1.1.11 Ispita sarpelui. Miturile si povestile de TREZIT copiii adormiti, care ne creeaza realitatea. Originea raului in lume este separarea, s-a mistificat. In El a produs furia invinovatirii si frica de respingere, in Ea rusine si negare (Cheia 22 din Cheile Genelor despre ranile sacre). Amandoi au cazut in uitare si au reprimat amintirea durerii pe care au simtit-o la inceputuri. In loc sa se ierte si sa se reuneasca in iubire, s-au separat tot mai mult si s-au divizat in nenumarate corpuri de suferinta din care nu mai reusesc sa se regaseasca unul pe altul in integralitatea lor. Indepartandu-se de origine, uitarea a devenit mai profunda si suferinta s-a multiplicat pana la limita suportabilitatii. Frica de sarpe a devenit atotputernicul si amenintatorul instrument al distrugerii.
Care este calea de intoarcere Acasa, ne tot intrebam de milenii? Mai intai vointa neabatuta de a-ti aminti ca esti schizofrenic, rupt in prea multe bucati. Cand reprimarea ia sfarsit, mastile pe care ti le-ai pus ca sa te ascunzi incep sa cada una dupa alta si vei vedea in cele din urma adevarul. Ea poate intelege ca negarea naturii sale si rusinea de a fi dezgolita (incompleta) nu-i servesc decat la si mai multa instrainare de sine insasi. Iar El ca frica de respingere, invinovatirea Ei si dorinta de a o controla si supune, nu sunt caile potrivite pentru a se regasi in deplinatate. E necesar ca El sa se abandoneze in fata misterului iubirii din sufletul sau si sa ierte ceea ce considera pacat. Sa inteleaga ca de fapt sunt impreuna pentru totdeauna, nu poate exista EL fara Ea. Separarea e o simpla iluzie. Bucatile aparent divizate ii contin mereu pe amandoi. Acesta este principiul hologramei.
Ea, sufletul, El spiritul. Spiritul se exprima ca sunet, sufletul ca lumina. Dreapta, stanga. Sus, jos. Viata, moartea. Ea vede, El gandeste. Scenariul acesta al aparentei separari ii zgiltiie bine pe amandoi.
Drama ne obsedeaza umanitatea si ne creeaza o realitate a suferintei ca un iad. Si totusi nu e decat un joc de sunet si lumina. Menirea jocului e sa ramana joc, ca daca e luat prea in serios, se transforma in tragedie.
Pana la urma iluzia separarii e destinata sa fie o experienta profund revelatoare din perspectiva extazului reunirii. Cum poti afla cine esti in integralitatea ta daca nu te recunosti in detalii? Si cum poti simti extazul care explodeaza in preaplinul iubirii daca nu oglindesti frumusetea? Esti un intreg Univers stralucitor si magnific intr-o gaura neagra, care prin OGLINDIRE de SINE creeaza infinite forme de sunet si lumina, ca un spectacol grandios. GEMENII se privesc ochi in ochi ca doi indragostiti galactici ce sunt. Nu defini oglindirea ca separare si exil. Esti TOT tu. Un ou urias intr-un ou, intr-un ou, intr-un ou… N-ai unde sa pleci inafara ta, pentru ca nimic altceva nu exista in aceasta realitate. Esti in perfecta siguranta, de fapt nu ai fost niciodata separat, cele 2 esente sunt dintotdeauna in tine, chiar daca pentru moment nu se inteleg. Este pur si simplu o chestiune de interpretare, de perspectiva, care opreste gratia intelegerii sa coboare asupra ta. Lasa sarpele indoielii sa se inghita pe sine.
Alchimizeaza, transcende plumbul care te trage in jos. Ca diamantul cunoasterii transparente sa devina stralucitor.
In oglinda ce dai, aia primesti. Ce arati, aia ti se arata. In-TOT-dea-UNA!
