Orion si Osiris
Piramidele de la Giza care rezoneaza cu centura lui Orion par niste gigantice aspiratoare de suflete. Aceasta ar putea fi si semnificatia ezoterica a triunghiurilor mistice cu ochiul atotvazator in varf (pineala), precum si a invocatiei egiptene: „O, rege, tu esti aceasta mare stea, care traverseaza cerul cu Orion, navigheaza in Lumea de Dincolo cu Osiris; urci dinspre estul cerului, fiind intinerit in anotimpul si la momentul potrivit.” „Cel mai mare vanator” ar fi in esenta un vanator de suflete, pana cand nici unul nu ar mai ramane pe Pamant, asa cum se lauda in fata zeitei Lunii, tovarasa sa de vanatoare care, spre deosebire de el, are grija ca vanatul sa nu se imputineze. De aici si interesul lui special pentru Pleiade, arhetipurile feminine ale Sufletului. Fiind un pradator atat de puternic, Geea, Apollo, Hera sau Artemis (sau toti) l-au omorat cu ajutorul unui scorpion (patronat de Pluto). Cea mai stralucitoare stea din scorpion este Antares, astfel ca, metaforic vorbind, pe Orion l-a ucis lacomia, orgoliul si furia. Dar Zeus l-a transformat in constelatie atat pe el cat si Scorpionul, si i-a asezat pe cer departe unul de celalalt, asa incat sa nu se mai poata intalni. Nebuloasa din Orion insa, in forma de creier uman cu ochiul luminos al pinealei in interior, continua sa atraga Sufletele care sunt prinse in vartejul ei de energie ultravioleta, sfaramate si reformate in noi stele. Magia se bazeaza pe oglindire.
Pe partea opusa, in constelatia Ophiucus (Omul cu sarpele), chiar langa Scorpion, in vecinatatea stelei regale Antares, se intinde norul intunecat al nebuloasei Rho Ophiuchi, un alt generator stelar care emite insa radiatie infrarosie de joasa frecventa.
Sa fie oare raiul si iadul figurate in astre?
Oricum, se pare ca TOTI zeii se bat, cu lumina sau intuneric, pentru ceva ce nu detin, Sufletul Omului, primul nascut din Chaosul inaripat si Erosul cu aripi aurii.
“La inceput au existat doar haosul, noaptea (Nyx), intunericul (Erebus) si abisul (Tartarus). Pamantul, aerul si cerul nu existau. Noaptea innegrita a depus un ou fara germeni in sanul furiei infinite a intunericului si, dupa revolutia unor veacuri indelungate, a izbucnit Dragostea gratioasa (Eros) cu aripile sale aurite stralucitoare, rapide ca vanturile furtunii. Ea s-a imperecheat in abisul adanc cu haosul intunecat, inaripat el insusi, si astfel a iesit rasa noastra (a Omului), prima care a vazut lumina.” (Misterele Eleusine)