Geea s-a nascut din Chaos si l-a zamislit apoi pe Uranus. Impreuna au avut 12 urmasi. 6 fii: Coeus (inteligenta), Crius (cel de sub pamant), Cronos (timpul), Hyperion (cel care se misca deasupra, tatal tuturor astrilor), Iapetus (cel care penetreaza), Oceanus (oceanul) si 6 fiice: Mnemosyne (memoria), Phoebe (intuitia), Rhea (mama zeilor, identificata cu Geea), Theia (cea stralucitoare), Themis (dreptatea) și Thetys (apele). Titanii sunt primii copii divini si reprezentau fortele oarbe, irationale si violente ale naturii. De aceea, Uranus ii tinea in adancul pamantului, nelasandu-i sa vada lumina zilei. Cronos, ultimul dintre ei, si-a castrat tatal si l-a detronat, ajutat de Geea nemultumita de tirania lui si chinuita de multimea progeniturilor monstruoase pe care le-au conceput. Titanii sunt asadar niste creatii arhetipale energetice de esenta feminina si masculina, care prin combinatie au dat nastere atat corpurilor ceresti cat si formelor pamantene.
Hyperion si Theia i-au facut pe Helios (soarele), Selene (luna) si Eos (zorile)
Din titanul Iapetus si nimfa Climene s-au nascut titanii Prometeu, cel care gandeste inainte de a sarvirsi, Atlas, cel care tine cerul pe umerii sai si Epimeteu, cel care gandeste dupa ce a savirsit. Urmasii lor sunt considerati stramosii omului. Prin Epimeteu, care a luat-o de sotie pe Pandora au coborat toate relele in lume. Datorita lui Prometeu, oamenii au fost inzestrati cu inteligenta si focul furat de la zei.
Cronos si Rhea sunt parintii olimpienilor, a 3-a si ultima generatie de zei care controleaza destinele umanitatii de pe muntele Olimp, “cel plin de lumina”. Initial Cronos i-a eliberat pe titani si si-a inghitit toti copiii, pentru a nu fi detronat asa cum ii prezisese Uranus. A avut impreuna cu Rhea 6 copii, 3 zeite si 3 zei: Demetra (zeita mama a roadelor pamantului), Hestia (zeita focului si caminului), Hera (regina zeilor si protectoarea casniciei), Hades (zeul infernului), Poseidon (zeul marilor) si Zeus (tata al zeilor si al oamenilor). Si a mai avut cu oceanida Philrya 3 copii, dintre care cel mai cunoscut este Chiron, zeul vindecarii, entitate astrala foarte importanta in astrologie. Chiron este un centaur, jumatate om, jumatate cal, transformat de Zeus-Jupiter in constelatia Sagetatorului, pe care o si patroneaza. Destinul prezis nu a putut fi insa evitat. Zeus, cel mai mic dintre fii, cu ajutorul Geei si al Rheei, il invinge pe Cronos si il face sa vomite copiii inghititi. Asa incepe razboiul zeilor cu titanii, care s-a incheiat cu inchiderea acestora din urma in Tartar, de unde de altfel venisera. Fortele naturii au fost invinse si exilate in adancuri.
In continuare, cei 6 zei frati dau nastere tuturor entitatilor divine si fiintelor mitologice care guverneaza lumea.
Cronos-Timpul (Spiritul desfasurat) si Rhea-Pamantul (Sufletul materializat), fiul si fiica Geei, esenta feminina primordiala a creatiei si a lui Uranus, esenta masculina, au dat nastere tuturor zeitatilor-entitati arhetipale energetice care ne determina destinul prin influxuri astrologice. Aceste energii sunt inregistrate in corpuri astrale vibrationale care bombardeaza in permanenta cu radiatii atmosfera terestra si fiintele care traiesc pe Pamant.
Dar unde e locul iubirii? Nu pare sa fie vorba deloc despre iubire. Este mai degraba o succesiune de separari si uniuni bazate pe compatibilitati energetice. Geea il separa pe Uranus din ea, dupa aceea reunindu-se creeaza toate fortele naturii. Apoi, acestea se combina mai departe intre ele, multiplicandu-se. Astfel, Helios de exemplu se naste din cea stralucitoare si cel care se misca pe deasupra. Oceanul si apele creeaza toate raurile si fluviile. s.a.m.d. In final Zeus si fratii sai, unindu-se intre ei fara nici un fel de restrictii (insasi Zeus si Hera au zeci de parteneri), creeza toate corpurile-zei, planete, astri, constelatii care ne programeaza realitatea secunda de secunda. Stapanesc in totalitate Timpul (Cronos) si desfasurarea lui este perfect sincronizata printr-o succesiune de cauze si efecte (karma). Toate acestea ilustreaza un Univers dur si foarte pragmatic organizat.
Abia dupa ce Uranus a fost castrat, s-a nascut din sangele si testiculele lui aruncate in mare, zeita frumusetii si a iubirii! Dar ea are, ca si toti ceilalti zei, un caracter duplicitar, cand constructiv, cand distructiv.
Totusi inainte de Afrodita, apare Eros. Desi majoritatea surselor il prezinta pe Eros, vesnic copil, inaripat si jucaus, ca fiu al Afroditei si al lui Ares, Hesiod il plaseaza alaturi de Gaia si Tartarus (abisul) intre primele entitati divine aparute din Chaos. In Misterele Eleusine se spune:
“La inceput au existat doar haosul, noaptea (Nyx), intunericul (Erebus) si abisul (Tartarus). Pamantul, aerul si cerul nu existau. Noaptea innegrita a depus un ou fara germeni in sanul furiei infinite a intunericului si, dupa revolutia unor veacuri indelungate, a izbucnit Dragostea gratioasa (Eros) cu aripile sale aurite stralucitoare, rapide ca vanturile furtunii. Ea s-a imperecheat in abisul adanc cu haosul intunecat, inaripat el insusi, si astfel a iesit rasa noastra (a Omului), prima care a vazut lumina.”
Daca e sa creditam aceasta poveste fantastica NUMAI omul s-a nascut din iubire. Toate celelalte entitati pe care le numim zei sunt programe arhetipale create in conjucturi conflictuale, in care o generatie o infringe si surclaseaza pe cea precedenta.
Intre zei, NU exista conceptul de iubire, ci numai de PUTERE. Iar fortele celeste, exponentii puterii au nevoie sa fie hranite de energia fricii si a confruntarii, pentru a-si justifica existenta. Insemnul lui Zeus este fulgerul pe care il tine in mana dreapta ridicata amenintator. Acest arhetip este preluat de bisericile crestine sub forma Dumnezeului judecator care pedepseste oamenii pentru pacatele lor. Primele porunci sunt
(1) sa nu ai alti Dumnezei inafara de mine
(2) sa nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc…
Pentru ca Zeus este DumneZeul ultim, cel care a invins titanii, adica fortele naturii din ceruri, de pe pamant si din abisuri. Dar este in acelasi timp si FIUL lor.
Este interesant ca, in mitologia greaca, mai multi zei au creat diferite prototipuri de oameni. Zeus ar fi creat barbatul, Prometeu a creat si el omul inteligent din pamant insufletit cu foc iar Hephaistos a creat-o pe Pandora, prima fecioara, inzestrata cu cele mai alese daruri (Fecioara Maria, cea cu toate darurile?). Doar ca Zeus, din gelozie, i-a trimis-o lui Prometeu de mireasa, pe Pamant, cu o cutie plina de rele.
Conform mitologiei, Geea (Pamantul iesit din Chaos) este mama tuturor fortelor divine denumite zei, incepind cu Uranus si terminind cu Zeus si suita sa de progenituri. Dar copiii ei sunt intr-un continuu razboi pentru putere. De fiecare data cand ea a intervenit in acest razboi, un tiran a fost inlocuit cu un altul. Insa schimbarea nu a mers decat spre mai rau si, pana la urma, razboiul din ceruri a coborat si pe pamant. Cu cat mai multe generatii de forte-zei s-au interpus intre primii parinti si oameni, cu atat mai multa suferinta a fost generata in lume
Ce am vrut sa spun prin aceasta poveste cam lunga? Se pare ca ar fi existat 3 perioade mari in istoria umanitatii. Perioada Geei si a lui Uranus, cand fortele violente ale naturii erau tinute sub control si Omul primordial, nascut din iubire, primul care a VAZUT lumina, era nemuritor si inocent. Prin EL se manifesta constient Spiritul si Sufletul Universului. A fost perioada gradinii raiului.
A doua perioada, condusa de Cronos si Rhea, cand titanii-fortele naturii conlucrau, coasa Mortii intrase in lume insa durata de viata a Omului era matusalemica, de sute de ani, pentru ca fortele distructive nascute din Pamant erau inghitite de Timp (deci nu intrau in manifestare). Este perioada civilizatiilor infloritoare din vremea Atlanditei, Epoca de aur.
Dupa ce Zeus a fost ascuns de Geea, l-a inlaturat si adormit pe Cronos, devenit astfel inconstient de demonii care-l slujesc, i-a aservit pe titani si a trimis toate relele in lume prin cutia Pandorei. Fratii sai guverneaza de atunci lumea. Ne-au adus agricultura (CULTIVAREA hranei), caminele (constructiile), institutia casatoriei (formalizand relatia barbat/femeie si favorizand ipocrizia si inselaciunea), furia dezlantuita a apelor si a cerurilor si infernul. Panteonul s-a diversificat printr-o serie de incrucisari, dand nastere la o multitudine de arhetipuri secundare care stau la baza manifestarilor sociale. A inceput epoca Sarpelui cel viclean. O separare si re-creare a umanitatii a avut loc: Zeus a creat barbatul, Hephaistos a creat femeia, iar Prometeu le-a adus focul cunoasterii (binelui si raului).
Zeii, aceste arhetipuri energetice ancestrale, traiesc in orice Om, se confrunta neincetat pentru putere si se hranesc cu energia fricii, dupa cum bine se vede in atatea feluri de religii. Razboiul lor se desfasoara si azi in fiintele umane, pentru ca fiecare reprezentam o combinatie unica de frecvente.
Continem intr-o proportie mai mare sau mai mica toate cele 12 tipare astrologice guvernate de zei si inca multe alte influente cosmice. Campul de lupta al zeilor e in noi. Atunci cand ne vom putea intelege conditionarile astrale si le vom transcende, razboiul va fi incheiat si zeii isi vor fi indeplinit rolul de profesori. Iar Omul isi va regasi starea vibrationala pura a iubirii cu aripi aurii din care a fost conceput in abisul intunecat, dar pe o spirala superioara de constiinta. Pentru ca va fi cunoscut si depasit RAUL.
In acest context poruncile “sa nu ai alti Dumnezei inafara de MINE (adica EU cel ce SUNT), sa nu-ti faci chip cioplit, sa nu te inchini la vreo infatisare a lucrurilor din ceruri, de pe pamant sau de sub pamant” capata un sens cu totul surprinzator. Cat de mult au falsificat bisericile aceasta intelegere! Prin icoane, ode, rugaciuni, simboluri oculte te manipuleaza si te hipnotizeaza sa-ti cedezi puterea! Iti adorm constiinta de sine. Cand TU singur esti indreptatit sa iti alegi soarta, sa te pedepsesti, sa te ierti sau sa te rasplatesti, sa fii propriul tau Dumnezeu. Liberul arbitru este un mare privilegiu dar si o mare responsabilitate! Si nu poate fi exersat pana cand nu intelegi diferenta dintre bine si rau. Acesta este pomul cunoasterii. Daca nu accepti si nu beneficiezi de acest adevar, ramai la cheremul zeilor salbatici carora li te inchini. Si te vor manca de viu!
Fie ca lumina constiintei sa te calauzeasca intru vesnicie!