Ophiucus, zodia ascunsa. Este una dintre cele 13 constelatii zodiacale (prin care Soarele trece in cursul anului), desi nu este desemnata in zodiacul traditional, aflata la granita cu Sagetatorul. Constelatia este mentionata sub numele de ”Serpentarius”, care inseamna „purtatorul de sarpe”. Este simbolizata printr-un om care se lupta cu un sarpe, corpul omului incaleca sarpele impartindu-l in doua, Serpens Caput si Serpens Cauda. El tine partea dinspre capul sarpelui in mana stanga (emisfera dreapta a creierului) iar coada in mana dreapta (emisfera stanga). Un dus meteoric cunoscut sub numele de Ophiucidele, asociat cu aceasta constelatie, are loc in fiecare an, cu varful in perioada solstitiului de vara de la 21 iunie. Radiantul, sau punctul de origine, se afla in apropierea granitei cu Sagetatorul.
Sunt mai multe versiuni mitologice in legatura cu barbatul care incaleca sarpele figurat in Ophiucus. Una este legata de tamaduitorul Asclepius, plasat astfel pe cer aproape de Chiron, din Sagetator, mentorul sau. O alta se refera la preotul troian Laocoon, ucis de o pereche de serpi dupa ce i-a avertizat pe locuitorii cetatii asupra pericolului calului troian. Ar putea fi, de asemenea, chiar Apollo in lupta cu Python, pentru a prelua controlul asupra Oracolului din Delphi. In sfirsit, se spune ca Ophiucus ar reprezenta spiritul lui Imhotep, considerat pe jumatate zeu, intelept din Egipt cu puteri miraculoase si darul de a vindeca orice boala.
Sarpele sau balaurul reprezinta insasi sursa raului si multi eroi au ramas in istoria mitica pentru ca au reusit sa-l invinga. Daca ne raportam la spirala ADN asemanatoare cu 2 serpi incolaciti, aceasta poate indica atat sursa bolii cat si pe cea a vindecarii si atunci este explicabil de ce toate personajele mitologice legate de constelatia Ophiucus au fost celebrate ca tamaduitori.
2 dintre cele 12 munci ale lui Hercule povestesc despre lupta sa cu creaturi fantastice inrudite cu sarpele. Una se refera la uciderea hidrei din Lerna, care s-ar fi petrecut chiar pe meleagurile romanesti, in zona Bailor Herculane. Se spune ca hidra, un balaur monstruos care ucidea pe oricine ii simtea duhoarea, ar fi fost spiritul intunecat al vaii Cernei (Lerna?), care inseamna Valea Neagra, de la care provine si cuvintul cernit. Apele sulfuroase de la Herculane au intr-adevar un miros puternic neplacut, de pucioasa. Locurile in care Hercule ar fi taiat capetele hidrei sunt marcate de localnici cu statui in memoria victoriei eroului.
Merele de aur din gradina Hesperidelor. La nunta Herei, Geea i-a daruit un pom cu mere de aur pe care l-a incredintat Hesperidelor, sa-l pazeasca. Hesperidele erau supranumite “nimfele luminii aurii a apusului” iar gradina lor miraculoasa era situata la poalele Atlasului, pe tarmul Oceanului. Originea lor este incerta, apar fie ca fiice ale lui Atlas, fie ale lui Nyx (noaptea) si Erebus (intunericul) fiind deci printre primele entitati create. Cine manca din marul de aur din gradina Hesperidelor devenea nemuritor. De aceea Hera a pus un dragon cu 100 de capete care nu dormea niciodata, Ladon, sa-l pazeasca. Una dintre cele mai dificile munci ale lui Heracles a fost sa fure merele de aur. Dupa una dintre versiuni, balaurul Ladon, ucis de el, ar fi fost transformat in uriasa constelatie a Dragonului sau Draco. Aceasta domina nordul indepartat de la zodia Leului la Capricorn. Controleaza emisfera Nordica si polul nord al eclipticii, Fecioara, Balanta si Scorpionul aflindu-se fix in coada dragonului. Sub Draco, si deasupra zodiilor Fecioarei, Scorpion, Sagetator se intinde Ophiucus. Iar constelatia Hercules este situata intre Draco si Ophiucus, adica intre dragon si sarpe.
Povestea romaneasca cu Prislea cel voinic vorbeste despre un mar cu mere de aur care s-ar fi aflat in gradina unui puternic imparat, de unde erau mereu furate de un zmeu de pe celalalt taram, asa ca imparatul nu reusea sa se bucure de ele. Zmeu provine din limba slava, “zmii” care inseamna sarpe sau balaur (sarpe cu aripi si mai multe capete). Atat zmeul cat si balaurul sunt creaturi fantastice similare dragonului. In Harry Potter cei mai puternici dragoni proveneau din Transilvania.
Sunt multe conexiuni care se pot face intre constelatia Draco, dragon si legendele poporului roman. Conturul lantului carpatic are o forma similara unei siluete de dragon. Apoi multe povesti populare descriu lupta dintre eroi si zmeii sau balaurii care intruchipeaza fortele raului. Pe de alta parte, stindardul dacilor (sau poate dracilor?) era denumit Draco, lupul cu gura larg deschisa din care iese o limba de foc, are o coada de sarpe si emite un suierat teribil cand este purtat in batalie. Acest stindard apare si pe coloana lui Traian de la Roma.
Tatal legendarului Dracula a fost Vlad Dracul. Una dintre etimologiile cuvantului “vlah” sau “valah” face referire de asemenea la dragon. Volos este prezentat uneori ca un balaur care se lupta cu o alta zeitate. De la slavi, numele de volochi a trecut la greci sub forma de vlachos. Volos este si numele portului din Grecia de unde au plecat argonautii in cautarea berbecului lui Poseidon, cu lana de aur, care se spune ca se afla pe tarmul Marii Negre pazit bineinteles de un… DRAGON. Dupa ce a fost sacrificat a devenit constelatia Berbecului.
In romana mai avem cuvintele similare drag, dragaica, dragobete, dragoste. Dragobetele este un zeu tanar al dragostei, similar lui Eros, celebrat la 24 februarie, inainte de intrarea in primavara, in zodia Pestilor. Dragaica sau Sanziana este zeita naturii, ogoarelor si padurii, a lunii similara zeitei Artemis-Diana. Se sarbatoreste in noaptea 23 spre 24 iunie, in zodia Racului, imediat dupa solstitiu, cand fetele se imbraca in alb, isi pun coronite de flori de sanziana canta, joaca si fac vraji de iubire sub lumina Lunii. Este si perioada ploii de meteoriti din Ophiucus.
Sunt paradoxale aceste semnificatii opuse ale terminologiei inrudite dragonului: pe de-o parte, cele cu conotatii negative derivate din drac si cele cu conotatii pozitive derivate din drag.
Binele reprezentat de lumina si raul, de intuneric, sunt marcate in zodiac de solstitii: punctul solstitiului de vara, cea mai lunga zi si solstitiul de iarna cea mai lunga noapte. Domeniile lor sunt separate pe cercul zodiacal prin punctele de echinoctiu de zodiile berbecului (jumatatea de sus a cercului) si balantei (jumatatea de jos). Partea luminoasa cuprinde zodiile de la berbec la fecioara, partea intunecata, descendenta, de la balanta la pesti. Insa influenta Dragonului se face simtita imediat dupa solstitiul de vara, cand ziua incepe sa scada, coada Dragonului aflindu-se deasupra zodiei Leului si culmineaza cu cea mai lunga noapte, de la inceputul Capricornului, unde se afla capul Dragonului.
