape – oglinda fermecata) pe mana Vanatorului (Sarpele), adoarme dupa ce a muscat din marul otravit; tanara fecioara va fi trezita la viata de Printul visurilor sale (Soarele, Aurul). Si au trait fericiti pana la sfirsitul zilelor!
In crestinism, Sf. Iacob cel Mare, înmormantat la Compostella, este considerat patronul alchimistilor si al tuturor practicantilor artelor cosmologice. De aici si pelerinajul sacru de initiere alchimica, El CAMINO (Drumul), simbolizat de o scoica (secretul), la finalul caruia se spune ca-ti descoperi sufletul pereche, printul sau printesa fermecata.
In rezumat, Opera alchimica presupune:
Prima etapa (sau etapa lui Saturn) corespunde innegririi, putrezirii, mortificarii. Este reprezentata de un craniu, sau un mormânt. La începutul oricarei forme de realizare spirituala se afla moartea, sub forma “mortii lumii”. Constiinta trebuie detasata de simturi si îndreptata spre interior. Materia cea mai pretioasa obtinuta de alchimist este cenusa reziduala a calcinarii metalului inferior. Saturn e acum in domiciliu!
Cea de-a doua etapa (sau etapa lui Jupiter) este intermediara în cadrul Micii Opere. Este o etapa a sublimarii constiintei corporale eliberate de coagularile ei. Jupiter intra anul viitor in domiciliu!
Cea de-a treia etapa (dominata de Luna) este albirea completa. Este limita suprema a disolutiei (toate posibilitatile sufletesti au fost realizate), care trebuie urmata de o noua coagulare. Peste 2 ani, Jupiter se va alatura in casa lui Saturn, unde e si Pluton; toate bagajele karmice ar putea sa fie transcense.
Aceste prime trei etape corespund unei miscari ascendente (spiritualizarea trupului). Urmatoarele trei etape apartin Marii Opere si corespund unei miscari descendente (fixarea volatilului).
Cea de-a patra etapa (dominata de Venus). Are loc o noua cristalizare a fortelor psiho-fizice. Alchimistii spun despre cupru ca forta coloranta a sulfului devine vizibila în el, dar ramâne înca înstabila si inferioara din cauza opozitiei inerente la cele patru elemente. Uranus urmeaza sa intre in casa lui fiicei sale Venus, unde sta pana in 2024.
Cea de-a cincea etapa (dominata de Marte) este martora unei coborari active a Spiritului spre planurile inferioare ale constiintei umane. In 2026 Neptun va intra in casa lui Marte.
In aceste vremuri privilegiate se pare ca planetele sprijina Mica si Marea Opera alchimica.
Cei care reusesc detasarea de exteriorul lumii, orientarea spre interiorul sinelui si eliberarea din constringerile ego-ului si a conditionarilor sociale si spirituale (religioase), pot atinge nivelul 3 al Micii Opere, etapa de depasire a influxurilor Lunare si de curatare completa a constiintei, in miscarea lor ascendenta de spiritualizare a trupului. Dupa care vor putea renaste in lume intr-o forma noua, sacralizata. Atunci Omul va deveni Dumnezeu (Aurul spiritual) in manifestare.
Deocamdata “Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos; puţini suie, mulţi coboară, unul macină la moară.” (Ion Creanga, Harap Alb)
Pamantul si Soarele suna insa tot mai puternic desteptarea! Scutura, toarna, ard, topesc, lumineaza constiinte pana destul va fi destul!
Dintre miturile religioase contemporane unul mi-a atras atentia in mod special: taierea capului sfantului Ioan, intr-o miercuri, 29 august. August este luna a 8-a, cifra infinitului. Miercuri este ziua lui Mercur, 29 numerologic se reduce la 11, cifra maestru care simbolizeaza Gemenii, patronati de acelasi Mercur, mesagerul zeilor. 29 august cade in zodia Fecioarei, guvernata bineinteles de Mercur. Iar Mercur, in mitologia clasica este cel care a furat turmele lui Apollon, zeul soarelui, dupa care le-a cumparat de la el pentru o lira cu 3 corzi. Si este si cel care conduce sufletele mortilor. Isus, de asemeni simbol solar, a fost vandut tot intr-o zi de miercuri si crucificat in numele iubirii de oameni intr-o vineri, ziua lui Venus, zeita frumusetii si a iubirii. Miercurea si vinerea sunt zilele de post in calendarul crestinesc.
Ziua de nastere a sfantului Ioan este 7 ianuarie si cade in zodia Varsatorului, patronata de Uranus. 7 in numerologie este cifra sfinteniei. Iar mama lui Isus ar fi fost o fecioara nascuta in zodia Fecioarei, pe 8 septembrie! Varsatorul, Gemenii si Fecioara sunt singurele zodii ale caror constelatii au forme umane.
Etimologic, Ioan este numele Dumnezeului milostiv. Ioan Varsatorul a venit prea devreme, pentru ca era sa urmeze epoca Pestilor! 🙂
In religia crestina, se spune ca Ioan l-ar fi botezat pe Isus in Iordan, care semnifica “raul care coboara” si izvoraste din “Muntele Batrinului”, Hermon (Cel batrin de zile fiind un alt nume al lui Dumnezeu). In Evanghelia dupa Ioan, dupa botez Isus s-ar fi dus la o nunta. Comentatorii neortodoxi pretind ca ar fi fost propria nunta cu Maria Magdalena cu care ar fi avut si copii. Isus are 12 discipoli, care se spune ca ar fi reprezentat fiecare cate o zodie, el insusi, al 13-lea fiind Capricorn (Saturn, cel batrin de zile, Soarele initial al pamantului!). Dupa ce Ioan a fost decapitat, Isus ar fi fost rastignit pe dealul CAPATINII (Golgota).
In mituri, ca si in viata, fiecare detaliu are semnificatie, nimic nu e intamplator.
La fel ca in Alice in Tara Minunilor, taierea capului semnifica sacrificarea ego-ului. In timp ce crucificarea DUMNEZEULUI OM si semnul crucii facut peste piept semnifica intemnitarea inimii. Culmea sadismului, in NUMELE IUBIRII, ca diavolul, nu-i asa, se ASCUNDE in detalii! Asa devine explicabil cum, in religia crestina, atatea atrocitati impotriva semenilor au putut fi savirsite. Crima initiala a crucificarii s-a perpetuat intr-o multitudine de variante, de la lapidarea femeilor si arderile pe rug ale vrajitoarelor, la razboaiele sfinte. Si cum iertarea a putut deveni subiect tranzactional: se cumpara pe bani, penitente sau rugaciuni. Sa te inchini Omului crucificat si sa consfintesti crucificarea asupra ta este poate cea mai parsiva manipulare a Spiritului in lumea contemporana. Ne inchidem inima in fiecare zi in numele iubirii prin libera noastra alegere!
Povestile mitice ale lui Ioan si Isus sunt impletite, amandoua au narat o forma de sacrificiu. In timpurile de inceput se pare ca ar fi existat chiar o competitie intre cele 2 doctrine din care cea a lui Isus a iesit invingatoare, fiind mai usor pretabila mistificarilor. Ancestralul conflict dintre Uranus (Varsator) si Cronos-Saturn (Capricorn) reloaded 🙂 Eliberare versus Inchisoare. Si asa a inceput epoca Pestilor, epoca somnului Neptunian al umanitatii care a nascut monstrii.
Cutiile in care traim sunt dreptunghiuri si patrate. In orase sunt asezate unele peste altele. Inchisoarea Trupului peste inchisoarea Sufletului. Un Isus crucificat sta la fiecare raspintie de drum! O biserica se ridica in orice asezare. Traim intr-o lume ca un iad si ce e mai trist e ca ni se pare absolut firesc. Nu vrem sa ne parasim inchisorile, ba mai inventam si noi metode de constringere, care de care mai performante, mai TEHNO-LOGICE. Cand oamenii vor fi microcipati, controlul va fi absolut, daca nu cumva Dumnezeu cel milostiv din INIMA noastra va decide ca e de-ajuns!
Neptun a intrat in domiciliu in anul de gratie 2012 si sta acolo pana in 2026, incheind un mare ciclu cosmic de iluzii si ceata spirituala. Acum ne ajuta sa facem un pas spre libertate, sa percepem lucrurile care ne tin blocati si, impreuna cu Chiron, sa ne vindecam ranile sufletesti. Incepem sa vedem dincolo de bariere. In timp ce Varsatorul revine in forta, se tot apropie! Saturn il va tranzita din 2020 iar in 2025 Uranus va intra si el in Gemenii Mercurieni unde se simte in exaltare si ne conduce spre genialitate. Si cireasa de pe tort, din 2024 Pluton se muta in Varsator si va restructura intreaga cunoastere si societate pe baze complet noi si nemaivazute! Pluton nu sta la negociere, reprezinta vointa divina si predestinarea schimbarilor care TREBUIE acceptate. Pana in 2043 lumea va arata complet diferit. Pentru cine va supravietui! Pentru ca din 2043 incolo va trebui sa trecem puntea Pestilor si va fi greu!
Hai, Varsatorule, hai, iarta si trezeste-ne!
In gradina lui Ion toate pasarile dorm. Ioane, Ioane, TOATA LUMEA DOARME.
Florile au un puternic efect de vindecare asupra corpului. Ne pot face mai fericiti, nu doar privindu-le sau mirosindu-le, ci si… mancandu-le. De asemenea, imbunatatesc extraordinar aspectul pielii si al parului, împrospatand frumusetea naturala. Sezonul de papadie incepe, deci este pacat sa nu profitati de aceasta floare solara speciala!
Papadia a fost unul dintre remediile favorite ale lui Hippocrate datorita calitatilor exceptionale de detoxifiere a sangelui si tonifierii intregului corp. Floarea are efecte puternice antioxidante si imunizante. Are un parfum delicat de miere proaspata. Polenul de papadie este, de asemenea, preferat de albine.
Contine uleiuri volatile, flavonoide, principii amare, clorofila, rasini, tanini, colina, acid cafeic, vitaminele C, B, A, D si mineralele. Ca un mic soare ce se afla, papadia are, de asemenea, proprietatea interesanta de a stimula maturarea fructelor culese prea devreme: pur si simplu puneti niste flori de papadie si frunze impreuna cu fructele necoapte intr-o punga sau cutie si tineti-le inchise pentru o vreme.
Cum putem folosi papadia in bucatarie?
Apa aromata reconfortanta si tonifianta
Puneti florile într-un borcan cu apa, miere cruda, suc de lamaie, un baton sfarmat, dar nu prea marunt, de scortisoara si putina sare Himalaya. Pastrati la soare o zi, apoi stoarceti bine siropul prin tifon si uscati florile. Florile uscate sunt inca pline de minerale; faceti-le pudra la rasnita de cafea si folositi-le ca si condiment la mancare.
Delicioase chiftelute de papadie
Florile culese proaspat sunt date prin ou batut, faina de ovaz, putin turmeric, sare si piper dupa gust. Gatiti-le in ulei de cocos ne-hidrogenat la foc mic. NU SE SPALA, pentru ca se duce polenul! Serviti-le cu un sos facut la blender din rosii, usturoi, ulei de masline extravirgin, faina de seminte de susan, frunze de busuioc si salvie, eventual putin ceai de coada calului pentru subtiere. Piureul de cartofi imbogatit cu frunze de spanac sau chiar cu frunze tinere de papadie ar putea fi o garnitura potrivita.
